Cand isi relateaza nasterile, mamicile povestesc ca „au fost puse la monitor” sau ca „la monitorizare” a reiesit ca bebelusul a intrat in stres fetal. Cu siguranta te-ai intrebat probabil in ce consta asa-numita monitorizare fetala. Este timpul sa afli totul despre acest subiect!
Ce este monitorizarea fetala?
Monitorizarea fetala reprezinta ascultarea ritmului cardiac al bebelusului. Frecventa si caracteristicile batailor cardiace ii ofera medicului informatii importante in legatura cu starea in care se afla bebelusul. Nasterea este si pentru el o etapa dificila, careia in general ii va face fata cu brio, dar exista cazuri in care fatul, din diverse motive, nu mai primeste suficient oxigen. In acest caz, se poate interveni rapid pentru a preveni o nenorocire.
Cum se realizeaza monitorizarea fetala?
Monitorizarea fetala poate fi continua sau intermitenta. Ea se realizeaza cu ajutorul unui monitor fetal sau cu ajutorul unui Doppler, asemanator celui folosit la ecografiile de rutina. Uneori, moasa sau asistenta vor folosi un stetoscop special denumit fetoscop.
In Romania, de cele mai multe ori monitorizarea fetala este realizata intermitent. Adevarul este ca in general lucrurile decurg perfect normal si nu exista motive de ingrijorare. In unele tari, protocoalele medicale impun monitorizarea fetala permanenta pe perioada travaliului.
Monitorizarea fetala permanenta are dezavantajul major ca obliga viitoarea mamica sa stea doar in pat. Pe burtica ei sunt prinse doua benzi elastice cu 2 discuri electronice. Unul dintre ele numara frecventa cardiaca a bebelusului, in timp ce cealalta urmareste frecventa si intensitatea contractiilor. Poti ruga asistenta sa porneasca sonorul aparatului pentru ca sa poti auzi bataile inimii celui mic, sau o poti ruga sa te ajute sa interpretezi aspectul pe care il au contractiile, pentru a vedea si singura cum progreseaza travaliul.
Monitorizarea fetala intermitenta se face cu ajutorul unui aparat Doppler sau a fetoscopului si este asemanatoare manevrei pe care medicul, moasa sau asistenta o faceau in timpul vizitelor prenatale. La inceputul travaliului, frecventa cardiaca a bebelusului va fi urmarita la 30 de minute. Pe masura ce travaliul avanseaza, intervalul de timp dintre ascultatii se reduce la 15 minute, iar in faza de expulzie se va realiza la fiecare 5 minute. va fi ascultat ritmul cardiac fetal intre contractii, dar si in timpul contractiilor, pentru a se vedea cat de bine le face fata bebelusul.
Monitorizare fetala interna
Uneori, monitorul extern nu reuseste sa perceapa bine ritmul cardiac fetal. Fie pentru ca nu poti sta destul de linistita si te misti mult, fie pentru ca ai castigat multe kg in timpul sarcinii. in acest caz, este posibil ca medicul sa introduca un mic electrod prin cervix si sa il lipeasca pe capusorul bebelusului. Aceasta nu este o manevra de rutina si se aplica doar in anumite situatii speciale.
Cand se aplica monitorizarea fetala continua?
In general in timpul travaliului este dificil sa ii ceri gravidei sa stea nemiscata, intinsa pe spate. Din contra, miscarea, schimbarea pozitiei diminueaza durerea contractiilor si accelereaza desfasurarea travaliului. Exista insa cateva cazuri in care, pentru siguranta tuturor, mama va fi atasata la un monitor permanent. Acesta este cazul cand exista complicatii in sarcina sau in travaliu, cand ti se monteaza anestezia epidurala sau daca ti se administreaza oxitocina.
Ce se intampla daca ritmul cardiac fetal scade sau creste?
Este normal ca frecventa cardiaca a fatului sa se modifice, de exemplu scade intre contractii si creste pe contractie. De asemenea ritmul sau cardiac creste daca se misca. Insa daca ritmul cardiac ramane permanent crescut, se spune ca bebelusul este in stres fetal. Uneori, simpla schimbare a pozitiei gravide rezolva problema. Alteori este necesar si suficient sa ti se administreze fluide sau oxigen. Insa uneori este nevoie de interventii mai serioase: oprirea administrarii de oxitocina, medicatie care sa relaxeze putin uterul. Daca medicul are motive serioase de ingrijorare, este posibil sa recomande efectuarea unei cezariene de urgenta pentru a salva bebelusul. Din fericire, aceasta nu este decat rareori necesara.
