Suntem parintii unui baietel minunat. Locuiam in Amsterdam împreună cu soțul meu de câțiva ani buni când am aflat că sunt însărcinată. Am luat legatura cu medicul de familie care mi-a spus pe un ton sec să mă înregistrez la o clinica de moașe, aaa … si felicitări pentru sarcină. Bun, m-am înregistrat la o clinica de moase în Amsterdam si de aici incepe povestea… Inregistrarea se face începând cu săptămâna 8 de sarcina. Prima ecografie la saptamana13, testul NIPT care este opțional si se plateste. Tot atunci se fac si cateva analize de baza 1% din lista de analize pe care le faci in România, mai exact: analiza hiv, sifilis, calciu, fier, hepatita.
Vin rezultatele in 2 săptămâni, fierul sub valorile normale. Iau legatura cu moasa care-mi spune ca nu trebuie sa ma ingrijorez pentru ca de fapt se tine cont de o alta valoare care este minim absolut si ar putea pune in pericol sănătatea mea, dar pana atunci sa nu ma mai gândesc la asta ca sarcina nu e o boală. Să sun totuși dacă este o urgență pe un numar de telefon care era in permanenta ‘nealocat’. Asa ca trimiteam mail catre moase, la care nu primeam niciun raspuns. Se întâmpla să mă sune după câteva zile una dintre moase care sa-mi reaminteasca de faptul ca sarcina nu este o boală. Si chiar daca sunt la prima sarcina si am 39 de ani, tot nu este justificat sa cer analize si nici ecografii, fără motiv.
I-am explicat ca unele analize sunt complet obligatorii si importante, asa cum este profilul TORCH. Moasa ma roaga sa-i explic despre ce profil vorbesc pentru ca nu a auzit niciodată de el. Am rugat sa pot face contra cost macar analiza pentru citomegalovirus. Ea mi-a raspuns ca nu se poate sa fac nicio analiza daca nu am simptome. In săptămâna 20 de sarcina m-am simtit rau, nu mai mancam aproape deloc, ameteam de fiecare data cand trebuia sa merg sau sa stau in picioare, dureri de burta (contractii false). Moasele nu raspundeau, noaptea de dupa revelion, concedii, asa ca am mers la urgență. Mi-au spus tensiunea e buna, ca vor face cateva analize de baza si o ecografie. Sa astept pana ma preia sectia de ginecoligie. Vine o asistenta care-mi aduce un pahar gol de la tonomatul de cafea, o cutiuta cu cateva tampoane mici din vata îmbinate in ser fiziologic si-mi explica in care directie este baia, imi da indicatii cum sa toatelez zona cu acele tampoane de vata care sunt sterile (erau ambalate) si sa recoltez urina in pahar.
Douăzeci de minute mai tarziu vine o doctorita, trezita din somn si nervoasă ca de ce am venit la urgente si nu am sunat moașele. Imi tine 10 minute morala si-mi explică faptul ca nu am dreptul sa cer eu investigatii, numai moasele pot decide pentru mine daca fac analize sau nu. A sunat moasele sa le intrebe ce este cu mine la urgenta, la 1 noaptea. Ea crede ca problema mea este de la diferențele culturale foarte mari. Eu vin dintr-o tara unde se fac analize inutil. Intre timp vine si rezultatul de la testul de urina recoltat intrun pahar de cafea, probabil luat de la cosul de gunoi, pentru ca rezultatul arata o infectie. Dar nici pentru asta nu trebuia sa ma ingrijorez ca nu se consideră a fi o problemă pentru sarcină infectia urinară. Sa facem totusi o ecografie. Da, bun, copilul misca. Nu stiu de unde vin durerile imi explica doctorita ginecolog. Probabil se mareste uterul. E normal. Analize de sange nu mai facem. Te rog sa nu mai vii la urgență si dacă ai nevoie de ceva vorbesti cu moasele. Bine,dar eu platesc asigurare medicala, cea mai scumpa, tocmai pentru ca acoperă toate serviciile medicale in sarcina si nu numai. De ce sa nu vin? A ramas cu mine in cabinet pana m-am imbracat o doctorita rezidenta care a incercat sa mai îndulcească putin conversatia spunandu-mi ca totusi o sa analizeze doamna doctor rezultatul testului de urina si daca totusi este o problemă primesc tratament.
In jurul orei 4 am ajung acasă, tot cu dureri, la ora 7 dimineața ma suna una dintre moase, care ma ia la intrebari ca de ce am fost la urgenta si nu am sunat-o pe ea. Ea este cea care ma supraveghează. Trebuia sa o sun, nu sa trimit mail, ca ea nu are timp sa citeasca mail-uri. I-am raspuns ca numărul de telefon pentru urgente este tot timpul ocupat sau nealocat. Mi-a raspuns ca ea nu crede ca este asa. I-am aratat lista de apeluri interminabile catre moase, iar intr-un final mi-a facut o programare la cabinet pentru o consultatie si o ecografie. In programul lor national de supraveghere a sarcinii sunt incluse doua ecografii. Una la săptămâna 8 de confirmare a sarcinii si inca o ecografie in săptămâna 20. Dupa cateva zile am mers la cabinet la moase, explicând din nou ca ma simt rau, nu pot sa mănânc aproape nimic pentru ca imediat dupa masa ametesc, mi se tulbura vederea, uneori am stari de lesin, si noaptea frisoane inexplicabile. Le-am anuntat ca intr-o săptămână plec in România intro vacanță, o sa fac analizele de sange si testul de glucoză in România, tinand cont ca testul de glucoza se face doar in săptămâna 27 de sarcină in Olanda.
Subit mi-a răspuns ca, da, mi-ar prinde bine o vacanță, iar testul de glucoză este cuprins in programul lor national de supraveghere sarcina si daca vreau il pot face mai devreme. In săptămâna 22, rezultatul testului de glucoza arata diabet gestational. In aceeași zi in care a venit si rezultatul testului de glucoza ma suna moasa de cateva ori ca sa-mi explice ca trebuie sa iau foarte in serios diabetul gestational, ca trebuie sa ma prezint a doua zi dimineață la dietetician, si imediat dupa ce-mi stabileste dieta sa incep sa monitorizez nivelul zaharului din sange cu un glucometru. In fiecare săptămână sa trimit valorile catre ea plus notite cu tot ce am consumat la fiecare masa si programul meselor pe care le am. Mi-a recomandat, de asemenea, ca ar fi bine sa evit excursia si m-a întrebat daca nu-mi este teamă sa merg in România tinand cont ca totusi trebuie sa tin legatura cu un dietician. Mi-a reamintit de cateva ori ca urmează sa-mi trimita pachetul pentru nastere acasa, iar in momentul in care ma intorc din vacanta sa anunt si ca ar fi bine sa ma intorc mai devreme de 33 săptămâni ca sa pregatim sufrageria mea pentru nastere. Ce muzica as vrea sa ascult, ce sa manac sau ce sa beau. Sa fac o lista cu ritualurile de care sa tina cont moasele in timpul nasterii.
Am intrebat-o de ce totusi nu pot sa aleg sa nasc in spital cu moasele si un medic ginecolog. Mi-a răspuns ca indiferent ce fel de asigurare medicala platesc, recomandarea de a naste in spital asistata de un medic ginecologic o ia doar moasa dacă va considera ca este o urgentă. Iar in cazul meu ea considera ca nu este o urgentă. Nu i-am spus ca de fapt nu era o vacanță ci o decizie de a naste intr-o tara civilizata, cu personal medical specializat, intr-un spital, nu in sufragie, sau in curte. Si ca, nu, nu-mi este teama sa plec in vacanță cat timp aici nu ma consulta un dietician ci un diabetolog, in monitorizarea diabetului gestational. Si nu, nu mi-e teama pentru ca nu sunt luata la intrebari ce caut la spital pentru analize.
În săptămăna 25 de sarcină am ajuns în sfârșit în București, acasă, fără niciun dosar medical pentru că nu aveam ce să arăt. M-am înregistrat la casa de sănătate pentru asigurarea medicală, și la recomandarea medicului de familie, căruia i-am spus că nu am nicio analiză medicală, sunt speriată că mi-au propus să nasc acasă pe canapeaua mea din living în condiții de igienă complet diferite de cele din spital, cu o moașă care abia împlinise 18 ani, pe muzică de Bach… am primit un bilet de trimitere catre spitalul Nicolae Malaxa din București. În săptămâna 37 de sarcina bebe era încă în prezentație pelviană. Am discutat nașterea prin cezariană care este cea mai recomandată în cazul de față. Totul a decurs usor, natural, tonul bland si calm, un aer usor, neapăsător desi eram la sfarsit de mai unde in Bucuresti dimineața la ora 7 erau 25 de grade, atunci cand am ajuns la spital ca sa nasc. Aveam emotii. Nu stiam nici cum o sa fie, nici la ce sa ma astept. Tot ce stiam in schimb era ca nu sunt la mine in sufragerie cu moasa care sa-mi povestească de diferențele culturale…, pentru care o sarcina in prezentatie pelviana la 39 de ani, prima sarcina, nu insemna nicio urgenta si niciun risc.
Dupa ce am facut fisa de internare, ecografia, am dus bagajul la garderoba, m-am schimbat intro camasa alba de in si o asistenta m-a condus catre salonul de nasteri. A venit in salon domnul doctor Edu Antonie care mi-a spus ca mai are o nastere de asistat dar sa astept pentru ca o nasc prin cezariană. Din 10 in zece minute venea cate o asistenta care ma intreba cum ma simt si dacă sa lase perfuzia asa sau mai incet. Cum ma simt? Wow, ma simt bucuroasa ca nu sunt pe canapea in sufrageria din Amsterdam. Nu mi-e frica de cezariană. Muzica din sala de operație este mult mai linistitoare decat orice piesa a lui Rieu sau Bach. Bebe este sanatos, vesel si un copil absolut minunat.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
