Cand un nou membru urmeaza sa isi faca aparitia, inclusiv spatiul locativ sufera modificari. Sfatul unui specialist conteaza!
Pentru multe femei amenajarea camerei bebelusului este o preocupare inca din primele luni de sarcina. Ce consideri ca ar trebui sa ia in calcul o familie in privinta asta, de ce ar trebui sa tina cont?
Alexandra Marian Hurezan: in primul rand ar trebui sa ia in calcul reorganizarea dormitorului. Cel mai probabil, noul membru al familiei isi va gasi locul in camera parintilor. Din acest motiv, nu consider necesara amenajarea unei camere pentru bebelus din primele zile. In acest fel, si costurile ce le implica venirea pe lume a unui nou-nascut sunt mult mai usor de controlat. De asemenea, recomand ca modificarile dormitorului sa se faca in ultimele luni de sarcina, senzatia de camera noua va fi in acord cu nerabdarea parintiilor de a incepe un capitol nou din viata.
Care sunt elementele de baza ale unei camere special amenajate pentru aparitia unui nou membru al familiei, un minimum necesar? Care ar fi proportia ideala intre util si aspectuos, cum s-ar putea imbina eventual acestea?
Alexandra Marian Hurezan: teoretic, sunt doua elemente noi ce apar odata cu aparita unui bebelus: patutul si masa de infasat. Alte piese sunt optionale (dulapuri, rafturi speciale pentru lucrurile bebelusului) in functie de buget si spatiu, oricum la inceput sunt putine obiectele destinate bebelusului (haine, articole pt igiena, jucarii etc). Patutul si masa de infasat ajuta mult parintii in organizare, mai ales masa de infasat care asigura o inaltime confortabila pentru interactiuni cu cel mic. Patutul poate fi de sine statator sau lipit de cel al parintilor (co-sleeping), in functie de dorintele parintilor.
Pentru primele luni de viata , consider ca utilul primeaza in detrimentul aspectuosului. Chiar daca spatiul alocat noului nascut e in cadrul unui camere existente, ar trebui respectate niste principii de baza: spatiul cat mai luminos, aerisit, cu cat mai multe materiale naturale, lipsit de stimuli, fara culori puternice pe suprafete mari, fara imprimeuri obositoare (aici ma refer exact la cele ce se comercializeaza special pentru copii ). In momentul in care cel mic incepe sa inteleaga lumea din jurul lui, detaliile amenajarii se pot modifica pentru a-i starni curiozitatea si dorinta de a explora.
Exista anumite tendinte in moda in ceea ce priveste camera bebelusului si daca da, care ar fi acestea?
Alexandra Marian Hurezan: cred ca momentan se incurajeaza mult dezvoltarea independentei la cei mici si asta se reflecta si in modul in care e organizata camera lor. Piese de mobilier usoare pe care ei sa le poata manevra, dulapuri si sertare la care sa aiba acces facil, rafturi ce sa le asigure o biblioteca accesibila sunt cateva din elementele ce caracterizeaza acum camera copilului.
Bineinteles ca in cazul unui bebelus (nou-nascut) alegerile si “trend-urile” in amenajare sunt de fapt alegerea parintilor (a mamelor de cele mai multe ori) in functie de preferintele personale. In general, alegerea unor culori luminoase, o organizare deschisa a spatiului si alegerea materialelor naturale si texturate caracterizeaza azi ideile principale de amenajare a camerei copilului.
Daca familia nu dispune de spatiu cum ar putea sa amenajeze un “colt al bebelusului” intr-o alta camera, ce sugestii le-ai da?
Alexandra Marian Hurezan: in cadrul dormitorului, patutul si masa de infasat trebuie sa aiba spatiu de manevra in jurul lor, care sa permita utilizarea lor facila (in cazul mesei, chiar 3 laturi libere). Moblierul in care se gasesc hainele si obiectele bebelusului trebuie sa fie in imediata vecinatate a mesei de infasat. Pe masura ce creste si exploreaza lumea, se poate amenaja un “colt” al bebelusului in camera de zi. Acesta se poate contura in jurului unei saltele (de patut spre exemplu), cu multe perne pe post de spatar. Jucariile pot fi intr-o cutie deschisa lipita de saltea, iar pentru un plus de caracter poate fi suspendat un baldachin deasupra “coltului”
Pana la ce varsta e potrivita o camera “de bebelus” si cand ar trebui sa se faca schimbari astfel incat sa devina “camera de copil”? Se poate amenaja din start o camera care sa corespunda cat mai multor etape sau recomanzi ceva diferit pentru fiecare etapa: bebelus, prescolar, scolar de varsta mica?
Alexandra Marian Hurezan: dupa cum spuneam mai sus, prima perioada din viata copilului va fi probabil in dormitorul parintilor, fiind o solutie probabil pana in jurul varstei de 2-3 ani. In aceasta perioada ei vor fi probabil mereu in jurul parintilor, in bucatarie sau camera de zi. Apoi recomand amenajarea unei camere special pentru copil. Aceasta camera trebuie sa satisfaca in acelasi timp nevoia de odina, de joaca+relaxare (eu le vad mereu impreuna, complementare), de studiu si de depozitare.
Cat timp se tine cont de aceste functiuni si se incearca o delimitare vizuala a fiecarei zone, camera poate creste odata cu copilul, fara modificari radicale. In aceasta situatie ajuta mult mobilierul care “creste” odata cu copilul. Ajuns la varsta scolara, cel mai probabil copilul va dori sa isi lase amprenta in camera lui. Incurajez parintii sa ii asculte si sa incerce sa integreze dorintele lor in amenajarea camerei.
Pentru un copil de varsta prescolara ce aspecte ar trebui luate in calcul cand se doreste amenajarea unei camera pentru el? Cum se poate eficientiza un spatiu, tinand cont ca multe camere de apartament sunt mici?
Alexandra Marian Hurezan: spuneam mai sus despre zonele necesare unei camere pt copii: zona de odihna, zona de joaca+relaxare, zona de studiu si cea de depozitare. Amenajarea sta de fapt in crearea unor legaturi functionale intre aceste zone.
Spre exemplu, zona de depozitare ar trebui amplasata in cea cea ma intunecoasa / departe de fereatra zona din incapere (pentru a lasa cat mai mult loc luminos disponibil), zona de studiu e preferabil sa fie cat mai aproape de fereastra si sa nu fie chiar langa zona de joaca (eventual langa cea de relaxare). Zona de relaxare si cea de odihna ar trebui sa fie cat mai intime si mai departe de usa de acces sau de un culoar de circulatie folosit in camera.
Marcarea acestor zone in cadrul camerei se poate face prin culoare locala (vopsea mai intensa, tapet sau alte variante decorative a peretilor) sau prin suspendarea unor elemente deasupra zonei ce se vrea marcata. Aici se poate porni de la un corp de iluminat mai special, la baldachine, diverse textile sau chiar ramuri de copaci sau alte elemente naturale.
Prioritizand nevoile copilului (in special in functie de varsta lui) se poate amenaja fara probleme o camera in clasicele incaperi mici din apatamente. Doar ca suprafata alocata fiecarei zone nu va mai fi egala, ci conform prioritatilor stabilite.
In ceea ce priveste familiile cu 2 sau mai multi copii, ce sfaturi de “impartire” a zonelor le-ai da daca nu dispun de camere separate pentru fiecare copil?
Alexandra Marian Hurezan: ar trebui sa se tina cont de relatia dintre ei. Impartirea se poate face pe orizontala (camera in oglinda) sau pe verticala (paturi suprapuse). Zona de joaca va ramane comuna, insa restul zonelor, odihna, relaxare, studiu si depozitare pot fi dispuse in functie de dorinta lor de interactiune.
Spre exemplu doi frati apropiati e cel mai bine sa aiba contact vizual unul cu celalalt din pat, pentru “a pune tara la cale”. Tot pentru acesti frati, zona de studiu o recomand separata pentru fiecare, daca se poate cu spatele unul la celalalt pentru ca isi vor distrage reciproc atentia. Pot fi nenumarate combinatii, insa implicarea fratilor in procesul de amenajre poate fi o actiune comuna care ii va face sa isi aprecieze camera mai mult.
La varsta scolara in ce mod ar trebui sa “evolueze” camera copilului? Cum se alege un birou, avand in vedere ca activitatile de scris/teme/citit/desenat etc predomina la varsta aceasta?
La varsta scolara, evolutia fireasca a unei camere a copilului ar fi sa devina mai intima si mai personala. Preferintele copilui ar trebui sa inceapa sa se reflecte in camera, care pana nu demult era produsul ideilor parintilor. Ar trebui sa apara spatii pt depozitarea articolelor ce tin de scoala, elementul nou aparut. Daca organizarea functionala a camerei a fost facuta corect (dispunerea zonelor mentionate mai sus) modificarile ce apar la varsta scoala pot fi doar estetice – inlocuirea tapelui, vopsirea unul perete-fundal intr-o culoare noua, etc.
Biroul isi gaseste acum rolul important in camera caopilui, pana acum fiind doar masuta de activitati alocata zonei de studiu. Exista birouri ce cresc odata cu copii, sau pot fi inlocuite pe masura ce activitatile se schimba. Birourile cu blat inclinat-reglabil sunt cu siguranta ce-a mai buna varianta insa trebuie luat in calcul ca la inceputul scolii probabil temele si studiul efectiv va fi mai interesant langa parinti, probabil la masa din bucatarie.
Ca designer dar si ca parinte, consideri ca ar trebui incurajati copiii sa-si exprime gusturile si preferintele in ceea ce priveste amenajarea camerei? Ce inseamna din punctul tau de vedere o camera “cu personalitate”?
Consider esentiala implicarea copiilor in amenajarea camerei lor. Rolul parintelui ar trebui sa fie filtrarea dorintelor pertinente si pastrarea unor idei importante stabilite la inceputul proiectului . Din experienta, copii vor mai mult decat se poate intr-o camera, au tendinta de a schimba ceva radical pe parcurs, insa au un entuziam incredinbil, motiv pentru care uneori pot fi extrem de creativi.
Recomand chiar integrarea lor in munca efectiv, de la trafalet la suruburi, orice ii va incanta (chiar si deschisul ambalajelor poate fi ceva minor care ii va face implicati activ in proiect)
Camera “cu personalitate” are ceva neasteptat, ceva surprinzator, ceva ce te face sa zici “eu nu m-as fi gandit la combinatia/elementul acesta aici”. In general, mizeaza pe contraste puternice, insa nu doar cromatice, ci si la nivel de textura, materialitate sau stil.
Se poate incepe cu o aranjare simpla, neutra la care se adauga accente de “caracter” – culori, obiecte “din alta poezie”, texturi speciale, etc. In functie de ponderea accentelor in camera, putem concluziona spre o camera “cu personalitate pozitiva” sau “cu personalitate negativa”
