A fi un părinte bun presupune a menține echilibru delicat între a impune limite și a-i oferi dragoste copilului. Termenul „răsfățat” intră adesea în lexicul parental, ridicând întrebări cu privire la linia fină dintre dăruirea de afecțiune și încurajarea unui sentiment de îndreptățire. A înțelege exact ce înseamnă să alinți un copil, cum să eviți să devină răzgâiat și care e menirea unei iubiri necondiționate, sunt lecții esențiale în cultivarea unor copii bine crescuți.
Ce înseamnă să-ți răsfeți copilul?
A răsfăța un copil înseamnă a-l mulțumi în mod excesiv, act ce duce adesea la un sentiment de îndreptățire și la o lipsă de înțelegere a limitelor sau a consecințelor acțiunilor sale. Un copil răsfățat ar putea avea probleme de nerăbdare, așteptând îndeplinirea imediată a tuturor dorințelor sale, fără a se preocupa de ceilalți sau de consecințele comportamentului său. Ca și cum totul i s-ar cuveni. Răsfățul înseamnă permisivitate exagerată și scuze nefondate care disculpă o purtare nepotrivită. Rasfățul e lipsit de limite. Citește și despre: Limitele îi învață pe copii cum să fie în siguranță, auto-disciplina și le reglează dezvoltarea emoțională
Evitarea rasfățului: Echilibrul între restricții și dragoste
Stabiliți limite clare și consecvente
Impunerea și respectarea unor limite clare este fundamentală pentru a preveni un copil să devină răsfățat. Consecvența este esențială, deoarece îi ajută pe copii să înțeleagă care sunt granițele unui comportament acceptabil.
Dați-le lecții de așteptare
Încurajați răbdarea, amânând satisfacerea. Ajutați-l pe copil să înțeleagă că nu poate primi de fiecare dată ceea ce își dorește, așa, din prima. Acest aspect cultivă capacitatea de a răbda și, totodată, un sentiment de prețuire a recompenselor adunate, în timp. Îi antrenează copilului în același timp toleranța la frustrare.
Încurajați responsabilitatea
Atribuiți sarcini adecvate vârstei pentru a insufla un sentiment de responsabilitate. Atunci când copilul participă la sarcinile sau treburile casnice, el învață de fapt valoarea strădaniei și a cooperării. Citește și despre: Consecințele ignorării semnalelor transmise de copil și interpretate ca posibil răsfăț
Fiți model de bună creștere
Copiii învață prin puterea exemplului. Dați dovadă de amabilitate, compasiune și considerație în relațiile cu ei. Arătați-le că dragostea și atașamentul coexistă cu simțul responsabilității și cu respectul.
Promovați recunoștința
Cultivați sentimentul de mulțumire prin a recunoaște și a aprecia ceea ce au. Sprijiniți gesturile de apreciere a prietenilor și a bunurilor, întărind ideea că privilegiile nu reprezintă drepturi automate.
Fiți atenți la răsplata materială
În timp ce cadourile și tratațiile sunt expresii ale iubirii, recompensele materiale exagerate pot contribui la apariția unui sentiment de îndreptățire. Găsiți un echilibru între răsplata tangibilă și manifestările de afecțiune, cum ar fi, de exemplu, timpul de calitate petrecut împreună cu copilul. Citește pe larg despre: Viața secretă a creierului copilului – Cum te asiguri că ajuți la dezvoltarea lui?
Știați că există copii care nu acceptă un refuz?
În momentul în care o astfel de situație nu se poate gestiona, pot surveni tot felul de reacții agresive ori depresive. Manifestările îi determină pe unii părinți să persiste în a le oferi copiilor orice, oricum, oricând, din dorința de a scăpa de conflicte și de a procura armonia în sânul familiei. Aici e vorba mai ales de părinții super ocupați, care efectiv nu-și mai găsesc timp pentru cel mic, de cei obosiți sau depășiți de situație. Răsfățul nu lasă loc bucuriei depline și afectează capacitatea de a fi fericit.
Dragostea necondiționată este un sentiment profund și durabil care nu depinde de purtarea copilului. Implică acceptare și prețuire pentru tot ceea ce copilul este, indiferent de realizările sau greșelile sale. Dragostea necondiționată oferă o bază emoțională solidă, esențială pentru o evoluție sănătoasă. Important ar fi să se poată face diferenṭa între iubire necondiṭionată ṣi permisivitate. Prima nu implică absența limitelor, ci fixarea acestora, evident cu gândul la binele copilului ( aici ne referim la dobândirea încrederii în forțele proprii, la siguranța de sine ). Acoperiți copilul cu dragoste, îmbrățișări și afirmații pozitive. Exprimarea iubirii în mod deschis contribuie la bunăstarea emoțională a copilului. Faceți ca așteptările și regulile să fie explicite.
CITEȘTE ȘI:
Totul despre bebelusi
Copilul de 1-3 ani – Dezvoltarea
Copilul de 3-6 ani – Dezvoltarea
Familia si copiii – Cum sa fim fericiti si impliniti
Copiii prosperă în medii în care există organizare și credibilitate. Creați o atmosferă în care copilul dumneavoastră se simte confortabil să-și exprime gândurile și sentimentele. Comunicarea deschisă întărește legătura dintre părinte și copil. Predați-i copilului deprinderile fundamentale de viață ce îi vor acorda mijloacele necesare pentru a străbate cu încredere această lume. Sărbătoriți-i eforturile și reușitele! Recunoașterea succeselor sale, indiferent de amploare, întărește ideea că dragostea nu este condiționată de perfecțiune. Știați și că prea multă iubire strică? Deși arată ca o formă de protecție, poate avea efecte negative asupra evoluției copilului, provocând deteriorarea comportamentului.
În acest dans complex al disciplinării și toleranței, părinții au rol decisiv în modelarea comportamentului copilului/copiilor lor. Prin stabilirea de limite clare, prin utilizarea unor observații constructive și prin menținerea unui cadru bazat pe respect, părinții creează baza bunei creșteri. Investiția temeinică a celor care îmbrățișează atitudinea înțelegătoare nu este răsplătită numai pe termen scurt, ci are ecou pe parcursul întregii vieți a copilului, contribuind la formarea unei persoane responsabile, maleabile, empatice. Un model pe care, dacă ne gândim bine, cu toții ni-l dorim. Citește pe larg despre: Copilul tău te ascultă sau face ce vrea el? Până unde mergi cu permisivitatea? Unde te oprești? E nevoie de ea?
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.