În momentul în care devii mamă, întreaga ta viață se schimbă semnificativ, așa cum probabil că nici nu ți-ai fi imaginat. Dar dacă întreaga experiență pare să fie una foarte greu de dus, dacă simți că ești pe marginea prăpastiei din cauza epuizării, dacă nu înțelegi alte mame, care vorbesc despre activități pe care tu nici nu visezi să le mai faci vreodată, e foarte posibil să fii norocosul părinte al unui bebeluș pretențios.
Nu îți vei da seama de chestia asta decât prin proprie observație, văzând ce fac alte mame și alți bebeluși. De pildă, eu am fost șocată când am văzut, la locul de joacă, un bebeluș de vreo 6 – 7 luni care stătea foarte mulțumit în cărucior, învârtind o jucărie și bolborosind pe limba lui, în timp ce mama se concentra la copilul cel mare, care se distra în zona de cățărat. Nici vorbă ca bebelușul meu să fi acceptat vreodată să stea 45 minute calm și liniștit, nici măcar în brațe. Și deși îmi iubesc foarte mult copilul energic și plin de personalitate, cred că e important să știi că pur și simplu unii bebeluși au nevoi mai mari și mai intense decât alții și că s-ar putea ca mămicia să pară atât de dificilă fix din cauza asta. Dacă te regăsești în cele 7 indicii de mai jos înseamnă că suntem în aceeași echipă.
#1 Somn peste zi? Care somn peste zi?
Adică există bebeluși care dorm și peste zi? În fiecare zi? Măcar o oră, la ei în pătuț, fără să fie legănați constant? Nu există așa ceva. Bebelușul meu pretențios adoarme la sân în peste jumătate de oră, doarme cam 5 minute după ce m-am ridicat de lângă el și apoi se trezește și începe să plângă să îl iau în brațe sau să ne apucăm să facem ceva mai amuzant.
CITEȘTE ȘI: Somnul de prânz la copii – Beneficii pentru o creștere sănătoasă
#2 Anxietatea de separare e o formă de tortură
Dacă îl las pe bebe la bonă acasă pentru o oră, va plânge în hohote când plec. Dacă stă acasă cu tati cât cobor la magazin, o aud urlând de la parter. Dacă se joacă mulțumită cu bunica, iar eu încerc să mă duc în bucătărie, îi țâșnesc lacrimi din ochi ca din țâșnitoare. Dacă mă duc la baie, e o tragedie când închid ușa. Dă-o-ncolo de treabă, copile…!
CITEȘTE ȘI: Despărțirea bebelușului de mamă și anxietatea de separare. Copilul crede că nu te vei întoarce niciodată
#3 Mersul cu mașina e… distractiv
Distractiv cam ca în iad, dacă mă înțelegi. Adică deja e o provocare să mergem în parcul aflat la 3 stații de tramvai, dar când vine vorba despre un drum mai lung, totul devine un coșmar. Mi-e frică de concedii și de weekenduri prelungite, prefer să o cazez pe soacră-mea la noi o săptămână, doar să nu fie nevoie să mergem noi cu mașina. Bebelușul plânge de când vede că ne apropiem de mașină, un drum de o oră durează 3 ore pentru că trebuie să ne oprim și să îl liniștim ca să nu plângă până varsă… of, că încep și eu să plâng!
#4 Somn independent. Cine, ce…?
Aud la o mulțime de părinți despre patul bebelușului, camera bebelușului, somnul bebelușului, dormit în pătuț, în cărucior, adormit în scaunul de masă și am senzația că universul face mișto de mine. Bebelușul meu nu doarme decât PE mine. Noaptea, nu doarme decât cu sânul în gură. Nu e ideal și nu e în mod deosebit odihnitor, dar e realitatea noastră și trebuie să îi facem față. E bine că, totuși, doarme și dorm și eu vreo 5 – 6 ore pe noapte, în funcție de câți dinți îi erup.
CITEȘTE ȘI: Normalitatea primelor luni din viața bebelușului
#5 Pune-l pe bebe să se joace pe o păturică
Asta este o altă glumă, cred. Adică, eu nu am născut un pui de om, ci un pui de koala. Când nu e în brațe e pe umeri, iar când nu stă pe umeri e sprijinit pe un șold. Și dacă am ambele mâini libere înseamnă că stă în sistemul de purtare. Dacă suntem în mașină, trebuie să mă țină măcar de mână. Iar dacă senzorii s-au defectat și a ajuns să se joace pe podea, principala activitate este de fapt să se târască în 4 labe după mine, eventual scâncind nemulțumit dacă sunt prea departe.
#6 Nimeni nu-i ca mama
Adică da, știu, mama are sâni cu lapte, restul familiei nu, dar totuși, te-ai aștepta ca tati să fie amuzant pentru mai mult de 10 minute, nu-i așa? În 10 minute abia apuci să faci un duș, nici vorbă să îți mai tai și unghiile sau să îți hidratezi pielea. Și totuși, după 10 minute se aude un scâncet disperat și aproape țipat: Maaaaaaaaa-mmmmmmaaaaaa….! Nu, nici bunicii nu reușesc să fie mai interesanți decât tati. Probabil că reușesc să îl țină în brațe cam 3 minute, dacă e bine dispus, înainte să întoarcă pe dos buza de jos și să declanșeze șuvoaiele de lacrimi.
CITEȘTE ȘI: Mama, tu ești TOTUL pentru mine! Aș vrea să te vezi așa cum te văd eu: puternică, frumoasă, absolut uimitoare!
#7 Viața a devenit o luptă
Atunci când ai un bebeluș care are nevoie de contact fizic 24 de ore din 24, orice alte sarcini devin o povară. Nu mai vorbesc despre copiii mai mari, care au și ei nevoie de atenția mea, despre treburile din casă sau despre telefoanele de la serviciu. Soțul se întoarce seara de la serviciu și, oricum, bebe nu îl vrea mai mult de câteva minute. Nu pot să plec la cumpărături fără să îl las înlăcrimat, nu pot să merg la sală, în complexul unde locuim, timp de 45 minute pe zi, nu doarme la prânz decât dacă sunt acolo să îl țin în brațe permanent. De ce trebuie să fie totul atât de complicat?
Care e partea bună, în toată această poveste?
Având în vedere că nu e primul meu copil, știu că n-o să dureze la nesfârșit. Primele 12 – 18 luni sunt mai grele, apoi lucrurile se mai simplifică. Așa că, mămici cu bebeluși pretențioși, rezistați. Este foarte greu, dar vă descurcați de minune! Și sigur-sigur nu sunteți singure!
CITEȘTE ȘI: Mi-am învățat bebelușul să doarmă noaptea și am devenit o mamă mai bună
