Una dintre practicile cele mai frecvente si din pacate total nerecomandata este decalotarea bebelusilor. Dar de ce este atat de practicat acest obicei, daca este nociv? Paradoxal, in primul rand datorita multor medici romani care au ramas pe “vechile idei” fara sa se puna la curent cu efectele. Apoi datorita faptului ca multe mame considera ca sunt depasite de situatie si sotul si soacra stiu mai bine, iar ei subscriu folclorului plin de informatii eronate, cum ca fimoza nu poate fi prevenita decat prin decalotare, daca nu decalotezi se strang mizerii acolo. Ca sa vedem de ce decalotarea fortata a bebelusilor este contraindicata trebuie sa avem intai minime cunostinte despre organul masculin.
Decalotarea baietilor – Ce este preputul si care este rolul sau?
Preputul este o membrana, o piele care protejeaza ceea ce este popular denumit “capul” penisului, adica glandul. In primele luni sau chiar ani de viata preputul este neretractil. Decalotarea in asemenea conditii consta in dezlipirea, uneori chiar in mod brutal, brusc, fortat, al acelei pieli pana cand glandul este capabil sa iasa la iveala.
Cum spuneam, multi doctori si multe mame considera decalotarea un act necesar de igiena, cand de fapt decalotarea este chiar o “cutie a Pandorei”. Odata inceputa decalotarea riscul infectiilor creste. Este absolut firesc ca in primele luni preputul sa fie aderent la gland cat sa permita strict urinarea.
Tocmai prin faptul ca formeaza cu glandul o structura continua si este neretractabil asigura protectia penisului in dezvoltare, il fereste de contactul cu materiile fecale avand in vedere portul scutecelor in primul an de viata, il apara de bacterii, mizerii, frecare, ulceratii, infectii urinare.
3 Mituri datorita carora se propaga ideea decalotarii:
Penisul trebuie decalotat pentru a se putea face curatenia intima in zona. Fals!
Preputul protejeaza si curata glandul asemenea pleoapelor, deschizandu-se si inchizandu-se de cate ori este necesar, fara a trebui sa fie fortat din exterior. Nu este absolut deloc necesar sa se toaleteze zona de sub preput, este suficient ca organele genitale ale baiatului sa fie spalate extern, cu apa si sapun delicat pentru copii. Se poate face o paralela cu toaletarea fetitelor: asa cum nu este necesara ci chiar contraindicata spalarea interna a vaginului, care este unul dintre organele capabile de auto-curatare, tot asa nu este necesar sa spalati glandul penisului! Toaletarea corecta este externa atat la fetite cat si la baietei.
Decalotarea este necesara pentru a nu se acumula smegma acolo.
In primul rand ca smegma este o simpla acumulare de celule epiteliale moarte si nu este deloc daunatoare, nu favorizeaza infectiile sau infestarea cu bacterii, decalotarea fortata in schimb, da. Din pacate multe mame nici nu cunosc ce este smegma si o confunda cu “mizerie”. De multe ori auzim argumentul acesta:”l-am decalotat si bine am facut deoarece era plin de “branzica” acolo, ingrozitor!”. Ei bine, acea “branzica” este de fapt smegma si pe langa faptul ca are un rol benefic si se elimina periodic singura prin orificiul preputului.
Decalotarea este necesara pentru ca altfel se va ajunge la fimoza. Fals!
Diagnosticul de “fimoza” este foarte des pus gresit, multi doctori considerand ca fimoza faptul ca preputul nu este retractabil la 3-4 ani sau chiar mai repede, cand de fapt varsta medie cand preputul devine retractabil este de 10-11 ani, iar multi baieti nu au penisul decalotat pana la 17-18 ani fara ca acest lucru sa le produca vreun disconfort.
Un fapt care nu se ia in calcul nici macar de catre unii medici “de scoala veche” din pacate este ca un rol important in modificarea tesutului preputului care sa permita retragerea sa il au hormonii, astfel ca este normal ca procesul de separare a preputului de gland sa survina abia in pubertate sau chiar adolescent. CITEȘTE ȘI: Pentru mămicile de băiat – Totul despre FIMOZĂ
Care sunt riscurile/pericolele decalotarii fortate?
In primul rand specificam ca “decalotare fortata” este orice decalotare care nu porneste din propria initiativa a baietelului, el fiind singurul indreptatit “sa se joace” cu penisul lui si singurul care isi poate oferi o decalotare fireasca, treptata. Deci sa vedem ce se poate intampla cand decidem sa decalotam bebelusul:
In primul rand durere.
Incercarea de “dezlipire” a preputului se lasa cu durere ingrozitoare pentru bebelus, preputul fiind un organ foarte sensibil. In mod incredibil si inuman totodata exista medici care chiar fara sa ceara parerea parintilor sau sa-I avertizeze realizeaza decalotarea brusca si fortata la cate un simplu control de rutina, sustinand ca este “pentru binele copilului”!
Aparitia infectiilor.
O data retras preputul se deschide o cale spre infectii, mai ales ca bebelusii purtand scutece vin in contact frecvent cu propriile materii fecale in zona genitala. De multe ori decalotarea se lasa cu rani, chiar daca unele invizibile, care sunt adevarate porti de intrare pentru bacterii si alte micro-organisme patogene.
Dezvoltarea unor aderente de piele posibil a ramane nevindecate pentru totdeauna.
Parafimoza. Cand preputul este retras in mod fortat el se poate bloca in spatele glandului, strangandu-l ca un inel si cauzand umflarea sa. Parafimoza este dureroasa si din cauza tendintelor spre recidiva este de multe ori o indicatie pentru circumcizie, la fel ca si fimoza, si toate acestea fiindca parintele sau doctorul a intervenit in mersul firesc al lucrurilor!
Trauma psihologica: este posibil ca un bebelus decalotat fortat sa respinga ulterior orice incercare de atingere a organelor sale, din cauza fricii, sa inceapa sa refuze baia astfel incat abia acum igiena sa devina o problema.
Care sunt recomandarile pentru parintii de baieti in privinta igienei organelor genitale:
Nu uitati ca spalatul exterior este absolut suficient si nu incercati sa retractati preputul copilului. Penisul bebelusului trebuie sa fie spalat exact ca o oricare alta parte de corp, ca genunchiul de exemplu, fara incercari de a scoate smegma, de a curate glandul etc.
Obisnuiti-va cu ideea ca baietelul este singurul in masura sa se decaloteze, el stie mai bine cat sa retracteze fara sa-si provoace durere, de aceea nu este deloc neobisnuit ca un copil de 1-4 ani sa se joace cu propriul penis, ba chiar este indicat sa-i dati aceasta posibilitate lasandu-l din cand in cand fara scutec.
Mamici, aveti mare grija in timpul vizitelor la medic, discutati inainte, sustineti-va ferm si clar punctul de vedere si anume ca nu doriti decalotarea bebelusului, altfel va puteti trezi cu el plin de sange dupa o manevra brutala, cum au patit-o atatea mame.
Daca ati inceput decalotarea indrumat gresit fiind sau daca medicul a facut-o fara voia voastra, nu opriti procesul decalotarii brusc. Odata inceputa decalotarea va trebui sa continuati cu grija pentru ca altfel se va produce fibroza cicatriciala. CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Decalotarea la bebeluși: ce spun ghidurile medicale actuale
| Subiect | Informații medicale actualizate |
|---|---|
| Ce este normal la prepuțul bebelușului | Prepuțul este fiziologic neretractil la majoritatea copiilor până între 5–10 ani (AAP, NHS). La naștere, prepuțul este lipit de gland – complet normal. |
| Vârsta medie a retractării naturale | Retractare completă apare adesea între 10–17 ani (Mayo Clinic, CPS). Uneori chiar mai târziu, fără să fie patologic. |
| De ce nu se recomandă decalotarea forțată | Ghidurile internaționale (AAP, NHS, CHOP, CPS) o consideră contraindicată deoarece produce dureri, microleziuni, sângerări, infecții, cicatrici și poate duce la parafimoză. |
| Rolul prepuțului | Protejează glandul, menține umiditatea naturală, previne iritațiile, reduce frecarea de scutec, previne infecțiile. Este un țesut cu funcție imunologică (prezență de celule Langerhans – sursă: AAP). |
| Smegma – ce este cu adevărat | Un amestec normal de celule moarte și secreții. Nu este murdărie, nu este infecție. Se elimină natural, fără intervenții. |
| Igiena corectă la bebeluși | Spălare externă cu apă și săpun blând. Nu se bagă bețișoare, nu se retractează pielea, nu se “curăță sub prepuț” (NHS, Mayo Clinic). |
| Semne de alarmă reale | Durere la urinare, balonarea prepuțului cu urină, inflamație severă, dificultate la urinare → medic pediatru/urolog. |
| Fimoza fiziologică vs. patologică | Fimoza fiziologică = prepuț neretractil la copii → normal. Fimoza patologică = cicatrici, îngustare severă, inflamație cronică – apare în general după intervenții agresive (CPS, UpToDate). |
| Consecințele medicale ale decalotării forțate | Durere, rupturi, cicatrici, fimoză secundară, parafimoză, infecții urinare, aderențe persistente, traumă psihologică (CHOP, AAP). |
| Când se recomandă circumcizia | Doar în cazuri de fimoză patologică, parafimoză recurentă sau infecții repetate care nu răspund la tratament conservator (AAP). |
| De ce unii medici încă recomandă decalotarea | Practică învechită din anii 1960–1980. Nu are suport științific în ghidurile moderne. Greșeală transmisă prin rutină și lipsă de actualizare a practicii clinice. |
| Recomandarea unanimă internațională | „Nu retractați niciodată prepuțul copilului. Numai copilul o poate face, atunci când este pregătit.” – AAP, Mayo Clinic, CPS, NHS. |
Ce trebuie să știe părinții despre decalotarea bebelușilor
Toate ghidurile medicale moderne (AAP, NHS, Mayo Clinic, Cleveland Clinic, CHOP, CPS) sunt unanime: decalotarea forțată a bebelușilor NU trebuie făcută niciodată, deoarece prepuțul este în mod natural neretractil timp de ani de zile, uneori până în adolescență. Prepuțul are un rol protector și imunologic important, apără glandul de bacterii, de iritații și de contactul permanent cu materiile fecale din scutec.
Faptul că prepuțul nu se retrage la vârste mici este normal, nu fimoză. Retractarea naturală apare, în ritmul fiecărui copil, între 5–17 ani, fără intervenții, fără „exerciții”, fără manevre dureroase. Igiena corectă este exclusiv externă, la fel ca în cazul fetelor, zona de sub prepuț nu trebuie curățată și nu trebuie manipulată.
Decalotarea forțată poate provoca durere intensă, infecții, sângerări, rupturi, cicatrici, parafimoză și chiar fimoză patologică, o condiție care altfel nu ar fi apărut. Mai mult, poate produce anxietate și traumă psihologică, copilul putând ajunge să refuze baia sau atingerea zonei genitale.
În concluzie, băiețelul este singurul care își poate decalota penisul, în ritmul lui, atunci când corpul este pregătit. Rolul părinților este să asigure igiena externă și să se opună ferm oricărei tentative a unui medic sau a unei alte persoane de a forța prepuțul copilului. Respectarea dezvoltării naturale protejează sănătatea fizică și emoțională a copilului și previne complicații care pot fi grave.
Surse medicale:
American Academy of Pediatrics (AAP) – „Care for an Uncircumcised Penis”
NHS (National Health Service, UK) – „Phimosis and Tight Foreskin in Children”
Canadian Paediatric Society (CPS) – „Foreskin care in newborns and children”
Mayo Clinic – „Penile adhesions and phimosis in children”
Cleveland Clinic – „Paraphimosis and Phimosis: Causes & Prevention”
CHOP – Children’s Hospital of Philadelphia – „Foreskin development and care”
Stanford Children’s Health – „Penile Care for Newborn Boys”
Johns Hopkins Medicine – „Care of the Uncircumcised Penis”
UpToDate – „Care of the uncircumcised penis in infants and children”
Australian Royal Children’s Hospital – „Penis and foreskin – clinical guideline”
