Te-ai saturat de povesti sangeroase, cu copii abandonati in padure sau capete taiate? Iata cateva alternative!
3 Povesti educative pentru copii
HARNICUL HARCIOG
Ca in fiecare dimineata Harcogut-micut isi lua ramas-bun de la mamica lui si pleca la scoala. Cum mergea el pe drum, se intalni cu Vulpita Rita care isi incepuse ziua cu putina odihna.
– Ia te uita, isi zise Vulpita. Sa fie asta un nou prieten de joaca?
Si tusti! sari in calea Harciogului, unduindu-si coada stufoasa si zambind.
Hai sa ne jucam! Care este jocul tau preferat? Il intreba ea.
– Imi pare rau, Vulpito, dar nu am timp de joaca. Ma duc la scoala! ii raspunse Harciogul. Poate dupa-amiaza, daca o sa mai ai timp!
– Dar de ce te duci la scoala? Intreba Vulpita descumpanita. La ce iti foloseste?
– Ooooo, exclama Harciog, e minunat la scoala! Invatam mereu atatea lucruri noi si interesante! Si ne distram cu totii in pauza…. colegii mei sunt grozavi!
Intristata, Vulpita spuse:
– Pe mine nu m-a indemnat nimeni sa merg la scoala….
– Nu-i nimic! o consola Harciog. Maine, te astept tot aici. Sa fii pregatita sa ma insotesti!
Zis si facut… A doua zi, Vulpita si Harciog pornira impreuna spre scoala. Spre mirarea Vulpitei, care se simtea putin ingrijorata, toti colegii lui Harciog o intampinara cu mare bucurie si entuziasm, si ii sarira in ajutor ori de cate ori avea nevoie.
– Multumesc Harciogule, ca m-ai luat cu tine! Chiar e frumos la scoala…! exclama Vulpita. Promit ca n-o sa lipsesc niciodata!
CIOCARLIA SI ALBINA
Intr-o zi de vara, Ciocarlia veni la parau ca sa isi potoleasca setea. Atenta la tot ceea ce se petrecea in jurul sau, auzi deodata o voce micuta strigand dupa ajutor. Cand se uita mai bine, vazu o biata Albinuta luata de apa. Ciocarlia se grabi sa ii sara in ajutor. O scoase din parau si o aseza pe o frunza sa se usuce, ca sa isi poata lua iar zborul.
– Iti multumesc mult! ii spuse Albinuta ostenita. Sper sa te pot ajuta si eu la randul meu, candva!
Ciocarlia zambi in sinea ei, intrebandu-se ce ar fi putut face pentru ea micuta gaza….
Dupa cateva saptamani, iata ca veni un vanator in partea locului. Vazandu-l, Albinuta se grabi sa o avertizeze pe Ciocarlie de pericol. Din pacate, era cam tarziu: vanatorul o avea pe prietena ei in bataia pustii!
Disperata, albinuta se repezi si il intepa pe vanator, exact cand acesta se pregatea sa traga. Vanatorul, indurerat, lasa balta vanatoarea si pleca sa isi oblojeasca locul intepaturii, iar Ciocarlia scapa nevatamata.
– Este randul meu sa iti multumesc, Albinuto! spuse ea. Si sa imi cer iertare, recunoscu. Nu ma gandeam ca o gaza mica, asa ca tine, are cum sa ma ajute vreodata, dar m-am inselat!
Di ziua aceea, cele doua fura prietene nedespartite!
TESTOASA TEST
Testoasa Test nu era deloc multumita de cum arata. Ce o incurca cel mai tare era carapacea grea, care abia o lasa sa se miste. Toate animalele erau sprintene, in afara de ea! Intr-o zi, mai pe la pranz, cand se odihnea dupa ce mancare o delicioasa frunza de salata, testoasa Test se tot gandea cum i-ar fi fara carapace…cand deodata carapacea disparu, ca prin minune!
Test incepu sa topaie si sa zburde, sa alerge prin codru in lung si in lat, aratandu-le tuturor animalelor cat de sprintena este ea fara carapacea greoaie. Dupa ce alerga cateva ore, Test se opri putin sa isi traga sufletul, si isi dadu seama ca soarele ii cam arsese spatele descoperit.
– Hmm….se gandi ea. Oare cine poate sa ma ajute? Cred ca pasarea tesatoare va putea sa imi faca un vesmant comod si usor, care sa ma protejeze de soare!
– Zis si facut! Pasarea tesatoare ii croi o haina colorata si vesela, de care Test era tare mandra. Tot anul umbla pe la prietenii sai sa ii salute si sa le spuna cat de fericita se simte de cand a scapat de carapace.
Din pacate insa, dupa ceva tmp, veni toamna cea friguroasa. Test nu mai era asa de sigura ca alegerea sa fusese corecta, dar iarna cea grea o convinse ca gresise! Cauta adapost pe la prietenii cu care isi petrecuse vara, dar ei ii explicara pe rand ca nu o pot ajuta, caci vizuinile lor sunt neincapatoare. Si toti o sfatuira sa se adaposteasca in carapacea ei cea calduroasa. Si bIata Test le-ar fi urmat sfatul, dar unde era sa isi gaseasca iar carapacea…?
Tocmai cand credea ca lucrurile nu pot fi mai rele de atat, biata Test dadu nas in nas cu lupul. Slab si flamand, lupul tare se bucura sa se intalneasca cu asa prada usoara.
– Of, se gandi Test, pana aici mi-a fost! Numai carapacea mea m-ar fi putut salva acum!
…..si deodata se trezi! carapacea era la locul ei, afara era vara si frumos, iar Test se simti deodata foarte recunoscatoare pentru ceea ce avea.
-Trebuie sa apreciez mai mult ceea ce am, isi spuse ea, admirand solzii luciosi ai carapacei sale, de care, deodata, se simti tare mandra!
