Am împins de 3 ori și am născut repede, cu asistenta, în sala de consultații din triaj. Cât pe ce să nasc la concert!

Cât pe ce să nasc la concert!
Atunci când vine vorba despre nașteri, nu există nici reguli, nici două povești la fel! De data aceasta, Andra ne spune o poveste mai altfel despre venirea pe lume a fiului său, David. Ne-am straduit timp de 5 ani de zile sa raman însărcinată cu primul copil; deja pierdusem speranta ca vom reusi, iar pe Radu îl considerăm un fel de miracol trimis în viețile noastre. Dar dacă tot vorbim despre miracole, adevărata surpriză a venit după doi ani, când am rămas însărcinată din nou, deși eram pe tratament cu anticoncepționale!

Nu sunt două sarcini la fel!

Spre deosebire de prima sarcină, în care totul a mers strună, cea de-a doua s-a dovedit mult mai dificilă. Am avut tot felul de sângerări la început de sarcină, am stat în spital pentru tratament, mi se rupea sufletul știind că nu pot fi alături de Radu, care avea abia 2 ani atunci.
Având în vedere experiența de la prima sarcină și felul de fi al lui Radu, care e un copil foarte calm, echilibrat și calm, m-am gândit că asta este normalitatea, că așa sunt bebelușii, calmi și cuminți atunci când sunt curați și sătui.
Poveste de naștere: După 5 ore de travaliu cumplit, implorând să mi se facă epidurala, am născut cu ajutorul ventuzei o fetiță de 3150 grame

Venirea pe lume a lui David numai calmă nu a fost!

Aveam 39 săptămâni de sarcină și ne pregăteam să mergem toți 3 la un concert pe care îl așteptasem de multă vreme. Chiar am râs de multe ori că fug din maternitate, dacă se întâmplă să nasc chiar înainte de concert, că nu pot să îl ratez!
Am plecat de acasă cu mașina și ne-am dus să o luăm și pe mama mea, care urma să îl preia pe Radu, în cazul în care ar fi obosit sau s-ar fi plictisit. Când am coborât din mașină la ea acasă, să o îmbrațișez, am simțit o durere ușoară, și mm-am gândit că iar încep contracțiile Braxton Hicks. Ne-am urcat cu toții la noi în mașină, am parcat, și cât am mers e jos cam 100 de metri mi s-a părut că devin cam regulate contracțiile mele Braxton Hicks…

Simțeam o oarecare presiune, dar în luna a noua de sarcină simți presiune mereu!

Cât mergeam pe jos am simțit și o presiune ușoară în josul burții, dar nu am dat importanță. Radu se născuse la aproape o săptămână după data probabilă a nașterii, așa că eram sigură că mai durează vreo săptămână până o fi să nasc. Am intrat, am urcat pe scări până la locurile noastre și ne-am așezat. Eram cu telefonul în mână ca să îi fac poze lui Radu la primul lui concert, era foarte fericit și entuziasmat. Scările alea, însă, îmi cam puseseră capac, așa că am început să îmi monitorizez contracțiile, dacă tot eram cu telefonul în mână.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul

Astea nu mai sunt contracții Braxton Hicks!

Concertul începuse de vreo 20 minute când a devenit clar că acelea nu mai erau contracții Braxton Hicks! Din contră, erau puternice și durau mult, și chiar mă gândeam cum ar fi să nasc chiar acolo… La un moment dat, când eu eram foarte concentrată la contracția mea și la cronometrul de pe telefon, vecina mea de scaun m-a întrebat dacă mă simt bine și dacă vreau să cheme salvarea. Observase că am contracții tot mai dese și mai lungi și voia să mă ajute.
Poveste de naștere: Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat

Cum să plec în mijlocul concertului și să ratez cea mai bună parte?

I-am mulțumit doamnei pentru atenție și interes, dar nu aveam de gând să plec înainte de finalul concertului. Îl așteptasem atât, și să ratez cea mai bună parte? Nici nu se punea problema! Mental, pur și simplu refuzam să accept posibilitatea că aș putea naște fix atunci și acolo. Nu imi amintesc foarte clar dacă gândeam sau nu, probabil că nu prea, dar știu că aproape îi spuneam lui David să mai stea acolo, înauntru, încă vreo oră…

Când s-a terminat concertul, am crezut că o să nasc în mașină
Imediat ce s-a terminat cântarea, am plecat – cu o pauză de contracții pe scări. Abia mă mai țineam de balustradă. Contracțiile erau atât de puternice, încât îmi era teamă că o să mi se rupă apa, exact ca în filme. Afară, am stat pe un scaun și am așteptat ca soțul să figă să aducă mașina.

M-au mai întrebat două persoane dacă vreau să îmi cheme o ambulanță
Cât așteptam să vină mașina, m-au mai întrebat două femei dacă vreau să sune la salvare, dar le-am refuzat. Ne-am urcat în mașină și am ocolit să o lăsăm pe mama acasă cu Raul, ca să nu îl speriem. Ne-am îmbrățișat și i-am spus să se pregătească să devină frate.

Aveam doar 4 cm dilatație
Până să ajung la spital am crezut, efectiv, că o să nasc în mașină. Dar la control mi s-a spus că dilatația e de doar 4 cm și că mai durează. Tot în timpul controlului mi s-a rupt apa, și atunci asistenta a văzut deja capul lui David în vagin. Am împins de 3 ori și am născut acolo, cu ea, în sala de consultații din triaj. Am avut o ruptură de perineu pentru că David s-a născut atât de repede, dar s-a vindecat repede.
Citește pe larg despre: 10 lucruri pe care NU ți le spune nimeni despre nașterea naturală