Un copil PREMATUR este o MINUNE care se grăbește să apară în viețile noastre!
Grațiela, proaspăta mămică a unei minuni de doar o lună, a împărtășit cu mamele din Clubul Bebelușilor povestea nașterii fetiței ei, al doilea copil al familiei. Grațiela mai are acasă un voinic de 10 ani. Incompatibilitatea de Rh dintre ea și micuță a făcut ca minunea să apară mai devreme în viața familiei. Asta după ce cu 8 ani în urmă, Grațiela fusese obligată să întrerupă o sarcină din același motiv…
În fiecare an, pe 17 noiembrie, se sărbătorește ziua mondială dedicată copiilor născuți prematur. Cum în urmă cu o lună și un pic am născut o minune care s-a grăbit să vină pe lume, am vrut să împărtășesc experiența mea cu voi și mai ales să le mulțumesc medicilor și asistentelor care au fost îngeri pentru noi. În data de 09 octombrie 2021 am sunat la 112. Aveam dureri groaznice din 5 în 5 minute (recunosc că, inițial, toată noaptea am sperat că vor trece aceste dureri, dar când efectiv nu am mai rezistat am sunat). În maximum 10-15 minute eram în ambulanță, în drum spre Maternitatea Ploiești. Eu credeam că am contracții, că îmi vor face o perfuzie și va trece…
INFO Clubul Bebelușilor: Incompatibilitatea de Rh (incompatibilitatea factorului Rhesus (Rh) apare când o gravidă și fătul ei au sânge cu tip de Rh diferit. Când nu ești gravidă, starea Rh-ului nu-ți afectează sănătatea. Dacă ai Rh pozitiv, nu trebuie să îți faci griji nici în timpul sarcinii. Dacă ai însă Rh negativ, iar copilul tău are Rh pozitiv, fapt probabil dacă partenerul are Rh pozitiv, apare o problemă numită incompatibilitate de factor Rh. Cheia prevenirii incompatibilității factorului Rh o reprezintă un medicament care constă din anticorpi împotriva celulelor Rh pozitive, numit imunoglobulină anti-D. O injecție cu imunoglobulină anti-D va proteja toate celulele cu Rh pozitiv din sângele tău. Și sarcina poate fi dusă la bun sfârșit fără probleme.
Nu aveam încă nici 34 de săptămâni de sarcină
După ce mi-au fost făcute formalitățile de internare și testul anti-covid, a venit medicul de gardă să mă consulte și a constatat că procesul nașterii se declanșase deja. Așa că am fost trimisă de urgență spre sala de operație. În acel moment am intrat în panică și sincer nu știu ce mi-au făcut asistentele care se mișcau foarte rapid, însă cu drag îmi amintesc de doctorul anestezist Popescu Andreea, care chiar a făcut o glumă și mi-a spus că dacă sunt cuminte și stau relaxată primesc poze cu micuța după ce o vor scoate. Nu am tremurat niciodată ca în acele momente pe masa de operație, eram foarte speriată pentru că știam că nu era momentul să vină pe lume… nu împlinise 34 săptămâni.
M-am liniștit și am început să îmi simt bătăile inimii din nou abia când am auzit-o urlând. Apoi am auzit că a primit acea notă Apgar 9 și m-am liniștit de-a binelea.
Am crezut că o să cad din picioare când am văzut-o prima dată
Am ajuns în secția de terapie intensivă, dar așteptam cu nerăbdare să îmi văd minunea. A doua zi m-am ridicat nerăbdătoare cu dorința de a ajunge să-mi văd copilul. O asistentă m-a ajutat să ajung la ea și am avut un șoc când am văzut-o!
Era în incubator, cu multe fire în piciorușe și cu o mulțime de aparate țiuind pe lângă ea… am crezut că o să cad din picioare!
Dar probabil că femeia se aștepta și m-a susținut, spunându-mi cu o voce blândă: „Răbdare și încredere. Totul va fi bine!“
Tot ea mi-a explicat că incubatorul doar asigură mediul cel mai apropiat din burtică, iar aparatura doar monitorizează starea copilului.
Primele zile din viața noastră împreună
Au urmat 23 zile de zile cu multe provocări. Mai întâi, a făcut un icter moderat, însă după o săptămâna acesta s-a transformat într-un icter avansat. A fost transferată la un alt medic neonatolog, care i-a pus perfuzie cu albumină și i-a făcut un alt tratament care a dat rezultate.
O vedeam zilnic, îmi dădeau voie. În primele 5 zile am văzut-o de trei ori pe zi (la ora 09.00, 15.00, 21.00). Într-o seară, am prins o asistentă care îi dădea biberon și mi-a dat-o puțin în brațe. Am simțit că zbor… era prima oară când reușisem să-mi țin fetița în brațe.
Din ziua aceea, am început să vin la toate mesele și să o hrănesc chiar eu. Dar ea, micuța, nu prea reușea să ia în greutate din cauza icterului. De trei ori pe zi, în fiecare zi. Îi dădeam să pape acolo, lângă incubator, căsuța ei mititică.
INFO Clubul Bebelușilor: Naşterea prematură, definită ca fiind nașterea înainte de săptămâna a 37-a de gestație, este adesea, deși nu întotdeauna, însoțită de complicații medicale. Deoarece copiii născuți prematur au mai puțină grăsime corporală decât cei născuți la termen, trebuie ajutați să-și păstreze căldura. Adesea sunt puși într-un incubator, o incintă de plastic închisă și încălzită, care-l ajută să-și păstreze o temperatură corporală normală. Ca să poată fi externat, un bebeluș prematur trebuie să câștige independență – să nu mai aibă nevoie de ventilator, administrare de oxigen, nutriție sau terapie intravenoasă, să poată să mănânce oral și suficient, să ia în greutate și să depășească 2 000 de grame.
CITEȘTE ȘI: Primele săptămâni după naștere pentru mamă și nou-născut
Îngeri în halate albe, vă mulțumesc!
În fiecare zi primeam informații despre copilașul meu de la medicii neonatologi: cum e copila, ce tratamente îi fac, cât a luat sau a pierdut din greutate, ce analize i se fac și pentru ce. Super oameni! Adevărați îngeri pentru copilașii prematuri! Și pentru noi, mămicile. În final, cu ajutorul personalului căruia vreau să îi MULȚUMESC, am ajuns cu bine acasă.
Eu am fost internată în secția de Obstetrica Ginecologie I, și medicii care m-au operat în urgență au fost dr. Avram Marinela și dr. Ursache Daniela (care m-a consultat în camera de gardă). Asistentele au fost toate minunate și cu o grijă și atenție deosebită, chiar și suport moral.
N-am să uit niciodată că după ce am plecat de lângă incubator am început să plâng pe holul secției și o asistentă mi-a spus că bebe simte starea mea și să mă liniștesc. Mi-a spus-o atât de blând și de frumos, încât mi-au crescut aripi de putere! Aveam dureri groaznice de cap după anestezie și mi-au făcut calmante și perfuzii să îmi revin. Mereu le-am simțit aproape de mine!
Apoi vreau să MULȚUMESC medicilor din Secția de Neonatologie II Prematuri, dr. Erhan Cristina, dr. Goldiș Mirela, dr. Mitocaru Sorina, dr. Râșnoveanu Dana și, bineînțeles, tuturor asistentelor care au hrănit-o, schimbat-o, i-au dat tratament și cu grijă i-au făcut analize. Și vreau să mai fac o mențiune: toate controalele din sarcina le-am făcut cu dr. Andreea Boiangiu, la Spital Lotus. Îi transmit și eu un mare MULȚUMESC! Iar în Maternitatea Ploiești, unde nu cunoșteam pe nimeni, personalul medical s-a purtat impecabil cu mine și cu micuța mea, fără să împart bani în stânga și în dreapta cum se obișnuiește să se spună pe la noi.
Poveste de naștere trimisă de Grațiela în exclusivitate pentru clubulbebelusilor.ro
CITEȘTE ȘI POVESTEA CRISTINEI: Am născut cu încurajări că fac totul bine, că este totul în regulă. O naștere ca la carte … posibilă pentru Christine în Regatul Unit
