Dezvoltarea vocabularului unui copil reprezintă un proces important căruia tu, ca părinte, trebuie să îi acorzi o atenţie deosebită. Cercetătorii americani au descoperit de curând că impactul implicarii părintelui asupra dezvoltarii copilului în jurul vârstei de 14-18 luni este cel mai puternic în ceea ce priveşte vocabularul şi îmbogăţirea lui mai târziu. Modul în care îi descrii obiectele cu care intră în contact şi pe care le observă este esential pentru dezvoltarea limbajului.
Dezvoltarea limbajului – Gesturile şi contextul extralingvistic
Studiile arată că, indiferent de contextul social în care este crescut un copil, calitatea deprinderilor de vorbire sunt direct legate de interacţiunea dintre părinte şi micuţ. Părinţii au fost mereu încurajaţi să le vorbească copiilor lor încă dinainte ca aceştia să poată răspunde înapoi pentru a le stimula capacitatea de a comunica. Dar studiile arată că limbajul nu contează atât de mult din punct de vedere cantitativ şi că trebuie însoţit şi de gesturi, aşa numite indicii nonverbale, cum sunt arătatul cu degetul sau chiar şi contextul extralingvistic în care este prezentat obiectul în cauză.
De exemplu, procesul de învăţare ar fi mult mai productiv dacă îi spui copilului tău „Uite o floare!” şi te afli cu el în grădină, unde poţi să i-o arăţi ca apoi el să fie capabil să asocieze cuvântul cu imaginea pe care o reprezintă decât atunci când îi spui „O să mergem să vedem nişte flori astăzi”, comunicare care i-ar întârzia propriul proces de înţelegere.
Dezvoltarea limbajului la bebelusi – Contextul lingvistic
Responsabilii acestui studiu atrag atenţia şi asupra contextului lingvistic prin faptul că, pentru a-i stârni curiozitatea şi pentru a-l face dornic de a comunica, trebuie să prezinţi obiectul respectiv într-un mod atractiv pentru el. În timp ce arătatul cu degetul îi poate trezi interesul, descrierea şi interacţiunea cu acel obiect îl poate ajuta pe bebeluş să asimileze mai rapid ceea ce îi prezinţi. Dacă reluăm exemplul cu floarea, observăm că ar fi mult mai util să asociezi tu alte cuvinte pe care micuţul tău deja le cunoaşte pentru a-l familiariza cu ce înseamnă cuvântul nou pe care i l-ai spus. Poţi spune despre floare că este „mică” , „mare”, „roşie”, „albastră” sau că „miroase frumos” şi deja îi creezi un context mai uşor de recunoscut.
Toate aceste mici indicii fac o mare diferenţă atunci când cel mic învaţă să vorbească şi cercetările arată că aceste activităţi, atât verbale, cât şi nonverbale, îi vor influenţa capacitatea de a reţine şi de a dezvolta conceptele abstracte peste care va da mai târziu la şcoală şi implicarea ta în crearea acestor conexiuni îi poate asigura succesul în comunicare.
Această descoperire nu exclude însă tot ce ai citit şi învăţat până acum pentru dezvoltarea limbajului bebeluşului tău. Încă de la naştere, trebuie să-l încurajezi pe cel mic să spuna sunete precum „ma”, „ta”, „ba”, să te joci cu el şi să îi imiţi comportamentul pentru a-l face să aibă încredere în ceea ce vrei să îl înveţi, să îi vorbeşti în timp ce îl speli, îi dai să manânce sau îl îmbraci, să identifici culori şi să îi numeri obiecte şi, bineînţeles, să îi citeşti.
Însă ce au constatat cercetatorii americani prin experiment şi ce trebuie să realizeze orice părinte este că indiciile nonverbale ocupă un rol la fel de important în acest proces, tocmai pentru că reprezintă calea de mijloc între lumea care îl înconjoară şi cel mic şi formează o legătură pe care altfel, bebeluşul nu ar putea să o facă singur.
