Se spune ca meseria de mama este cea mai grea dar si cea mai frumoasa din lume. Si suntem de acord. Sa fii mama este dureros de frumos!
Daca intrebi orice mamica despre cum se simte, va marturisi ca este experienta care i-a adus deopotriva cele mai mari satisfactii, dar si cele mai mari provocari. De ce e dureros de frumos sa fii mama?
Daca ar trebui sa raspunzi repede la intrebarea cine esti, ce ai spune? Doua treimi dintre femeile care sunt mame spun ca atunci cand aud intrebarea, primul lucru la care se gandesc este ca sunt mame. Nu ca sunt sotii, nu ca sunt fiica parintilor lor, nu ar vorbi despre pasiunilor lor, ci s-ar gandi in primul rand la faptul ca sunt mamele copiilor lor.
Atunci cand nu ai copii si vorbesti despre suferintele prin care trebuie sa treaca o mama, te gandesti in primul rand la nastere. Insa o mama stie: nasterea nu e nimic, pe langa ce se intampla atunci cand iti tii pentru prima oara in brate copilul. Sentimentul este unic: il poti atinge, ii poti contura cu degetul fiecare cuta a pielii. Esti toata numai dragoste, pentru el.
Dar din aceeasi clipa incep si grijile. E cu adevarat sanatos? E cu adevarat perfect, asa cum pare? O sa stiu sa il pun la san? Sa il imbrac? Sa ii fac baie? Cum o sa stiu cand ii e frig si cand ii e prea cald?
Si inainte sa iti dai seama, viata ta de pana atunci a disparut. Definitiv! Sperantele de a te intoarce vreodata la ea sunt desarte. Si tu odata cu ea. Te trezesti ca mai degraba ai sta acasa sa iti privesti copilul ore in sir, decat sa iesi in oras. Ca nu mai conteaza atat de mult daca parul iti este in dezordine sau daca nu ai apucat sa te machiezi la prima ora. Ordinea studiata din casa s-a transformat intr-o dezordine prin care navighezi calma: scutece, servetele umede, jucarii.
Dar nu numai tu te schimbi. Bebelusul se schimba si el de la o zi la alta.
Si nu iti dai seama de asta de la inceput, din cauza oboselii si a stresului pe care le traiesti. Dar il privesti intr-o zi si iti dai seama ca e cu totul altfel decat atunci cand v-ati intalnit prima oara. Fiecare noua etapa de dezvoltare pe care o bifeaza te umple de mandrie, uimire si dragoste.
Rasul lui este mai pretios decat orice muzica, si il iubesti atat de mult incat nu iti ajunge o viata de om sa i-o spui, sa i-o arati. Adanc in sufletul tau stii ca inca de pe acum el incepe sa se desprinda, sa plece catre viata lui si totusi trebuie sa te lupti cu dorinta ascunsa de anu-l lasa niciodata sa plece.
Dar pleaca. Pleaca la cresa, pleaca la gradinita. Te straduiesti sa ii inveti sa distinga binele de rau, sa fie mereu in siguranta, sa ii dai atentia de care are nevoie si pe care o merita, dar o julitura sau un cucui, un moment de suparare sau de tristete te ating si pe tine, le traiesti impreuna cu el.
Treci impreuna cu el prin fiecare necaz, te lovesti alaturi de el de fiecare obstacol. De cate ori se simte prost, jenat, depasit, furios, tu esti acolo si pe langa suferinta lui pe care o simti, trebuie sa infrunti si ciuda sau sentimentul de vinovatie ca nu l-ai invatat mai bine sau ca nu l-ai putut feri.
Asa ca daca esti mama sau daca planuiesti sa devii o mama, pregateste-te pentru o viata de griji, pentru dezamagiri, regrete, vinovatie. Pregateste-te sa fii obligata sa reflectezi si sa te schimbi. Sa fii stalpul de sustinere al cuiva. Si sa iubesti pe cineva atat de mult incat aproape sa te doara.
Pregateste-te sa fii absolut uimita de tot ceea ce simti. De omuletul care te obliga sa devii mai buna. El este cel care te va face sa te ridici, sa continui, sa te lupti, el te va vindeca. El este cea mai mare victorie a ta. De aceea este dureros de frumos sa fii mama!
