Cele mai bune 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea copiilor

Principalele etape/stadii de dezvoltare ale copiilor mici (0-6 ani) pe următoarele arii de dezvoltare: biologic, cognitiv și psihosocial

În primii ani, copiii au nevoie de dragoste, înțelegere, empatie, mese nutritive, somn odihnitor, pe scurt, de părinți implicați și un mediu armonios și atent la nevoile lor. Dacă copilul are toate aceste nevoi satisfăcute și totuși reacționează exagerat ori nu reacționează indiferent de ce îi cereți, sau nu considerați că răspunde funcțional atunci este cazul să nu (mai) pierdeți timpul și să investigați, solicitând, fără nicio rușine, ajutor și o evaluare imediat.

De exemplu, copilul pare că nu vă aude sau înțelege atunci când îi vorbiți, pare că nu este suficient de autonom, este agitat și răspunde des prin tantrumuri atunci când vreți să-l îmbrăcați de exemplu să-l scoateți afară la plimbare sau să mergeți în vizită, refuză să-și strângă jucăriile ori se supără și nu are răbdare să aștepte etc. Dacă toate acestea aspecte vă îngrijorează și nu mai știți dacă dezvoltarea lui este armonioasă și conform vârstei cronologice, ori dacă răspunde corect situațiilor din mediu și vreți să știți care sunt etapele de dezvoltare firești și naturale ale copilului atunci acest articol este scris pentru dvs.

Părinții sunt actorii principali din viața copilului și cei responsabili de îngrijirea, creșterea, formarea, dezvoltarea și educarea copiilor.
Dar pentru a putea face corect acest lucru, este important ca mai întâi părinții să cunoască care sunt principalele etape/stadiile de dezvoltare ale copilului mic de la 0-6 ani și principalele modalități prin care îi puteți ajuta.

Ce se întâmplă cu bebelușul de la naștere până la vârsta de 2 ani la nivel biologic:

– înălțimea copilului se dublează și greutatea copilului crește de patru ori;
– copilul începe să calibreze răspunsul creierului la stimulii din mediu;
– creierul crește datorită conexiunilor neuronale din ce în ce mai numeroase, ceea ce permite o transmitere mai rapidă și mai eficientă a mesajelor;
– aptitudinile motorii progresează de la refleze la aptitudini motorii coordonate (coordonarea creier-mână-ochi pentru apucarea obiectelor și mersul);
– aptitudinile senzoriale și perceptuale se dezvoltă rapid.

Ce se întâmplă cu bebelușul de la naștere până la vârsta de 2 ani la nivel cognitiv:

– structura elementară a limbajului este învățată prin discuțiile bebelușului cu adulții;
– la început, comunicarea se face prin plâns (și de aceea este important ca părinții să-și lase copii să plângă cât de puțin pentru ca ei să-și poată face cunoscute nevoile, aspect ignorat de foarte mulți părinți);
– comunicarea, după prima etapă a plânsului, copilul trece la gângurit și lalațiune (lalațiune= faza prelingvistică constând în emisii vocale fără semnificație intențională. Apare în jurul vârstei de 3 luni, după faza de gângurit și conduce spre faza de vorbire
– aptitudinile lingvistice se dezvoltă: până la un an, bebelușul rostește o serie de cuvinte, iar la doi ani deja este capabil să construiască propoziții din două cuvinte;
– prin experiențele senzoriale și motorii copilul devine din în ce mai conștient de lumea exterioară, care duc ulterior la formarea unor reprezentări mintale;
– gândirea copilului la doi ani include conceptul de permanență al obiectului, adică copilul devin conștient că obiectul continuă să existe și atunci când noi nu-l mai putem vedea/ percepe;
– până la doi ani copilul începe să dezvolte aptitutinea de a înțelege categorii conceptuale.

Ce se întâmplă cu bebelușul de la naștere până la vârsta de 2 ani la nivel psihosocial:

– răspunsurile emoționale se modifică la acest nivel, acoperind o gamă largă de la reacții de bază până la răspunsuri mai complexe, deoarece bebelușul devine conștient de sine;
– se intensifică comportamentele independente în materie de hrănit, îmbrăcat și mers la toaletă, cu încurajarea părinților.
– începe comunicarea activă cu părinții și interacțiunea, încep să-și răspundă unii altora, sincronizându-și comportamentul, tot aici apare și dezvoltarea relației sigure de atașament care va pune baza explorării independente a mediului cu încredere de către copil;
– spre sfârșitul acestei perioade, apare și abilitatea de a relaționa cu partenerii de joacă;
– apar și primele trăsături timpurii ale personalității copilului introvert vs. extravert, încredere vs. neîncredere, autonomie vs. îndoială.
CITEȘTE ȘI: Povestea de seară înainte de culcare pentru copii | Beneficiile aduse de citit

Copilăria timpurie: de la 2 ani la 6 ani, la nivel biologic:

– până la vârsta de 5 ani creierul copilului dvs. atinge 90% din greutatea creierului unui adult, acesta dezvoltându-se mai rapid decât orice altă parte a corpului.
– crește forța fizică;
– se observă îmbunătățiri sau noi abilități atletice precum: săritul, alergatul, săltatul etc.
– apar și se dezvoltă încet-încet primele abilități de motricitate fină, scrisul și desenatul;

Copilăria timpurie: de la 2 ani la 6 ani, la nivel cogntiv:

– copilul începe să utilizeze reprezentările mintale și simbolurile;
– începe să vorbească;
– învață despre lume prin interacțiunile cu părinții, alți adulți sau tovarășii de joacă;
– se dezvoltă rapid limbajul, iar până la 6 ani, copilul achizitionează în medie aprox. 14.000 de cuvinte și cunoștințe gramaticale;
– tot aici, copil învață să-și adapteze comunicarea la interlocutor;
– apare metacogniția, abilitatea de a gândi despre gândire.
CITEȘTE ȘI: 9 Secrete pentru a învăța copilul să vorbeasă repede și corect!

Copilăria timpurie: de la 2 ani la 6 ani, la nivel psihosocial:

– se joacă singur sau cu alți copii;
– arată empatie și oferă afecțiune;
– jocul devine din ce în ce ai complex și mai bogat;
– crește capacitatea de a-și imagina lucruri sau personaje;
– se poate observa un nivel crscut de energie ( mai ales atunci când este lăudat pentru comportamentul și acțiunile sale);
– înțelege că nu-i aparțin toate lucrurile și învață să ceară voie;
– își așteaptă rândul în joc;
– cântă, dansează și interpretează roluri;
– recunoaște diferenta dintre sexe;
– face distincția dintre ce este real sau imaginat/ inventat;
– crește dorința de independență și de control asupra mediului;

Cunoscând toate aceste stadii de dezvoltare la fiecare nivel (biologic, cognitiv și psihosocial), părinții se pot simți mai liniștiți, iar rolul de modelator al copilului devine mai facil.

Principalele 10 modalități prin care părinții ajută la dezvoltarea armonioasă a copilului:

1. Cunoașterea stadiilor de dezvoltare la fiecare nivel ale copilului;
2. Asigurarea necesarului zilnic de hrană nutritivă, îmbrăcăminte corespunzătoaare, afecțiune, protecție psihică, fizică și socio-emoțională, acces la educație, limite comportamentale sănătoase;
3. Să se asigure că copiii sunt și se simt în siguranță și iubiți;
4. Să mențină relațiile familiale pozitive și armonioase;
5. Să se asigure că le oferă copiilor timp de calitate petrecut împreună și cantitatea de timp atât de necesară dezvoltării lor;
6. Că există atașament, afecțiune și co-parenting între mamă și tată;
7. Copilul să nu fie abuzat, neglijat sau să asiste la conflicte, momente tensionate, violență domestică între părinți;
8. Să se asigure că interesul superior al copilului primează înainte de toate;
9. Să se asigure că au capacitatea și disponibilitatea de a satisface copilului nevoile afective, materiale, medicale, educaționale etc. ;
10. Ca părinții să aibe o stare de sănătate fizică și psihică corespunzătoare.

Stilul educațional al părinților influențează dezvoltarea psihosocială a copilului, îl ajută pe acesta să crească și să devină un adult autonom, funcțional și pe deplin independent. De aceea, creșterea și educarea unui copil este un proces foarte complex, contextualizat și individualizat la nevoile copilului și care depinde 100% de nivelul de adaptare, conștientizare, implicare, responsabilitate și de ce nu, de educația părinților.

Chiar și în aceleași condiții (de exemplu, în aceeași familie) copiii se dezvoltă și cresc diferit, au ritmuri diferite și fac apel la setul propriu de abilități înăscute. Cunoscând aceste lucruri, vă recomandăm cu căldură să nu vă mai comparați copiii cu ceilalți copii, să nu (mai) puneți presiune inutilă pe ei și să aveți grijă să le oferiți dvs. un bun exemplu și model de conduită mai înainte de toate.
CITEȘTE ȘI DESPRE: De ce nu vorbește copilul meu? Abia pronunță câteva cuvinte și are deja 2 ani!