Chiar daca se spune ca intr-o societate “emancipata” a alapta sau nu este o decizie a mamei, adevarul este totusi ca a fi alaptat este sau cel putin ar trebui sa fie dreptul oricarui nou-nascut. Desi este dovedit stiintific ca alaptarea este cel mai bun lucru pentru un bebelus, ea nu este raspandita pe cat ar fi firesc in zilele noastre. Daca ar fi sa existe o vina aceasta se imparte intr-un mod probabil egal intre mai multi factori printre care:
Societatea care nu incurajeaza in general alaptarea, promoveaza mituri descurajatoare pe aceasta tema, este dezvoltata pe partea de consum ceea ce implica inclusiv promovarea laptelui praf in defavoarea laptelui matern.
Spitalelor/maternitatilor care la noi nu prea incurajeaza alaptarea decat in teorie, in realitate majoritatea cadrelor medicale promovand alaptarea la program, descurajand mamele prin propagarea unor stereotipuri de genul “ai lapte slab/nu ai mameloane pentru alaptat/ nu se satura copilul”.
Nu in ultimul rand mamei care nu se informeaza suficient pe aceasta tema, renunta prea usor la prima dificultate, crede in povestile vecinei in loc sa creada studiile si sfaturile consultantilor in alaptare.
Perceptia mamei despre alaptare si inceputul ei
Adevarul e ca pana la urma cel mai important cuvant de spus in alaptare ar trebui sa il aiba mama fiindca cu foarte putine exceptii de ordin medical majoritatea femeilor sunt perfect capabile sa alapteze iar daca ar avea un cumul de informatii adecvate, determinare, rabdare si dorinta adevarata de a alapta, ele ar reusi.
Insa uneori intervin diversi factori disturbatori, diferiti de la caz la caz:
- depresia post-partum
- lipsa sprijinului din partea familiei
- neincrederea in propriul corp
- convingerea ca alaptarea este dificila si restrictiva
- dorinta de independenta, de “evadare” de langa copil
- neconstientizarea beneficiilor alaptarii si a riscurilor renuntarii la alaptare si multe alte cauze, mai mult sau mai putin subiective.
Daca urmeaza sa nasti si te pregatesti de alaptare citeste neaparat aici cele mai intalnite mituri despre alaptare si laptele matern
Daca in ciuda dorintei initiale de a alapta, a sprijinului celor din jur, a informatiilor pe tema alaptarii acumulate, alaptarea esueaza si nimic nu se mai poate face, atunci este timpul ca mama sa treaca mai departe.
Sentimentul permanent de vina, remuscarile, mustrarile de constiinta, regretele nu vor aduce nimic bun si nu ajuta cu nimic relatia mama – copil care se dezvolta de la o zi la alta.
Da, lipsa alaptarii priveaza intr-adevar aceasta relatie de numeroase avantaje insa permanenta ancorare in trecut, in framantari si intrebari de genul “dar daca as fi facut asta si asta” nu imbunatateste lucrurile.
Ce este de facut cand alaptarea a esuat si mama pastreaza un sentiment de vina?
Fii cea mai buna mama pentru copil.
In primul rand ganditi-va ca nu puteti schimba trecutul dar puteti trai frumos prezentul si puteti pregati un viitor fericit. A alapta este foarte important dar nu inseamna ca daca nu ati reusit nu veti putea crea in alte moduri conexiuni cu propriul copil. In loc sa fiti incarcata de regrete si de sentimentul vinovatiei mai bine fiti langa copil senina si increzatoare, oricum sunteti cea mai buna mama pentru el. Faptul ca nu mai alaptati nu va impiedica sa-l tineti in brate, sa-i vorbiti, sa-l priviti in ochi, sa va conectati in mod real la nevoile lui.
Nu incuraja alte mame sa renunte la alaptare!
Nu trebuie nici sa minimalizati esecul alaptarii ascunzandu-va dupa “sloganuri” de genul “oricum cresc copiii si cu lapte praf, nu e mare branza alaptarea” si mai ales nu “incurajati” si alte proaspete mame cu asemenea vorbe. Unele mame tocmai din cauza frustrarii ca nu au reusit sa alapteze incearca sa atraga si alte mame pe acelasi drum, dar nu este fair-play.
A renunta la alaptare nu este nici “un capat de tara” dar nici un exemplu care trebuie promovat, e pur si simplu o intamplare peste care trebuie sa treci dar fara sa o faci “model de viata”
Informeaza-te si mai mult la al doilea copil despre alaptare.
Cel mai corect ar fi sa invatati ceva din “lectia” traita iar daca planuiti sa mai aveti copii, propuneti-va sa nu cadeti in aceleasi capcana din nou. Daca nu, depasiti momentul oricat de neplacut si declansator de regrete ar fi dar fara sa descurajati si alte mame doar pentru a va simti mai bine, intr-o “companie mai larga”.
Concentrati-va asupra lucrurilor care conteaza, fiti cea mai buna mama pentru copilul vostru si ganditi-va ca ati pierdut doar o batalie, nu intreg razboiul, priviti inainte, nu “inapoi cu manie”!
