Eram însărcinată în 12 săptămâni cand am aflat că sunt însărcinată, Ca orice gravidă am fost la control în fiecare lună de sarcină. În tot acest timp doctorița care mi-a monitorizat evoluția sarcinii si cu care am născut îmi spunea că totul este bine, că bebe crește și se dezvoltă sănătos .
A venit și timpul să nasc. Aveam contracții din 3 în 3 minute. Am ajuns la maternitatea de stat din Sibiu în data de 11.06.2021 la ora 10:00 dimineața. M-a preluat o asistentă, mi-a spus să aștept, am făcut testul de covid, după aceea m-a preluat rezidentul din echipa doctoriței care mi-a supravegheat sarcina. A urmat un consult. M-am pun pe masă, am făcut ce mi s-a spus și mi s-au rupt membranele. Jos era o baltă de sânge. M-am speriat foarte tare crezând că bebe a pățit ceva. Mi s-a spus să stau linistită. După acest control mi-a zis că sunt de născut,
Mi-am luat bagajul de maternitate și m-am dus în salon. După câteva ore de așteptat cu dureri suportabile a venit o asistentă să pună o perfuzie cu medicamente la mană pentru a provoca nașterea mai repede, asta fiind pe la ora 15:00. Asistenta m-a înțepat de 3 ori și m-a învinețit foarte tare, mi-a vorbit foarte urât. Pentru ca eu nu mai puteam să stau jos trebuia să mă plimb. După ce a terminat de pus branula și a început să-și facă efectul perfuzia a început și coșmarul vieții mele.
Am început să am contracții din minut în minut, urlam de durere dar nimeni nu mă baga în seamă. Pe hol se auzeau alte femei care urlau de dureri, îmi era frica, era ca într-un film de groază, am născut 16 mămici atunci iar eu am fost a 15 a mămică care a născut. M-am dus la asistentă si am rugat-o să îmi deea ceva să mă calmez mi-a vorbit urât si mi-a spus că de ce urlu atât că mai sunt atâtea femei care nasc și nu se plâng ca mine.
M-am retras în salonul meu și am început să fug prin salon cu perfuzia în mână. După un timp pe la ora 17:00 m-a chemat doctorița să mă consulte și mi-a rupt apa, apoi m-a trimis înapoi în salon spunându-mi să aștept, mi-a dat o mare bucată de vată si mi-a pus-o între picioare ca să nu fac mizerie. a invenit infirmiera la mine si a ridicat tonul mai mult, chiar a urlat că de ce îi fac mizerie în salon, eu cum fugeam de durere mai lăsam cate o bucățică de vată în urmă, mi-am cerut scuze și m-am apucat să adun după mine cu durerile care nu ma mai lăsau.
Pe la ora 17:30 m-am dus din nou sa cer ajutorul, plângeam dar nimeni nu m-a băgat în seamă, m-am dus la toaletă deoarece simțeam nevoia sa fac pișu iar când am ajuns mi-a venit să împing și m-am dus repede la moașă și am anunțat-o. M-a urcat repede pe masă si am cerut să vină doctorița mea. Doctorița a venit foarte repede si mi-a spus să împing când am o contractie a vorbit foarte frumos cu mine. Ajutată de moașă si cu epidurala am reușit să nasc.
Am suflat ușurată, am născut la ora 18:10 un băiețel frumos de 2,615 kilograme. După ce am născut a fost nevoie să mă coasă. Deși mi-a dat anestezie m-a durut foarte tare procedura si am rugat-o sa îmi suplimenteze anestezicul, doctorita foarte drăguță m-a înțeles și așa am putut suporta cusutul după epiziotomie. Aceasta a fost experiența mea în maternitatea de stat din Sibiu.
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața
CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș
