Lecții importante de viața pe care ni le dau copiii

Ca părinţi, suntem tentaţi să ne gândim că e datoria noastră să îi invăţăm pe copii despre lume. Suntem atenţi să nu treacă nicio zi fără să împărtăşim din înţelepciunea noastră, acumulată de-a lungul anilor. Explicăm şi educăm. Dar dacă facem cu adevărat o treabă bună, învăţăm şi noi câte ceva.

Depinde de tine să te distrezi

Ca adulţi, ne uităm pe fereastră şi ne strâmbăm când cerul e innorat, suntem nemulţumiţi când plouă sau când soarele arde prea puternic. Pentru un copil, ploaia nu e altceva decât o ocazie perfectă de a se juca şi de a se distra în băltoace. Pentru copii, fiecare ieşire este o ocazie de a explora, de a descoperi lucruri noi. Poate e frustrant atunci când te grăbeşti spre casă, dar e un foarte bun mod de a ne aminti să ne bucurăm de fiecare clipă. Până la urmă, viaţa există ca să fie trăită, indiferent de vremea de afară.

Nu renunţa niciodată

A fost o vreme când bebeluşul nu putea să meargă, dar dupa luni întregi de antrenament, a reuşit în final să alerge. A fost o vreme în care nu avea curaj să se urce pe tobogan, dar după săptămâni de tentative perseverente, a reuşit să ajungă până în vârf. Aşa că am învăţat că nu există nicio scuză destul de bună ca să renunţ. Nu trebuie decât să încerci puţin mai mult, încă o data.

CITEȘTE ȘI: Beneficiile științifice ale prezenței tatălui în viața copilului său. Bărbații activi sunt implicați în viața de familie și creșterea copiilor

E uşor să ierţi

Atunci când păstrezi supărarea şi resentimentele faţă de cineva, adesea simţi că asta te stoarce de energie. Ba, uneori trebuie chiar să îţi aminteşti că eşti supărat, şi motivele pe care le-ai avut la momentul respectiv. Copiii se ceartă, se împing, se lovesc, izbucnesc în lacrimi, doar pentru ca, dupa câteva momente, să se împace ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, să accepte scuzele şi să dea uitării întregul incident. Dacă am decis să iertăm ceva, trebuie să o facem cu toata inima, în aşa fel încât să ne putem continua vieţile.

E în regulă să ceri ajutor

Când copilul se luptă să îşi pună singur papucii, nu are nici o reţinere să îţi ceară ajutorul. Ba, la un moment dat, te va alunga, chiar înainte să îl fi terminat de încălţat, ca să poată să pretindă că a fost victoria sa.  Aşa adulţi cum suntem, încă învăţăm ceva nou în fiecare zi şi nu e nici o ruşine să cerem ajutorul când avem nevoie de el.

Onestitatea e cea mai buna

Copiii sunt mereu sinceri, pentru ca nici nu ştiu să fie altfel. Ei le spun oamenilor în faţă că sunt graşi, ne explica despre cât de scârboasă este cina pe care am pregatit-o după o nouă reţetă şi le spun bunicilor când e cazul să plece la ei acasă. Acestea sunt câteva dintre dezavantajele acestei onestităţi dezarmante, dar există şi o parte bună: ne spun mereu ce simt şi de ce. Şi este mult mai uşor să o alini atunci când îţi povesteşte ce s-a întâmplat iar asta ne învaţă că ar fi bine să fim şi noi mai deschişi în a ne exprima sentimentele.

Aerul curat e cel mai bun medicament

Atunci când copiii devin agitaţi în casă, o doză zdravănă de joacă afara face minuni. Peste zi există plimbări în natură, joacă în parc sau pur şi simplu urmărirea gândăceilor pe o alee însorită în primele zile calde de primăvară. Şi deodată, bombiţa care părea că acuşi-acuşi stă să explodeze, redevine copilul dulce şi zâmbăreţ pe care îl cunoşti. Acum, când te simţi stresat, poţi aplica aceeaşi regulă şi să ieşi puţin din casă. Vei fi surprinsă ce schimbări ale stării de spirit vor avea loc, chiar şi pe vreme rea.

Acordă atenţie la detalii

În timp ce te îngrijorezi în legătură cu tot şi toate, în mare lucruri mărunte şi lipsite de importanţă, copilul îşi vede de viaţa sa din prezent şi observă toate lucrurile frumoase pe care tu le ratezi: insectele pe lângă care trece, cărora li se prezintă cu atâta aplomb încât te întrebi dacă nu cumva şi ele o aud, culoarea frumoasă a unei maşini pe lângă care treceţi, sau chiar oamenii care par zâmbitori şi bine-dispuşi. Pentru ei, călătoria este la fel de plăcută ca şi destinaţia, şi ar fi bine să luăm exemplu de la ei, să ne încetinim gândurile şi să ne bucurăm de fiecare clipă.

Fii tu însăţi

Uneori, copilul meu are chef să meargă afară în pijamale. Alteori îşi pune rochia de prinţesă la joacă în parc. Iar când merge în vizită la prieteni, cară cu el un vierme de jucătir uriaş, ca să le arate şi lor. Probabil că pentru adulţi, lucrurile astea par destul de anormale, dar copilului nu ţi pasă de aceste rigori gratuite. El se bucură să fie el însuşi. Cu toţii probabil că ar trebui să ne îngrijorăm mai puţin în legătură cu ce cred ceilalţi despre noi, şi să ne concentrăm mai mult asupra lucrurilor care ne fac pe noi fericiţi.

Iubeşte necondiţionat

Ce e mai frumos pe lume, decât un copil care îşi înfăşoară braţele în jurul tau şi îţi declară ca te iubeşte? Abia după ce ai un copil poţi realiza cu adevărat cât de important este să iubeşti oamenii necondiţionat şi să le şi spui asta cât de des poţi.

Trăieşte în prezent

Copilul nu stă să se gândească la căzătura pe care a încasat-o aseară în parc, nu se învinovăţeşte pentru cearta pe care a avut-o cu un alt copil la locul de joacă şi sigur nu se îngrijorează, înainte de culcare, în legătură cu vârsta la care va reuşi în sfârşit sa escaladeze noul complex de joacă. El trăieşte în prezent, se bucură de fiecare secundă, indiferent de ceea ce face la momentul respectiv, şi investeşte efort in activitatea la care se concentrează. La fel, ar trebui să învăţăm să ne îngrijorăm mai puţin în legătură cu trecutul sau cu viitorul şi sa trăim, deplin, în prezent, experienţele în care suntem deja angrenaţi. Lasă telefonul, încetează să te mai plângi de lucrurile pe care nu le-ai făcut, şi scufundă-te în aici şi acum. CITEȘTE ȘI: Concedii și indemnizații pentru părinții și copiii din România