Diferentele intre generatii se pare ca este un fenomen care transcende timpurile si nu tine cont nici de zone geografice, el se intalneste pretutindeni. Apare cel mai des sintetizat in “pe vremea mea…” – spus cu nostalgie si regret, sau in “tineretul din ziua de azi!”- spus pe ton de repros sau dispretuitor. Caci cel mai des generatia anterioara se simte superioara celei care-si traieste copilaria si tineretea in prezent.
Reprosuri sunt de ambele parti dar realitatea este ca mai degraba acest conflict este pornit si intretinut de adulti, desi si noi la randul nostru am fost “denigrati” in tinerete de generatia anterioara- sau poate tocmai de aceea.
Ce li se reproseaza copiilor, tinerilor actuali de catre generatia anterioara?
Dar ce nu li se reproseaza?! In linii mari aceeasi lucruri care li se reprosau si lor:
- Ca nu mai invata cum se invata “pe vremuri”;
- Ca au preocupari superficiale;
- Ca sunt prea excentrici in imbracaminte/machiaj/comportament;
- Ca nu au respect pentru cei varstnici;
- Ca “nu se stiu distra”;
- Ca pierd timpul cu tehnologia moderna.
Daca ar fi sa facem o retrospectiva sincera, ne-am da seama ca aceleasi lucruri ni se reprosau si noua si cat de frustrati si neintelesi ne simteam!
Ne acuzam copiii si adolescentii ca pierd prea mult timp cu internetul, noua ni se reprosa ca ne uitam prea mult la televizor, pe cand “inainte nu era program la tv decat sambata si duminica!”. Ni se pare ca se imbraca ciudat si aiurea, dar si noi eram vazuti ca deplasati cu tinutele noastre de “metalisti” sau “depechari”, ca erau prea scurte fustele sau prea stramti pantalonii, ca nu ne stim distra si ca discotecile noastre nu se compara cu seratele si ceaiurile dansante ale parintilor sau bunicilor nostri!
Ce ne reproseaza noua, generatiilor mature, adolescentii?
Dupa cum cred ca intuiti deja, aceleasi lucruri care le reprosam si noi parintilor:
- Ca nu ii intelegem;
- Ca nu suntem “open-minded”, ca suntem prea inchistati;
- Ca avem impresia ca le stim pe toate;
- Ca nu suntem asa “cool” ca ei.
Sunt intr-adevar atat de mari diferentele intre generatii?
Greu de raspuns. Intr-un fel da, intr-un fel nu. In linii mari, oamenii continua sa fie la fel, indiferent de generatie tinerii sunt inclinati spre distractie, vor sa-si afirme personalitatea, se simt neintelesi, se-ndragostesc, isi pun intrebari existentiale fiind convinsi ca sunt primii care fac asta. Diferente este normal sa existe din numeroase motive: context socio-cultural diferit, evolutia tehnologiei, diferente de mentalitate datorate varstei.
Chiar daca valorile pretuite nu sunt neaparat altele, este normal ca ierarhia lor sa difere in functie de varsta si experienta de viata. Pentru multe “defecte” ale tinerei generatii suntem vinovati tot noi sau societatea in general: in goana dupa bunurile materiale nu mai petrecem prea mult cu copiii, nu stim sa comunicam cu ei, nu le insuflam anumite valori. Poate ca intr-adevar adolescentii pierd prea mult timp pe net, mai ales pe retele de socializare, dar daca acestea ar fi existat si “pe vremea noastra” cati dintre noi nu ar fi cazut in aceeasi capcana? La fel cum poate si generatiile anterioare noua ar fi petrecut mai putin timp in biblioteci daca ar fi avut program la tv.
Poate ca multi adolescent sunt agramati si nu citesc literatura, dar o parte din vina o purta si noi, parintii si profesorii, care nu am reusit sa le deschidem gustul spre lectura si spre scrierea corecta, e de asemenea vina societatii in frunte cu mass-media care promoveaza non-valori si subcultura.
In plus se cade mult in pacatul generalizarii. Nu toti din generatia anterioara eram mari iubitori de carte, plini de cultura generala si bune maniere, la fel cum nu toti tinerii sunt nepoliticosi, viciosi, superficiali, fara tragere de inima spre invatatura. In fiecare generatie tipologiile sunt diverse: tocilarii, fetele populare, “enciclopediile ambulante”, timizii, tupeistii, copiii de bani-gata si copiii din familii modeste si asa mai departe.
Adultii tind de asemenea sa glorifice si intamplari sau contexte care la vremea la care au avut loc erau cauzatoare de suferinta, tind sa dea drept exemple pozitive lucruri care de fapt sunt la polul opus: “ce bine era ca noi eram pusi la respect, luam bataie si de la parinti si de la profesori, nu ca acum – debandada!” sau “noi faceam tema la lumina lumanarii, nu ca voi!”, “umblam de mici cu cheia in gat si ne descurcam singuri!”. Cu trecerea timpului toate tind sa capete o aura deosebita, dar nu e un motiv sa ne cream complexe de superioritate pentru lucruri care nu au tinut de noi ci de circumstante.
Putem aplana conflictul intre generatii?
Pana la un punct este absolut normal sa existe diferente intre generatii si nu e un lucru care sa puna probleme, pentru care sa ne ingrijoram, e firesc ca generatiile sa aiba prioritati diferite, viziuni diferite asupra unor evenimente, gusturi si preocupari diverse. Dar nu este deloc in beneficiul nimanui sa adancim in mod artificial “prapastia” dintre generatii si sa ne mentine intr-o lupta de “care pe care”, incercand sa aratam ca noi suntem mai grozavi si ei inferiori sau invers.
Ce putem face constructiv?
- Sa invatam sa comunicam. O buna comunicare face minuni. Daca pornim dialogul cu tanara generatie pornind de pe pozitii de forta, de “eu sunt mai batran si am experienta – tu nu stii nimic”, nu rezolvam nimic. Daca vrem sa fim respectati trebuie sa avem o atitudine respectuoasa la randul nostru;
- Inainte de a judeca prea aspru sa ne amintim intotdeauna cum eram si noi la varsta copiilor nostri si sa nu avem reactii disproportionate fata de lucruri pe care cu putina empatie le-am putea intelege;
- Simtul critic este necesar intotdeauna, dar sa fim deschisi in a vedea in ceilalti nu doar lipsurile ci si calitatile;
- Sa nu judecam lucrurile strict din prisma noastra ci sa ne punem “in papucii celuilalt” acceptand ca nu este viziunea noastra singura posibila si acceptabila iar inainte de a eticheta sa tinem cont de toate circumstantele.
