In zilele noastre nu mai primeaza modelul familiei in care doar mama este implicata direct in cresterea si educatia copilului, in timp ce tatal este strict cel care asigura bunastarea materiala a familiei. Este tot mai frecvent si mai imbucurator faptul ca multi tati sunt foarte dedicati in ceea ce priveste cresterea si ingrijirea copilului si nu se dau in laturi de la nimic cand vine vorba de acest lucru.
Cu toate acestea mamele inca se plang de implicarea prea redusa a partenerilor in ingrijirea si cresterea copiilor si multi tati sunt constienti si recunosc ca nu se implica pe cat ar trebui in viata copiilor.
Ce inseamna mai exact “implicarea tatalui in cresterea copilului”?
Implicarea tatalui se poate face sub diverse aspecte astfel:
- Timp propriu-zis petrecut impreuna cu copilul, interactiune directa sub forma de ingrijire, joaca, supraveghere. Puteti alege un moment din zi, a parte din rutina bebebelusului de care sa se ocupe taticul singur, cum ar fi baita sau biberonul de seara cu lapte praf acolo unde este cazul.
- Accesibilitate: cat de prompt i-ar putea raspunde copilului atunci cand acesta are nevoie de el, cat este de disponibil fizic si psihologic.
- Responsabilitate in ceea ce priveste asigurarea resurselor materiale pentru copil, a bunastarii lui material.
- Grija pentru asigurarea viitorului copilului, nu doar a resurselor de moment.
In majoritatea cazurilor mamele critica lipsa implicarii in ceea ce priveste primele doua aspecte mentionate. Chiar daca sunt multumite de modul in care tatal asigura cele necesare din punct de vedere material orice mama si-ar dori sa-l vada mai implicat afectiv si petrecand mai mult timp impreuna cu copilul. Aceasta din diverse motive firesti:
- Pentru a vedea ca se instaureaza o legatura afectiva puternica intre copil si tata.
- Pentru a fi sigure ca a avea un copil este vazut ca o binecuvantare si de catre sot, nu doar de catre ea.
- Pentru a realiza ca intr-adevar copilul este un liant intre soti, nu un prilej de dispute conjugale.
- Si nu in ultimul rand pentru a avea un ajutor cu copilul, de multe ori simtindu-se depasite sau obosite.
In orice caz, chiar daca se spune ca instinctul matern se declanseaza mai repede si este mult mai puternic decat cel patern, copilul este responsabilitatea amandurora si spre binele tuturor tatal trebuie sa fie cat mai implicat in cresterea copilului.
Care ar fi motivele implicarii scazute a tatalui in cresterea copilului?
Exista motive care tin de modelul familial “traditional” cu care multi dintre noi am crescut. Rolurile cu care societatea ii “inzestra” pe parinti erau bine delimitate pe sexe: mama este cea care sta mereu in preajma copiilor, tatal este cel care asigura resursele materiale. Crescuti astfel multi barbati adopta aceeasi mentalitate si vor urma modelul familiei in care au crescut atunci cand vor deveni la randul lor parinti.
Lipsa de timp datorata serviciului. Intr-adevar multi tati isi petrec foarte mult timp la locul de munca, uneori avand mai multe servicii, in timp ce mamele aleg sa stea cu copiii cel putin pe perioada concediului de crestere a copilului.
Neincrederea in sine, teama ca ar putea gresi sau chiar ca ar putea face rau copilului. Aceasta apare mai ales in primele luni de viata ale copilului cand taticul este coplesit de noua postura. El poate vedea copilul ca pe ceva atat de fragil incat pur si simplu ii este frica sa “il manipuleze”.
Uneori si mama este responsabila pentru lipsa implicarii tatalui, atunci cand e convinsa ca doar ea poate sa aiba grija de copil si ii transmite ideea tatalui ca el nu este in stare, uneori chiar indepartandu-l cand acesta incearca sa-si intre in rol.
Cum se poate implica tatal, concret, in cresterea copilului?
Aceasta implicare va fi in functie de varsta copilului si va creste pe masura ce copilul inainteaza in varsta.
Din motivele enumerate anterior, nu toti tatii au o pornire fireasca, naturala, spre a se ocupa de un copil, mai ales daca este bebelus. Mamicile, carora acest lucru le vine spontan, chiar daca sunt lipsite de experienta, ar trebui sa usureze adaptarea sotului la noul rol, cel de tata, ghidandu-l.
De multe ori mamele sunt dezamagite ca tatal nu simte aceeasi inclinatie spre copil si ar putea avea impresia ca nu sunt atat de incantati de noul statut insa de cele mai multe ori nu este vorba de rea-vointa din partea barbatului ci de nestiinta.
Citeste mai departe despre implicarea tatalui in cresterea copilului.
Oricum in primele saptamani, chiar luni, tatii se simt neajutorati in preajma nou-nascutului si chiar in plus. Nu trebuie sa ne minunam ca ei nu se simt atat de extaziati ca noi in fata lucrurilor “extraordinare” pe care le face nou-nascutul: mancat, cascat, regurgitat, dormit, nevoi fiziologice si apoi iar de la capat.
Daca dorim sa ne ajute ar trebui sa-i spunem direct, sa ne aduca un scutec, sau sa schimbe el copilul, sa-l tina in brate si sa-l legene pana facem noi un dus, sa-i pregateasca apa de baita, prosopul, termometrul sau orice altceva am mai avea nevoie.
Si poate cel mai mare ajutor pe care l-ar putea da un sot este sa fie foarte atent la nevoile sotiei, sa fie sensibil si intelegator fata de schimbarile prin care trece, caci o proaspata mama are inca imense cantitati de hormoni care o fac vulnerabila si predispusa la “furtuni de sentimente”. Un tata implicat in viata de familie ar trebui sa fie atent si receptiv la aceste schimbari hormonale si capabil chiar sa identifice semne ale unei eventuale depresii post-partum.
O data ce copilul trece de primele 6-7 luni si devine mai mobil, ceva mai independent de sanul mamei sau de biberon, implicarea tatalui poate spori de buna-voie.
El se va simti mandru si flatat ca bebelusul incepe sa-i arate semne clare de afectiune, sa se bucure la vederea lui, se va simti mai capabil sa-l “manevreze”, sa-l poarte in brate, sa-l imbrace/dezbrace avand in vedere ca nu mai este un nou-nascut fragil, se va simti important pregatind mesele diversificate ale copilului sau hranindu-l cu lingurita, iesind la plimbare cu caruciorul sau cu un dispozitiv de purtat.
In continuare mama ar trebui sa-i sugereze sau sa-i transmita direct ce asteptari are de la el, nu toti tatii fiind capabili de a lua initiativa cand vine vorba de “chestiuni domestice” iar un dialog direct, clar, evita posibilele neintelegeri si frustrari de ambele parti.
Cand copilul depaseste 1 an totul ar trebui sa devina mai usor iar legatura dintre copil si tata sa fie tot mai inchegata. Cand copilul incepe sa umble paleta de activitati atragatoare pentru tata creste, ei se pot juca mai bine impreuna, comunicarea devine mai usoara odata ce copilul incepe sa-si insuseasca limbajul verbal.
Este frecvent ca in jurul a 18-24 de luni copilul sa inceapa chiar sa manifeste preferinta pentru tata; de unde pana atunci era aproape 100% lipit de mama si dornic de compania sa, copilul poate incepe sa-si doreasca sa petreaca mai mult timp cu tatal, sa planga cand acesta pleaca de acasa.
Tatal poate de acum sa se simta mai capabil si mai sigur pe el in a realiza lucruri placute impreuna cu copilul, de la ingrijire, hranire, plimbare, vizite la medic etc. pana la activitati ludice si educative.
Este partenerul tau un tata implicat? In ce mod se implica el in cresterea copilului?
