Despre depresia postnatală s-a vorbit de foarte multe ori în mass media, mai ales în acest context de pandemie. Din păcate, preconcepția de stigmă asociată afecțiunilor psihice, persistă și azi, lucru care împiedică mamele și viitoarele mame să solicite ajutor specializat și din timp. Tratamentul adecvat și precoce poate ajuta ca măcar una din cele opt femei identificate la nivel mondial cu depresie postpartum să evite apariția complicațiilor și să depășească cu bine perioada solicitantă de după naștere.
Acest interviu cu dna psiholog clinician, Corina Oletanu- Hurloi, are scopul de a ajuta la conștientizarea acestor riscuri ale depresiei postpartum și de a ne ajuta să identificăm mai ușor semnele sau reacțiile persoanelor predispuse la această afecțiune pentru a le încuraja să solicite ajutor de prevenție și ghidare până la vindecare. De asemenea, evaluarea psihologică și psihoterapia au și rolul de a preveni o posibilă recădere prin dezvoltarea unor strategii eficiente care pot facilita atât funcționarea optimă pe termen lung a persoanei, dar și îmbunătățirea globală a calității vieții. Dacă ești o mămică cu personalitate anxioasă, cu stimă de sine scăzută, perfecționistă ori doar copleșită și stresată, apelează cu încredere la un specialist pentru o evaluare clinică a stării tale de sănătate mentală și fizică.
Ce este depresia postnatală (depresia postpartum) și care sunt primele semne pentru a o recunoște și solicita tratament specializat în timp util?
Corina Oletanu- Hurloi: Așa cum îi spune și numele, depresia postnatală sau depresia postpartum este depresia clinică care apare după naștere. Semnele care pot trimite proaspăta mămică la un consult de specialitate includ dar nu se limitează la tristețe, iritabilitate, dificultăți în relația cu bebelușul, insomnie, pierderea poftei de mâncare. Unii specialiști consideră că criteriile pentru a se califica pentru debutul depresiei postnatale ar putea să se extindă până la 6 luni după naștere, simptomele putând include schimbare în greutate sau apetit, plâns facil, pierderea interesului sau a plăcerii, dificultate în luarea deciziilor, sentimente de inadecvare, lipsa de valoare sau vinovăție, insomnie sau hipersomnie, oboseală, probleme de concentrare, neliniște, tristețe. În unele cazuri, în formele severe ale depresiei postnatale, unele dintre femei pot experimenta de asemenea gânduri suicidare.
CITEȘTE ȘI: Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit
Care sunt pașii concret de urmat și cui să se adreseze în cazul în care mămicile după naștere se simt fie mai agitate, obosite, cu tulburări de somn, stări de iritabilitate, plâns facil, fie au sentimente negative ori obsesive față de sine sau de copil?
Corina Oletanu- Hurloi: Cel mai adesea, aceste modificări ale dispoziției sunt reclamate de către apropiații mămicii, aceștia fiind cei care, într-un fel sau altul, ajută proaspăta mămică să conștientizeze aceste modificări și necesitatea de a solicita ajutor de specialitate. În cele mai multe cazuri acestea se adresează medicului de familie, sau medicului cu care aceasta vine mai frecvent în contact și cu care are stabilită o relație de încredere, medicul direcționând mămica spre cabinetul medicului psihiatru sau al psihologului clinician, pentru evaluare.
Depresia postpartum (PPD) este o afecțiune de sănătate mintală care afectează un procent important de mame. Dar, în ciuda răspândirii, există încă stigmatizare în jurul acestei afecțiuni. Este posibil ca mamele să nu dorească să împărtășească faptul că se luptă cu depresia postnatală din cauza vinovăției, a rușinii sau a fricii de a nu fi considerate ca fiind o mamă „rea”. Pot simți un disconfort legat de necesitatea de a cere sprijin, temându-se să recunoască problemele cu care se confruntă, punând o presiune din ce în ce mai mare asupra propriei persoane, pentru a face față solicitărilor zilnice în îngrijirea bebelușului și îndeplinirea sarcinilor casnice care îi revin.
Problema este că tăcerea nu face decât să înrăutățească lucrurile și lasă mamele fără ajutorul de care au nevoie , un ajutor specializat poate facilita deschiderea mamei în conversațiile adesea dificile asociate cu depresia postnatală, încurajând mama să accepte și să înțeleagă implicațiile acestei afecțiuni și nevoia de ajutor și oferind indicații specializate despre modul cel mai bun de abordare a subiectului într-un mod deschis și onest.
Care sunt principale cauze ale apariției depresiei postnatale și cum poate fi prevenită din timp?
Corina Oletanu- Hurloi: Cercetătorii nu au identificat cu exactitate de ce apare depresia postnatală și de ce afectează o persoană și nu alta, sunt precizate însă câteva cauze potențiale care pot contribui la apariția acestei afecțiuni de sănătate mintală. Acestea includ factori genetici, lipsa de somn, niveluri scăzute ale hormonilor tiroidieni, schimbarea rapidă a nivelurilor hormonale după naștere.
Alături de aceștia, se pot identifica și unii factori de risc care cresc riscul de a dezvolta depresia postnatală, cum ar fi: diabetul zaharat (preexistent sau gestațional), dificultăți în adaptarea sau îngrijirea bebelușului, eventuale probleme de sănătate ale acestuia, aspecte privind relațiile de familie, bolile sau problemele financiare, suport limitat din partea familiei sau prietenilor, complicații ale sarcinii, etc.
Din perspectivă psihologică o importantă cauză a depresiei postnatale este sentimentul mamei din primele ore de după nașterea copilului că este o mamă incompetentă. Primele măsuri care ar trebui luate sunt acelea de a asista mama în perioada imediată nașterii, personalul specializat urmând să ofere suport în realizarea contactului copil – mamă , în așa fel încât mama să înțeleagă răspunsurile pe care copilul le dă stimulărilor din partea ei. Psihopatologia subliniază faptul că majoritatea tulburărilor copilului mic sunt tulburări de relaționare, practicându-se psihoterapii ale relației mamă – copil.
O trimitere se face de asemenea la prezența depresiei perinatale, căreia în România nu i se acordă suficientă atenție, acest tip de depresie este influențată de stresul financiar și marital, de lipsa de suport social, ceea ce duce la ipoteza că depresia a început încă dinainte de naștere, nașterea fiind un eveniment care îi întărește mamei starea depresivă.
Vorbind despre prevenție, acesta trebuie să depășească cadrul individual, fiind necesară o mai mare atenție oficială în cadrul politicilor de sănătate și o considerare mai intensă a nevoii de formare a specialiștilor.
Prevenția primară ar trebui să se petreacă în momentul în care femeia se prezintă pentru naștere, atunci ar trebui identificați factorii de risc pentru apariția depresiei postnatale în cazul viitoarei mame.
Depistarea secundară se face cu ocazia serviciilor care i se oferă acasă lăuzei după externare, personalul medical care vine în contact direct cu aceasta și cu bebelușul trebuind să considere și aspectele care pot evoca prezența acestei afecțiuni mintale.
În a treia fază de prevenire, atenția personalului de specialitate ar trebui să se concentreze pe o intervenție copil – mamă, prevenind alterarea stării copilului sub acțiunea depresiei mamei.
O strategie eficientă în prevenția depresiei postnatale a fost prezentată și în cartea lui John Bowlby ” O bază de siguranță”, în urma unor observații efectuate de către un antropolog social la o populație din insula din sudul Oceanului Pacific, unde exista obiceiul ca mama, atât în timpul nașterii , cât și după ce copilul se năștea, să fie asistată de două femei înrudite cu ea, care aveau grijă de ea pe parcursul primei luni, lăsându-i acesteia libertatea de a avea grijă de bebelușul ei. Pe lângă ajutorul practic, mama avea parte și de o susținere emoțională deosebit de prețioasă.
CITEȘTE ȘI: Bebe s-a născut! Nevoile bebelușului născut la termen în primele ore și zile după naștere
Din perspectiva specialistului, care considerați că este cel mai bun tratament la momentul actual pentru acest diagnostic?
Corina Oletanu- Hurloi: Îngrijirea depresiei postnatale depinde de simptomele, diagnosticul și severitatea afecțiunii. În cazul unei forme de intensitate ușoară, care nu limitează drastic funcționarea persoanei, o atenție sporită la propriile nevoi ( în special cele legate de îngrijire și odihnă) și sprijinul social sunt adesea suficiente pentru ca mama să revină la funcționarea normală. Dacă însă, vorbim despre o formă accentuată sau severă a depresiei postnatale, opțiunile de tratament pot include, pe lângă medicație, intervenții psihoterapeutice, grupuri de sprijin, ajutor în ceea ce privește realizarea sarcinilor casnice prin delegarea acestor sarcini spre alți membrii ai familiei extinse.
Psihoterapia implică adesea dezvoltarea de noi abilități de coping care ajută mămica să-și gestioneze mai bine simptomele.
Dintre tipurile de psihoterapie care sunt utilizate în abordarea depresiei postnatale amintim terapia cognitivă, care încearcă să corecteze distorsiunile de gândire care favorizează și întrețin starea depresivă, cu succes se aplică și terapia comportamentală cu rol în corectarea comportamentelor nedorite, însoțite de terapia interpersonală care pune accentul pe rezolvarea problemelor de relaționare ale persoanei. Terapia familială este indicată atunci când suferința mamei perturbă viața familiei sau este întreținută de anumite comportamente ale membrilor familiei.
Așa cum am arătat cu ocazia expunerii cauzelor, una dintre strategiile extrem de eficiente în reducerea incidenței și a simptomelor depresiei postnatale o reprezintă suportul oferit mamei de rețeaua socio familială, în sensul preluării sarcinilor casnice de către persoane apropiate acesteia, o atitudine empatică și suportivă din partea partenerului de viață și, nu în ultimul rând, rutine zilnice destinate îngrijirii personale , care să reducă oboseala, să consolideze o bună imagine de sine și să crească sentimentul eficienței și valorii de sine a mamei, bază pentru o bună relaționare și o abordare eficientă a procesului de creștere și îngrijire a bebelușului.
CITEȘTE ȘI: Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
Ce spun statisticile actuale legat de incidența acestui diagnostic la nivel mondial și național? Care credeți că este procentul real al mămicilor care se confruntă cu depresia postnatală în România și care și cer sau urmează tratament specializat?
Corina Oletanu- Hurloi: Din datele statistice recente, la nivel mondial 1 din 8 femei suferă de depresie postnatală, la nivel național un studiu dat publicității în 1 octombrie 2019 cu ocazia Zilei Europene Anti – Depresie, arată ca un procent de 10- 20 % dintre femeile care au născut dezvoltă o formă severă a depresiei postnatale, același studiul indică o frecvență de 50 – 80 % a unor simptome depresive în săptămânile imediat următoare sarcini, fenomenul durează aproximativ două săptămâni și nu necesită tratament, fiind cunoscut sub denumirea de ”Baby Blues”.
Știm că depresia postnatală afectează nu doar pe mamă, ci și copilul. Ce recomandați în acest sens taților sau la ce semne să fie atenți pentru a nu risca ca starea mămicii să se agraveze?
Corina Oletanu- Hurloi: Deoarece starea copilului este o rezultantă a stării psihoemoționale a celor doi părinți implicați în creșterea lui, trebuie să vorbim și despre tații care împart sarcinile de a crește copiii și petrec mai mult timp acasă, unii dintre tații de astăzi se luptă și cu depresia și anxietatea postpartum. Aceste tulburări sunt similare cu ceea ce experimentează unele mame după sosirea unui nou copil.
Tristețea și lipsa motivației asociate cu depresia postpartum pot duce la un părinte mai puțin angajat și acum că tăticii sunt la fel de implicați ca și mamele, este important să ne concentrăm asupra nevoilor ambilor părinți.
De obicei, în cultura noastră, tații nu au fost considerați ca fiind integrați în îngrijirea unui copil. Acum, când a apărut o tranziție în abordarea perioadei postnatale, pentru ca tații să fie mai implicați, trebuie să începem să vedem că trebuie să ne concentrăm pe ambii părinți.
Semnele la care faceți referire sunt cele la care s-a făcut trimitere la începutul acestui material și care vorbesc depre alterarea în diverse intensități și feluri a stării de bine a mamei, care se răsfrânge asupra calității vieții acesteia și reduce capacitatea și eficiența cu care aceasta se ocupă de bebeluș.
Scala Edinburgh pentru Depresia Postnatală este un instrument dezvoltat pentru a ajuta proaspetele mămici să se autoevalueze periodic , astfel încât să fie depistate rapid semnele depresiei postnatale.
Nu aș dori să închei înainte de a vorbi despre importanța și necesitatea unor politici de sănătate publică privind screeningul pentru depresia postnatală, dând exemplul statului New Jersey, unde s-a legiferat în anul 2006, obligativitatea efectuării screeningului pentru depresia postnatală pentru mame, imediat după naștere.
Programul are niveluri multiple de identificare a mamelor la risc. Spitalele sunt obligate să evalueze mamele imediat după naștere și înainte de externare. Cele care sunt cu risc sunt trimise pentru tratament în trei centre regionale.
După externare, mamele identificate la vizitele postnatale de către obstetrician sau de pediatru, precum și pacientele care se simt cu risc, pot accesa o linie telefonică sponsorizată de stat. Statul menține linia telefonică medicală specializată în depresie perinatală pentru persoanele aflate în situație de criză. Cercetările în domeniu au arătat că nu este suficientă doar identificarea tulburărilor depresive, ci, mai ales, trimiterea la tratament în timp util și eficient. În New Jersey, mamele pot accesa și plăti serviciile psihiatrice prin asigurări private sau prin plată directă. Pentru cele care au bariere financiare în accesarea serviciilor de sănătate, statul menține un fond de rezervă care acoperă financiar tratamentul la centrele comunitare de sănătate.
CITEȘTE ȘI: ABC-ul alăptării. Tot ce trebuie să faci pentru ca alăptarea bebelușului să fie o plăcere!
