Interesul față de dezvoltarea intelectuală și senzorială a copiilor de la vârste tot mai fragede a crescut în rândul părinților. Aceștia își doresc să știe mai multe lucruri despre momentele-cheie din dezvoltarea bebelușilor lor, și se raportează adesea la statistici generale după care se ghidează.
Atunci când un copil își urmărește mama cu privirea la zece săptămâni de viață, medicul pediatru asigură părinții că bebelușul se încadrează în normele așteptate de dezvoltare senzorială pentru vârsta sa.
Însă, de ce există acele cazuri destul de rar întâlnite, în care părinții observă ca bebelușii lor își urmăresc mama cu privirea mult mai devreme, spre exemplu la cinci săptămâni de viață? Ce este diferit la acești bebeluși? Factorul genetic este important, însă nestimulat, acesta nu este suficient pentru a-l ajuta pe bebeluș să se dezvolte într-un ritm mult mai rapid decât alți bebeluși.
În urma experienței de peste 60 de ani în educarea copiilor pentru atingerea potențialului, specialistul în dezvoltarea cerebrală a copiilor, Glen Doman, a analizat și a testat teoria stimulării senzoriale a bebelușilor și au fost descoperite lucruri interesante, chiar revoluționare, ce schimbă percepția cu privire la validitatea statisticilor generale.
Teoria generală spune că există momente-cheie în dezvoltarea bebelușului care sunt atinse în mod automat, pur și simplu ca un rezultat al creșterii copilului. Aceasta teorie susține că un copil merge la vârsta de un an datorită unui mecanism biologic intern, care funcționează similar unei alarme.
Simultan, acest gen de alarmă funcționează și pentru partea de vorbire, atunci când bebelușul începe să spună primele cuvinte, și mai departe pentru fiecare etapă din dezvoltarea sa. Teoria susține că odată cu trecerea timpului, copiii vor deprinde în mod instinctiv toate abilitățile în mod automat.
Este adevărat că un copil cu vârsta de 1 an va deprinde abilitatea de a merge. Însă, este acesta rezultatul relației cauză-efect? Sau oare trecerea timpului a adus copilului această nouă abilitate?
Este inevitabilă întrebarea: ce îi determină pe unii copii să meargă, să vorbească și să-și miște mâinile mai repede decât ceilalți copii? Oare alarma lor a sunat mai devreme? Specialistul Glen Doman a studiat sute de copii cu privire la stimulii care îi determină să învețe noi abilități mai devreme sau mai târziu, și a descoperit un fapt simplu: creierul copiilor se dezvoltă în funcție de cât de utilizat este, nu în funcție de o alarmă pre-setată. Dezvoltarea intelectului bebelușului poate fi accelerată prin stimulare în momente de creștere dramatică, mai exact în primul an de viață.
Medicul pediatru examinează etapele de dezvoltare ale bebelușului în funcție de simțuri: vedere, sunet și atingere. Însă, atunci când mediul unui bebeluș rămâne constant, cum ar fi camera lui, stimularea este minimă, iar simțurile se dezvoltă în ritmul așteptat, sau chiar mai încet de atât. Dar ce se întâmplă cu un copil în vârstă de 4, 5 sau 6 luni, care este expus la medii luminoase, sonore și tactile variate?
Creierul lor învață să interpreteze semnale luminoase și sonore mult mai rapid, și intelectul lor avansează mai rapid decât la alți bebeluși. Repercursiunile pe viitor sunt cu totul speciale.
Un bebeluș stimulat corespunzător în primii ani de viață, mai ales până la vârsta de un an se încadrează în grupul copiilor precoce, a celor care își surprind părinții cu noi cuvinte mult mai devreme decât se așteaptă, sau care încep să scrie la vârsta de cinci ani, sau care vorbesc fluent două limbi străine până la vârsta de 7 ani.
Ce este diferit la aceste ‘genii’? Cum au crescut ei diferit? Este o combinație de factori genetici și stimulare accelerată. Copiii stimulați către lucruri noi învață mai repede noi deprinderi și încep să se distanțeze în procesul de învățare față de ceilalți copii de vârsta lor.
Stimularea ar trebui programată de către părinți, și nu ar trebui să fie lăsată la voia întâmplării. Cu cât este mai stimulat creierul cu lucruri noi, cu atât mai accelerat se dezvoltă și cu atât mai capabil devine bebelușul.
Specialiștii în educație timpurie cunosc importanța acestor descoperiri și le incorporează în atelierele lor pentru bebeluși, unde aceștia sunt stimulați multi-senzorial, pe direcția vorbirii cu noi cuvinte într-o limbă străină, cum ar fi limba engleză, pe direcția sunetului, prin stimulare muzicală și fonetică, atunci când sunt pronunțate noi cuvinte în diferite limbi și prin stimulare neuro-motorie, atunci când bebelușul poate explora liber lucruri noi, într-un mediu sigur.
Programele Helen Doron English pentru bebeluși și copii cu vârste foarte mici sunt construite pe această linie de stimulare a copiilor prin muzică, mișcare, limbajul semnelor pentru bebeluși, cuvinte în limba engleză, agilitate mentală și interacțiune antrenantă cu copii de aceeași vârstă.
Lingvistul Helen Doron a incorporat în metoda sa aceste descoperiri, fiind prezente în cursurile interactive de stimulare a inteligenței bebelușilor.
Metoda Helen Doron Early English, a fost dezvoltată în recunoașterea necesității de a învăța limba engleză cât mai eficient, conform teoriei că învățarea unei limbi poate fi cea mai complicată funcție pe care creierul o poate îndeplini.
De peste 30 de ani în întreaga lume, două milioane de copii au învățat limba engleză prin metoda Helen Doron și au beneficiat de dedicare continuă și de excelență în educație.
Mai multe detalii, pe www.HelenDoron.ro
Surse:
– Doman, Glenn & Doman, Janet, “How Smart is Your Baby”, 2006
– Doron, Helen, “The Music of Language”, 2010
