As vrea sa imparatasesc si eu experientele nasterilor mele, prin care Dumnezeu mi-a aratat cat de mult ma iubeste. Sunt mami de 4 copilasi.
In data de 22 decembrie 2018 am nascut primul meu copil, o fetita de 3,780 kg si 52 cm. Nasterea a avut loc in Austria. Sarcina a decurs normal, fara mari greturi sau oboseala prea mare. Depasisem termenul si am fost chemata la control. Aveam 41 de saptamani, iar doctorita sugera sa mai asteptam, pana a realizat ca eu defapt pierdeam lichid. Era sambata. Mi-au administrat intravaginal oxitocina si mi-au spus sa astept ca ar putea dura mult, sau chiar sa reluam procedura ziua urmatoare. Am fost trimisa in salon impreuna cu sotul meu. Abia ce ajunsesem in salon ca deja incepea sa se declanseze nasterea. Simteam o durere puternica pe sub burta, foarte puternica. Eu stiam ca travaliul incepe cu dureri suportabile, care se accentueaza pe parcurs. Dar durerea aceea nu era asa suportabila! Deja imi faceam griji pentru ce va urma. Am revenit la moasa sa ma consulte, deja eram dilatata 2 cm. Printre oftari, am intrebat-o daca mai dureaza mult ” Ooo daa, pai e prima nastere” pe un ton calm, care sincer m-a deranjat, suferinta mea era ceva normal pentru ea.
Durerile erau din ce in ce mai mari, iar moasa ne-a sugerat sa ne plimbam prin spital. Ne-am mai plimbat cam o ora si am revenit la moasa. Am fost trimisa la baie, de unde nu am mai reusit sa ies fara ajutorul sotului, apoi am fost din nou controlata. Eram dilatata 9 cm, iar moasa care nu se astepta la asta, a sunat medicul sa vina urgent. In timpul acesta eu simteam nevoia sa imping, dar stiind din auzite ca nu e bine sa impingi doar cand iti spune moasa(ca sa eviti rupturile), ma abtineam cat puteam de tare, pana i-am spus sotului sa ii spuna moasei, iar ea a zis tot atat de surprinsa ” daca simti sa impingi, impinge”. Am impins si s-a rupt imediat apa, am impins a doua oara si a iesit prințesa noastra, dornica sa ne intalneasca. Sotul a avut privilegiul de a taia cordonul, iar eu nu am mai simtit nici o durere in timp ce tineam copilul in brate. Pe un ton entuziasmat am zis sotului” mergem acasa?” . Dar abia atunci incepea marea provocare.Timpul trecea, dar placenta nu iesea. Din momentul in care moasa a tras de placenta, a inceput o hemoragie puternica. Sala s-a umplut de oameni care se uitau ingrijorati si susotind intre ei, iar cand ma uitam la ei, toti imi zambeau ca si cum nimic rau nu se intampla. (cam asa se petrece in spitalele de afara, majoritatea sunt amabili si draguti ca sa nu te sperie).
Am fost dusa in sala de operatii, iar eu care nu stiam nimic despre procedurile medicale care se efectueaza in cazul asta, intrebam panicata daca imi vor face cezariana, dar am adormit imediat ce mi-au pus masca cu anestezie. Travaliul a durat 2 ore si jumatate, si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu am stat in chinuri mai mult. M-am trezit dupa 2 ore la terapie intensiva, dupa chiuretaj, cu un aparat la capul meu care suna din 5 in 5 minute si anunta asistentele cand imi scade tensiunea…dupa alte 4 ore m-au stabilizat si am putut fi dusa in salon unde ma asteptau sotul, mama si printesa noastra. Recuperarea a fost grea, avand nevoie de doua trasnfuzii de sange pentru a putea sa ma ridic din pat, probleme in alaptare, deoarece am o sensibilitate aparte a mameloanelor, se crapau si ma usturau chiar daca nu alaptam copilul mai multa vreme, constipatie, hemoroizi si sangerari, dar din toate am invatat cum sa le gestionez, iar la urmatoarele sarcini a fost cu mult mai bine.
A doua nastere – cezariana de urgenta
La un 1 si 1 luna de la prima nastere trebuia sa aduc un nou ingeras in familia noastra, o surioara lui Rut.
Primul control l-am facut la 19 saptamani, nu pentru ca nu am vrut, ci pentru ca nu stiam ca sunt insarcinata(am avut o menstruatie peste sarcina, si nici nu stiam cum se regleaza dupa nastere ciclul menstrual). Sarcina mi-a fost monitorizata de o doctorita la Cluj (ulterior ne-am mutat din Austria), dar a intrat in prenatal, iar in saptamana 33 m-am trezit fara doctorita. Am apelat la o alta doctorita, din informatii luate de pe internet, si am ajuns la o doamna..ce pot sa spun, ieseam cu un nod in stomac de la dansa din cabinet. Cea mai mare problema a dansei a fost ca nu am facut numeroasele teste ce se fac, ci doar pe cele obisnuite, ca eram la finalul sarcinii si ea nu isi asuma responsabilitatea ca bebele se va naste sanatos. Trecand peste aceste nemultumiri ale dansei, am ajuns la 40 de saptamani si 1 zi sa se „rupa apa”, dar intr un mod cum nu am mai auzit.
In timpul noptii am simtit o contractie care m-a desteptat. Am fugit la baie, unde am vazut ca un balon negru, in prima faza credeam ca iese capul copilului, dar nu era..erau membranele care nu stiu de ce le puteam tine asa „suspendate” cat voiam eu. Intr-un final le-am dat drumul si balonul s-a spart, era un lichid maro, verzui, negricios chiar. Atunci am spus sotului sa sune la ambulanta ca ceva nu e in regula si nu e timp de pierdut. Ambulanta a sosit,dar durerile mele au disparut. Am ajuns la spital, ginecologie 1, unde o doamna a fost foarte deranjata ca e atata „alai” cu o gravida si ” sa speram ca nu e nimeni din familia doamnei care sa aiba vreau infart si sa aiba nevoie de o ambulanta” si ” de ce foloseste ambulanta pe post de taxi”. Nu as fi chemat ambulanta daca nu consideram ca e urgent sa ajung in timp util la spital, noi stand intr-un sat de langa Cluj Napoca si avand si un bebelus de 1 an si 1 luna in patut. Si chiar a fost, bebelusul a fost intors transversal (desi la ecografii era pozitionat corect) si in suferinta fetala, fiind nevoie de cezariana urgent. De garda era chiar doctorita mea ‘draga’, care era nemultumita ca am numit-o pe dansa cand am fost intrebata cine ma monitorizeaza. Cu toate astea, si-a dat interesul si s-a ocupat de mine fara sa ofer nimic. In 24 ianuarie 2020, cand strazile erau pline de oameni pentru parada, la 8 si cateva minute, eu imi pupaceam mica printesa de 2,900 kg si 53 cm,pe nume Lois.
A treia nastere – prima NVDC (nastere naturala dupa cezariana)
A treia nastere a avut loc in 26 iulie 2021, la un an si jumatate dupa cezariana, la spitalul judetean din Zalau (ne mutasem ulterior din Cluj). Am gasit cu greu un doctor care sa accepte ideea ca eu sa incerc natural. Intelegeam toate riscurile dar imi doream sa am si eu parte de o nastere naturala si o recuperare ‘normala’ si fara complicatii. Sarcina a decurs normal, iar momentul nasterii se apropia. Din saptamana 35 am facut saptamanal ecografii ca sa fim siguri ca e sigur sa incercam natural, dar niciodata nu poti fi sigur in astfel de situatii. Oricum, ideea in sine era sa ma prezint la urgenta cand intru in travaliu, oricine ar fi de garda. In saptamana 38 doctorul meu m-a trimis in policlinica la un alt doctor, fiindca el era plecat. Cum am intrat pe usa cabinetului am fost intampinata de intrebarea” cand programam cezariana”. Mi s-au inmuiat picioarele. ” Pai eu as incerca natural.
Doctor: Natural? La 1 an jumate, nu se poate …
Eu: Nu va uitati macar putin la cicatrice, la copil, nu asa
Doctor: Sigur, hai…ai cicatrice de 0,5, asta pusca la contractie, nici vorba …
Am ramas incremenita, dar am refuzat programarea.
Citește pe larg despre: Nu orice femeie poate naște vaginal după cezariană (NVDC). Când este indicată nașterea prin cezariană
Intoarsa la doctorul meu, in saptamana 39 acesta mi-a dat din nou sentimentul de siguranta si ca putem incerca, pe riscul meu, bineinteles. Am ajuns la 40 de saptamani, apoi la 41.. iar bebele nostru nu venea. In cele din urma am ajuns din nou in policlinica la doctorul ” incurajator” intr-o vineri, iar luni dimineata trebuia sa ma prezint pentru cezariana.
Am plans mult si m-am rugat Domnului sa ma ajute in privinta asta, si am hotarat impreuna cu sotul meu sa punem un semn, sa stim exact ce e de facut. Pana acum bebele nostru se lasa asteptat, dar daca travaliul va incepe in aceste 2 zile de dinaintea programarii, voi avea siguranta ca totul va merge bine. Si asa a fost, slava Domnului. In noaptea de duminica spre luni au inceput durerile, nu subtile, ci direct intense. L-am trezit pe sot, ne- am pregatit si intr-o ora am fost deja internata in spital cu dilatatie maxima. Am semnat ca vreau sa nasc natural. Va imaginati cum a fost, trezesti pe oamenii aia pe la 2 noaptea ca tu vrei NVDC, fara nici un avertisment, fara nimic. HAOS, nu altceva. Bineinteles, sunt si ei oameni, au acceptat cu greu, m-au facut in toate felurile, in incercarea de a ma face sa ma razgandesc.
Ca „lasi copii fara mama” si multe altele, nu a fost usor, mi-a fost teama, dar imi rasuna in minte cantecul ce il cantam cu fetele mele inainte de toate astea ” Fie noaptea cat de grea, inima mea va canta, lui Isus eu ma voi ruga, sa imi dea puteri in ziua grea” . Dupa 1 ora de dureri si alte 40 de minute de impins fara contractii( la spital mi-au rupt apa, iar contractiile s-au oprit imediat si datorita faptului ca aveam uter cicatricial nu mi-au administrat absolut nimic) am nascut un printisor, pe nume Manase, cu 4,130 kg si 59 cm la 41 de saptamani si 1 zi. Slava Domnului! Eu am reusit, nu pentru ca am vreun merit si nici nu fac „propaganda”, ca toata lumea sa incerce, nu. In dreptul meu a fost o minune, iar daca esti convins si crezi, poate fi si in dreptul tau!!
A patra nastere, doua NVDC (nastere naturala dupa cezariana)
In 22 februarie 2023, am nascut a treia prințesă. Alta binecuvantare, inca o minune! Sarcina mi-a fost monitorizata tot de domnul doctor care mi-a monitorizat-o si pe precedenta, dar la jumatatea sarcinii am hotarat sa nu mai merg in privat si sa optez si eu pentru monitorizarile din policlinica, gratuit. Dar domn doctor nu mai lucra in spital. Asadar, am mers la celalalt doctor, care ma indrumase data trecuta spre cezariana ” poate acum ma va sustine”. Da, m-a sustinut si chiar a fost marcat de faptul ca am reusit sa nasc data trecuta, a fost convins ca voi reusi si acum. Sarcina a decurs normal, cu mici emotii la inceput, deoarece aveam lacune placentare, dar care nu au afectat in niciun fel dezvoltarea bebelusului. CITEȘTE ȘI: Naștere naturală sau cezariană? Află cum te pregătești!
Din nou, bebelusul nostru s-a lasat asteptat, si nu dadea semne ca ar vrea sa vina. Aveam des contractii dureroase, dar nu erau „acele” contractii, deja stiam cum trebuie sa fie. La 41 de saptamani si 3 zile, dupa controale din 2 in 2 zile, am hotarat sa provocam nasterea prin ruperea apei. Am ajuns la spital unde impreuna cu doctorul meu m-au consultat ecografic si seful de sectie si alt doctor ce erau prin zona. Ei erau acolo „ca sa decida daca pot sau nu sa nasc natural”. Dar nu ei decid! Bebelusul era mare, cu diametrul capsorului de 10 cm. Ceea ce, ziceau ei, ma va chinui. Era pozitionat cu capul in jos dar in partea dreapta, nicidecum coborat pe canalul de nastere, si cu corpul tot intr-o pozitie nefavorabila. Am dus multa lupta de lamurire cu moasa ca eu vreau macar sa incerc o ora, daca nu se poate, nu se poate, accept si cezariana, nu eram la fel de dornica sa nasc natural pe cat sa fie bebele perfect sanatos.
Am fost consultata si desi nu eram in travaliu eram deja dilatata 5 cm, ceea ce era ceva neasteptat. Inainte de a-mi rupe doctorul apa, au inceput usoare contractii, astea da! Am intrat in travaliu chiar inainte de a mi se provoca! Mi-au rupt apa, si in scurt timp am avut dureri din 2 in 2 minute, ma plimbam prin sala de travaliu in speranta ca bebe sa se aseze la locul lui si surpriza! A venit moasa, m-a consultat si a zis ca nu se poate, copilul nu e pozitionat si nu are rost sa ma chinui cu durerile acelea degeaba. Dupa 10 minute a venit doctorul care m-a incurajat „ca incercam si pana deseara tot nastem.” Au mai trecut alte 15 minute in care ma plimbam roata dupa pat, cu contractii din 2 in 2 minute. Moasa nu parea convisa de contractiile mele, ca ar fi asa dese si puternice, deoarece eu nu ma exteriorizam , doar inchideam ochii si trageam aer in piept,si ma rezemam de pervazul geamului rabatat ( daca il deschidea larg imi era mai usor sa gestionez durerea, aveam mai mult aer proaspat, in salon erau 26 de grade, ceea ce mi se parea in momentele alea greu de suportat). In schimb, din celelalte sali de travaliu se auzeau urlete, plansete. Citind mai multe experiente ale altor mame, nu doream sa primesc si eu tot felul de replici neplacute, si oricum urletele nu te ajuta. Moasa s-a oferit sa imi faca un no spa, dar am refuzat, a venit din nou si a insistat, si am mers (nu credeam ca un nospa m-ar fi ajutat prea mult, si oricum nu imi plac injectiile).. a venit si domnul doctor care m-a consultat rapid, dilatatie maxima si copilul este deja pe canal. Nastem! Moasei ii era imposibil sa creada, chiar ea ma verificase cu jumate de ora inainte, poate nici atat.
Doctorul meu era super increzator, i-a aruncat moasei o pereche de manusi ‘ Ia ! Verifica tu’. M-a verificat si cand i-am vazut fata mi-a crescut inima de bucurie, Doamne, cat de mare esti! Am impins de cateva ori, cateva minute si am nascut o fetita minunata, de nota 10, pe care am numit-o Eunice si care cantarea nici mai mult nici mai putin de 4,570 kg si 59 cm. Un urias! Nimanui nu ii venea a crede, un copil perfect sanatos, maare si nascut repede, natural! Toti au recunoscut ca a fost mana Lui!
Pot sa spun din toata inima ca Dumnezeu m-a binecuvantat! Am 4 copilasi sanatosi, care nu au avut colici, care dormeau singuri in patut, linistiti si cuminti, o bucurie! 💝💖💙💓 Poveste trimisa de Andreea, cititoarea noastra, la [email protected]
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
