Rahitismul este una dintre bolile societatii moderne, supraprotectoare cu copiii si cu tendinta de a petrece majoritatea timpului in spatii inchise. Simptomele sale pot fi destul de discrete atunci cand boala este abia la inceput si cand problemele se pot inca remedia usor. Iata care sunt principalele simptome pe care trebuie sa stii sa le recunosti. Rahitismul apare cel mai frecvent la copiii mai mici de 2 ani si este, de cele mai multe ori, de natura alimentara. Simptomele incipiente sunt mai usor de recunoscut de catre un ochi specializat, cum este cel al medicului, insa si tu ca parinte poti invata sa le observi, pentru a putea interveni la timp, cand problema se poate corecta complet.
Ce este rahitismul?
Rahitismul este o boala a oaselor, cauzata de deficienta de calciu, fosfor sau vitamina D. In cazul copiilor, cea mai frecventa forma este cea cauzata de deficienta prelungita de vitamina D. Aceasta duce la slaba absorbtie a calciului si fosforului din alimente si la proasta fixare a celor doua alimente in structura oaselor. Prin urmare, oasele devin moi si se deformeaza usor. Citește pe larg despre: Alimente bogate în calciu pentru copii | De cât calciu au nevoie copiii
Care sunt factorii de risc pentru rahitism?
Cel mai frecvent tip de rahitism intalnit in cazul bebelusilor si al copiilor este cel de origine alimentara. Acesta este cauzat de deficienta de vitamina D. Se pare ca copiii cu pielea inchisa la culoare sunt mai expusi riscului de a dezvolta rahitism. Copiii alaptati exclusiv au de asemenea un risc crescut, caci laptele matern este sarac in vitamina D, iar bebelusii mai mici de 6 luni duc adesea lipsa de expunere suficienta la soare. In cazul in care mamele au si ele o deficienta cronica de vitamina D, riscul ca si bebelusul sa o mosteneasca este mai mare. In ceea ce ii priveste pe copiii ceva mai mari, lipsa de expunere la soare si dietele vegane reprezinta factori de risc seriosi.
Simptome ale rahitismului pe care NU trebuie sa le ignori
In functie de stadiul bolii, simptomele pot fi discrete, observabile doar de catre un ochi experimentat, sau pot deveni extrem de evidente. In faza de debut, se remarca modificari ale formei oaselor.
Cutia toracica isi schimba usor forma, coastele devenind evazate. Daca afectiunea inainteaza, apare si aspectul caracteristic de „burtica de african”, cuta toracica ramanand ingusta, coastele curbate spre exterior, iar burtica extrem de bombata.
Aparitia mataniilor costale este un alt simptom caracteristic. De-a lungul coastelor apar niste „margele” care se pot simti la pipait sau care pot deveni clar vizibile cu ochiul liber.
Ingrosarea articulatiilor, vizibila mai ales la nivelul gleznelor si la incheietura mainii, se datoreaza de fapt deformarii capetelor oaselor lungi.
Oasele sunt fragile astfel incat exista un risc crescut de aparitie a fracturilor.
Intarzierile de crestere sunt de asemenea caracteristice rahitismului, desi pot aparea si in cazul altor afectiuni. Copiii rahitici raman mai scunzi decat ar trebui.
Problemele dentare pot de asemenea caracteriza rahitismul. Smaltul dentar poate fi de proasta calitate, crescand frecventa cariilor. In unele cazuri eruptia dentara intarziata poate fi determinata de rahitism.
In cazuri severe apar deformari evidente ale scheletului. Oasele craniului sunt exagerat de moi chiar si pentru un bebelus, astfel incat cutia craniana se aplatizeaza. Picioarele se curbeaza, mai ales la nivelul gambelor, provocand celebrele „paranteze”. Genunchii apar ingrosati.
In timp, apar si dureri la nivelul oaselor si al muschilor, slabiciune musculara, deformari ale coloanei vertebrale. Copiii mai mari prezinta un mers dificil, clatinat. In cazuri severe, deficienta de vitamina D poate determina o deficienta severa de calciu si fosfor, astfel incat la unii copii pot aparea crize de tetanie, cand este necesara interventie medicala de urgenta. CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Cum poti preveni aparitia rahitismului?
In primul rand, este esential sa ii asiguri copilului tau o dieta echilibrata si sa ii oferi suplimentul de vitamina D recomandat de catre medicul de familie sau de medicul pediatru. In cazul in care exista suspiciuni, se pot face analize de sange pentru a stabili nivelurile de calciu, fosfor si vitamina D din sange. Fosfataza alcalina, hormonul paratiroid, diferiti electroliti si evaluarea funtiei renale fac de asemenea parte din lista complexa de analize care ar trebui facute. Efectuarea unei radiografii ofera informatii importante despre structura oaselor, densitatea si forma acestora.
În prezent, asociațiile internaționale de pediatrie pun un accent tot mai mare pe prevenția rahitismului încă din primele luni de viață, considerând că este una dintre cele mai ușor de evitat boli nutriționale la copii.
Societățile internaționale de endocrinologie și pediatrie recomandă ca toți sugarii, inclusiv cei alăptați exclusiv, să primească zilnic un supliment de vitamina D încă din primele zile după naștere, indiferent de anotimp sau zonă geografică. Laptele matern, deși perfect adaptat nevoilor copilului, conține o cantitate redusă de vitamina D, insuficientă pentru a preveni rahitismul.
După vârsta de 1 an, copiii care nu primesc suficiente alimente fortificate (cum ar fi cerealele, iaurturile sau laptele îmbogățit cu vitamina D) ar trebui să continue suplimentarea, în special în lunile reci, când expunerea la soare este limitată.
În paralel, se subliniază rolul unei alimentații bogate în calciu și fosfor, cu produse lactate, legume verzi și surse sigure de proteine. Vitamina D nu acționează singură — ea ajută la fixarea calciului în oase, dar calciul trebuie să existe în dietă pentru ca procesul să fie eficient.
Recomandări generale internaționale
| Categoria de vârstă | Vitamina D zilnic recomandată | Alte măsuri importante |
| Nou-născuți – 12 luni | ~400 UI/zi | Evită expunerea directă la soare, dar permite luminii naturale să atingă pielea copilului zilnic câteva minute |
| 1 – 3 ani | 400–600 UI/zi | Include alimente fortificate și monitorizează creșterea |
| >3 ani | 600–1000 UI/zi (în funcție de sezon și expunere) | Încurajează joaca afară, activitatea fizică și alimentația echilibrată |
Organizațiile internaționale de sănătate atrag atenția și asupra situațiilor speciale: copiii cu pielea mai închisă la culoare, cei care locuiesc în zone cu puțin soare sau poartă îmbrăcăminte care acoperă complet pielea pot avea nevoie de doze mai mari de vitamina D, stabilite de medic.
În familiile cu istoric de deficit de vitamina D sau rahitism, medicii recomandă uneori testarea periodică a nivelului vitaminei în sânge, pentru a depista precoce eventualele carențe. Părinților li se reamintește că rahitismul se tratează complet dacă este descoperit devreme, însă prevenția rămâne cea mai sigură cale. O alimentație corectă, suplimentarea adecvată și o viață activă, cu expunere moderată la soare, sunt suficiente pentru a proteja copilul.
„Rahitismul nu este o boală a copilului tău, ci un semnal că organismul lui are nevoie de sprijin. Cu puțină grijă, vitamina D zilnică și un stil de viață echilibrat, oasele micuțului vor fi puternice, iar creșterea – armonioasă.”
Tu cum ai prevenit rahitismul la copilul tau?
Ce suplimente de vitamine si minerale ti s-a recomandat sa ii administrezi?
Ai primit aceste recomandari in urma unor analize?
CITEȘTE ȘI:
Deficitul de Vitamina D la bebeluși și copii
Alimente recomandate în meniul copilului de 1 an + 10 idei de rețete pentru masa de prânz
Alimentația corectă a copilului isteț, un potențial ajutor în dezvoltarea creierului + 10 Idei de rețete pentru o nutriție optimă
