Iata o poveste frumoasa despre prietenie. Fa-i cunostinta copilului tau cu veverita Lena si domnul Pitigoi.
Veverita Lena locuia intr-o scorbura in unul din cei mai batrani copaci ai padurii. Era o veverita tare cocheta si ingrijita, toata ziua se gatea in oglinda, isi aranja blanita, isi pieptana codita stufoasa si isi netezea urechile. Si cand lua cate o pauza, deretica intruna prin casa, caci ii placea ca totul sa fie la locul sau si sa nu vada nici un fir de praf!
Din pacate, veverita Lena se simtea adeseori destul de singura. Casa era luna, pregatea o mancare fantastica, era mereu frumoasa si pusa la punct, dar nu avea cine sa admire toate astea!
Lenei nu ii placea sa primeasca musafiri, care ii intorceau adesea scorbura cu susul in jos, de aceea nici ea nu mergea in nici o vizita, de teama sa nu deranjeze si sa nu fie obligata sa invite la randul ei musafiri…
Intr-o dimineata, Lena pleca, ca de obicei, sa caute ghinde, alune si nuci, sau poate niste seminte gustoase de pin. Ii era cam foame, asa ca oricare dintre acestea i s-ar fi parut un adevarat festin!
Dupa ce cutreiera padurea ore in sir, se intoarse in sfarsit acasa, bucuroasa ca se va putea odihni in patul ei moale caruia abia ii schimbase asternutul de dimineata. Cand…ce sa vezi ??? Usa scorburei ei era larg deschisa!
– Oare cine mi-a intrat in casuta? Se intreba Lena speriata, grabindu-se sa vada ce se intamplase.
Cand vazu ce era inuntru….mai mai sa o podiseasca plansul. Toata scorbura intoarsa cu susul in jos, plina de mizerie, dulapurile cazute de pe perete, rumegus peste vasele din bucatarie…dezastru!
– Imi pare rau Lena! auzi ea un glas micut dinspre usa. Se intoarce si il vazu pe domnul Pitigoi. Imi pare tare rau, repeta el.
NU e nimic mai neplacut decat sa ajungi acasa si in loc sa te asezi linistita sa bei o cana de ceai…uite ce gasesti! Doamna ciocanitoare a trecut azi pe aici. Atata a mai ciocanit in trunchi, incat uite ce a facut!
– Ciocanitoarea, spui…? intreba trista Lena, apucandu-se sa stranga cescutele de ceai cazute pe podea.
– Da, da, Doamna Ciocanitoare! repeta domnul Pitigoi. Dar sa nu fii suparata, sa stii ca ea ti-a salvat copacul! Vezi tu, niste gandacei ingrozitori se plimbau pe sub scoarta si il mancau pe dianuntru…! Dar acum, problema e rezolvata! Iar copacul va ramane in picioare multi ani de acum incolo. Haide, sa iti dau o mana de ajutor!
– Nu e nevoie…incerca Lena sa il opreasca. Dar domnul Pitigoi nici nu vru sa auda. Trudi cot la cot cu Lena pana cand nici un firicel de praf nu mai era in casa.
– Multumesc de ajutor, domnule Pitigoi! Mi-ar face mare placere sa te invit la un ceai, dupa atata munca! spuse Lena.
Domnul Pitigoi accepta, si dupa inca o ora de povestit, cei doi descoperira cat de bine se inteleg! De acum, fiecare avea un prieten!
