10 efecte nocive ale certurilor dintre părinți asupra copilului care asistă la ele
Cu toții ne certăm uneori, vei spune. Este perfect adevărat, din păcate. În acest articol vom discuta despre diferențele dintre o discuție în contradictoriu și o ceartă și despre impactul pe care aceasta din urmă îl poate avea asupra copilului.
Ceartă sau discuție în contradictoriu?
Este firesc ca oamenii să nu fie de acord 100% din timp. De asemenea, este firesc ca, cel puțin în unele privințe, fiecare dintre cei doi membri ai unui cuplu, să țină la punctul său de vedere. Modul în care și-l exprimă, totuși, face diferența!
O discuție în contradictoriu se bazează pe argumente
Mai bine spus, fiecare dintre cei doi părinți are ocazia să își prezinte opinia și argumentele care o susțin. Tonul este calm și asertiv, iar exprimarea încearcă să se mențină cât de obiectivă se poate. Doi adulți maturi din punct de vedere emoțional reușesc să comunice liniștit și civilizat și, în final, să negocieze un compromis care să satisfacă pretențiile și așteptările ambilor.
Cearta se bazează pe atac la persoană
În cazul certurilor, adulții rareori reușesc să rămână calmi sau obiectivi. Argumentele sunt curând înlocuite de șantaj, abuz emoțional, acuzații, uneori chiar de jigniri, iar întreaga comunicare este marcată de agresivitate. În timpul certurilor, adulții au tendința de a aduce în discuție argumente care nu au nici o legătură cu discuția în sine, ci amintesc de greșeli vechi și servesc la plata unor polițe.
În orice cuplu există discuții în contradictoriu. Ce se întâmplă, însă, când se ajunge la ceartă, iar aceasta se desfășoară în fața copilului?
Copilul este un contoar al emoțiilor parentale
E. Mark. Cummings este psiholog în cadrul Universității Notre Dame și a publicat sute de studii pe acest subiect. Conform experienței sale, copiii sunt, instinctiv, foarte atenți la emoțiile părinților lor și evaluează, în funcție de ele, cât de sigură este familia în care cresc. Atunci când părinții dau dovadă de emoții distructive, efectele colaterale îi implică pe copii într-un mod extrem de intens.
Shery Glucoft Wonh este psihoterapeut de familie la Universitatea Berkeley din California și susține că „Simpla apariție a copiilor în familie este de natură să genereze mai multe stări conflictuale decât înainte. Conflictul este o parte normală a experienței de zi de zi, iar faptul că părinții se ceartă nu e atât de important. Depinde cum este exprimat și rezolvat conflictul, cum se simt copiii în acest timp și care sunt consecințele sale asupra copiilor.” CITEȘTE PE LARG DESPRE: Ce omoară dragostea între părinți după nașterea copilului? CELE 10 PORUNCI ale căsniciei (pentru el și ea)
Un conflict distructiv este definit, de Patrick Davies, psiholog la Universitatea Rochester, ca un conflict în care:
Părinții manifestă agresivitate verbală: se insultă, se amenință cu abandonul;
Părinții manifestă agresivitate fizică;
Părinții folosesc tactici de abuz psihic: evitare, părăsirea încăperii, retragere;
Cearta se încheie prin capitulare: în ciuda aparențelor, părinții nu reușesc să identifice o soluție reală a problemei.
Aceste conflicte distructive declanșează emoții similare la copil: îngrijorare, anxietate, lipsa speranței, agresivitate, probleme de comportament.
Certurile dintre părinți au un impact hormonal covârșitor asupra copilului
Mark Flinn și Barry England sunt antropologi care au dedicat 20 de ani studiul impactului conflictelor parentale asupra nivelului de stres la copii. Pentru aceasta, ei au analizat nivelul de cortizol al copiilor și au observat că acesta era semnificativ crescut la micuții din familii în care cearta devenise un obicei frecvent. Acești copii se îmbolnăveau mai des, se jucau mai puțin, erau în permanență obosiți și aveau o calitate scăzută a somnului. În mod evident, acești copii nu „se obișnuiau” cu stresul din familie. Studii mai recente arată că această creștere a cortizolului nu apare la toți copiii, iar modul în care variază secreția de cortizol se asociază cu probleme de comportament diferite la vârsta școlară.
Evitarea conflictului nu este nici ea benefică pentru copil
Unii părinți realizează ce efect nociv au conflictele asupra copiilor, astfel că aleg să cedeze din start pentru a le evita. Această capitulare nu este nici ea benefică, spune Cummings. „Răspunsul copiilor la capitularea unuia dintre părinți nu este unul pozitiv. Refuzul de a coopera și de a comunica sunt deosebit de problematice pentru că dau un exemplu negativ și creează un precedent. De fapt, această tactică a retragerii este chiar mai nocivă decât conflictul deschis deoarece copiii percep și înțeleg ostilitatea și învață să o gestioneze, dar atunci când unul dintre părinți devine inaccesibil din punct de vedere afectiv, nu mai înțeleg ce se întâmplă și nu mai știu cum ar trebui să procedeze.
Cearta părinților creează un sentiment de nesiguranță
Cearta părinților subminează sentimentul de siguranță pe care ar trebui să îl evoce o familie. Copiii expuși frecvent la astfel de conflicte între părinți încep să se îngrijoreze în legătură cu un posibil divorț sau să se întrebe când vor reveni lucrurile la normal după cea mai recentă ceartă. Este dificil ca un copil să se dezvolte normal într-o familie în care certurile sunt imprevizibile și frecvente.
Certurile părinților afectează relația copil – părinte
Conflictele de intensitate crescută sunt o sursă de stres și pentru părinți, nu doar pentru copii. Un părinte stresat nu mai este la fel de disponibil pentru copil. În plus, timpul pe care reușește, totuși, să i-l dedice nu este unul de cea mai bună calitate. Este greu pentru părinte să dea dovadă de afecțiune și de căldură atunci când este furios sau supărat pe celălalt părinte.
Certurile dintre părinți cresc predispoziția la anxietate și depresie
Un studiu publicat în 2015 în Child Development a demonstrat că acei copii care asistă la certuri frecvente între părinți au un risc crescut de a dezvolta depresie, anxietate și probleme de comportament în adolescență, la final de gimnaziu și început de liceu. CITEȘTE ȘI DESPRE: 8 semne de ABUZ EMOȚIONAL în cuplu și familie!!! Atenție la aceste comportamente!
Certurile dintre părinți reduc performanțele academice ale copiilor
Un alt studiu a demonstrat că acei copii care cresc în familii în care conflictul dintre părinți este la ordinea zilei au performanțe cognitive reduse, determinate de cele mai multe ori de problemele legate de concentrarea atenției și reglarea emoțiilor.
Abilitatea de rezolvare a problemelor și de a identifica unele tipare este de asemenea afectată. Copiii care cresc în asemenea medii au un risc crescut de a renunța devreme la școală și de a lua note slabe.
Certurile dintre părinți afectează abilitățile sociale ale copilului
Copiii care sunt expuși în mod regulat la ostilitatea pe care părinții o manifestă unul față de celălalt au șanse mari de a se manifesta, la rândul lor, cu ostilitate față de alți copii, inclusiv față de frați. Acestor copii le este greu să inițieze și să mențină relații sociale adecvate, dificultate care se prelungește și în viața de adult și care poate genera tulburări de comportament și delincvență.
Certurile dintre părinți pot genera probleme de alimentație
Există mai multe studii recente care evidențiază corelația dintre problemele de alimentație de tipul anorexiei sau al bulimiei și nivelul de stres familial generat de certurile dintre părinți. Mâncatul compulsiv devine un pansament afectiv, o zonă în care copilul își poate manifesta controlul, un substitut al afecțiunii parentale.
Certurile dintre părinți îi fac pe copii să aibă o viziune negativistă asupra vieții în general
Copiii care cresc în familii marcate de un nivel ridicat de conflict interpersonal au o viziune negativă asupra conceptului de familie. Ei se subestimează și se descriu în note negative, au un respect scăzut pentru propria persoană și consideră că sunt destinați eșecului. Modelul parental moștenit este adeseori replicat în propria familie, în cazul în care viitorul adult decide totuși să riște să își întemeieze una.
Certurile sunt firești în orice familie. Dincolo de o anumită limită, sau atunci când angrenează tactici destructive, ele pot avea un puternic impact negativ asupra copilului, atât pe moment cât și pentru dezvoltarea viitoare și pentru viața de adult. Citește și despre: Copiii, martori la violența domestică. De ce NU conștientizează părinții impactul atât de negativ asupra copiilor?
