Mamele povestesc: Ce înseamnă de fapt să treci prin depresia post partum. Cum poți să ajuți

Când am cunoscut-o pe Cristina, nimic nu mă pregătise pentru ceea ce avea ea să îmi povestească. Citisem despre depresia post partum tot ce se putea citi, de la lucrări științifice complicate până la cărți și capitole din cărți, dar abia în discuția cu ea am înțeles cu adevărat ce înseamnă, concret, pentru o mamă să treacă prin asta și ce impact are depresia asupra vieții sale și a familiei sale.

Ca orice viitoare mamă, am citit toată sarcina despre naștere și îngrijirea bebelușului, și când faci asta nu ai cum să ratezi informațiile despre depresia post-natală. Am început să intru în diverse grupuri de mămici, prin parc, la cursul Lamaze la care m-am înscris, și am văzut că nu prea se vorbește despre acest subiect, parcă există un fel de rușine când vine vorba despre asta.

Depresia post partum, oare e ceva nu e în regulă?
De fiecare dată când se vorbește despre depresia post partum, ea e asociată cu lipsa conexiunii mamă – bebeluș.
Este, probabil, ideea care imprimă cea mai mare doză de rușine în mintea societății, atunci când vine vorba despre mame. Cum e posibil ca o mamă să nu se îndrăgostească instantaneu de bebelușul pe care tocmai l-a adus pe lume? Săraca! Oare ce-o fi având? Ceva nu e în regulă cu ea! Asta este ideea bine imprimată în mintea tuturor. Depresia post partum e un eșec al femeii, al mamei, al feminității. E o eroare a naturii. E contra firii. E anormal.

Citește și despre:
9 Mituri despre depresia post partum, adeseori greșit înțeleasă!
Baby blues se instalează la 3 – 4 zile după naștere, iar mamele îl descriu ca pe o tristețe inexplicabilă și un fel de nostalgie de neînțeles

Am ales să vorbesc despre asta pentru că doar așa putem scăpa de acest stigmat
Depresia post partum este o boală determinată de un dezechilibru hormonal. Stigmatizarea afecțiunilor mintale trebuie să înceteze, și nu se va întâmpla asta până când nu vom accepta să vorbim deschis despre experiențele prin care trecem. Numai așa îi putem face pe oameni să înțeleagă ce înseamnă, de fapt, depresia post partum.
E foarte important pentru mine, pentru că în acele zile aveam nevoie de ajutor și nimeni nu părea să audă și să înțeleagă cum mă poate sprijini eficient.

Când spun ”Mă simt singură” înseamnă că mă simt singură în suferința mea
În perioada depresiei post partum, nici unul dintre cunoscuți nu și-ar fi dat seama că ceva e în neregulă cu mine. Am fost o persoană funcțională, am urmat aceeași rutină zilnică, dar simțeam că mă sufoc în fiecare secundă. Mă simțeam ca și cum m-aș fi zbătut, clipă de clipă, să supraviețuiesc. Era ca și cum să respir necesita un efort conștient. Si nimeni nu vedea asta, pentru că, din afară, totul părea absolut normal.
Cum poți ajuta? Dacă există o proaspătă mămică printre cunoștințele tale, nu presupune că totul e bine; întreab-o. Viziteaz-o. Află cum se simte ea, nu numai cum crește bebe. Transmite-i că ești acolo, gata să ajuți cu orice, în caz că are nevoie vreodată de cineva care doar să o asculte.

Când spun ”Nu mă simt așa cum aș fi crezut că o să mă simt” înseamnă că maternitatea nu îmi aduce bucurie
Există această așteptare nerealistă ca mamele să se simtă, în fiecare secundă, binecuvântate, fericite, ușoare ca un fulg, copleșite de miracolul vieții reprezentat de bebelușul lor. Dar pentru multe femei, această stare de spirit rămâne doar o utopie. Eu nu am simțit asta nici măcar când mi-am ținut bebelușul în brațe pentru prima oară. Și normal că te simți vinovată, pentru că nimeni nu vorbește deschis despre asta!

Cum poți ajuta? Împărtășește propria experiență! Sunt sigură că există multe mame care se bucură din plin de această stare despre care vă vorbesc, elogiată prin toate articolele despre miracolul maternității. Dar sunt sigură că există și foarte multe mame ca mine, măcinate de vina de a nu fi trăit asta. E important ca și vocea noastră să fie auzită, pentru ca toate femeile să știe că se poate ca experiența lor să fie mai asemănătoaare cu experiența noastră, nu cu cea ideală, și asta nu e o problemă sau un motiv de rușine!
Citește și despre: O naștere traumatizantă urmată de o depresie, gânduri negative și nenorocite, nesiguranță si teamă. Vă rog să nu judecați.

Când spun ”Parcă nu sunt eu însămi” înseamnă că mă simt copleșită de anxietate și furie
Când se vorbește despre depresia post partum, toată lumea se gândește doar la o stare de profundă tristețe. Dar depresia se poate manifesta în multe moduri, cu simptome de anxietate, de tulburare obsesiv compulsivă și chiar furie. E important ca lumea să știe asta și să înțeleagă că oricine poate fi afectat, indiferent cât de veselă și de optimistă ar fi persoana respectivă în viața de zi de zi.
Cum să ajuți? Depresia și anxietatea nu discriminează; ele pot afecta pe oricine. Uneori, trebuie doar să fii puțin atent la reacțiile proaspetei mămici: poate se enervează din nimicuri, poate e obosită permanent, poate a devenit ciudat superstițioasă. Din exterior, ai o imagine mai obiectivă asupra a ceea ce se întâmplă, și uneori astfel de detalii pot fi semnele unei probleme mai serioase.
Citește și despre: Alăptarea poate fi GREA! Ce trebuie să știe mamele pentru a putea trece peste perioadele dificile

Când spun ”Nu prea știu cum mă simt” înseamnă că mai am multe de descoperit
Pentru mine, episodul de depresie post partum a fost înfricoșător pentru că știam că ceva nu e în regulă, dar nu aș fi putut spune ce anume. Era depresie? Era anxietate? Era felul în care se simte o mamă care doarme 4 – 5 ore, adunat, pe noapte? Era o complicație după naștere? Poate aveam anemie? Poate trebuia să iau alte vitamine?
Când am stabilit, oficial, că sufăr de depresie post partum, pentru mine a fost o mare ușurare. Dacă știam despre ce e vorba, știam și cum să reparăm lucrurile.
Cum să ajuți? Nicio femeie cu depresie post partum nu are nevoie de cineva care să încerce să îi vindece simptomele, să își depășească sau să își ignore emoțiile. Singurul lucru bun și eficient pe care îl poți face e să fii acolo, lângă ea, pregătită să asculți și să auzi ce are de spus. Ascultă și amintește-i că ceea ce i se întâmplă e normal și că nu e nicio rușine în a avea nevoie de ajutor. Rușinea trebuie să dispară din mentalitatea colectivă legată de depresia post partum. Sentimentul de apartenență, existența unei rețele de suport în jurul mamelor este una dintre cele mai bune ilustrații ale conceptului că e nevoie de un sat ca să crești un copil.
Citește pe larg despre: Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit

Felicitări! Ești mămică! Ai trecut prin cel mai înălțător moment din viața ta de femeie. Povestește-ne și tu cum a decurs nașterea ta: naturală sau prin cezariană, într-un spital de stat sau o maternitate privată? Împărtășește experiența ta altor mame! Povestea ta poate să le ajute! Trimite-ne povestea ta cu titlul NAȘTEREA MEA, la adresa [email protected] și adaugă câteva fotografii din primele voastre zile împreună, mami și bebe. Noi le vom publica cu drag, împreună cu povestea scrisă de tine.

Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

IMPORTANT: Informatiile din acest articol sunt niste recomandari cu caracter facultativ si informativ, care nu inlocuiesc indicatiile date de medicul pediatru care urmareste evolutia copilului tau. Cunoscand aspectele individuale ale dezvoltarii copilului, acesta ar fi cel mai in masura sa iti ofere sfaturi specifice.