Pentru inceput e bine de precizat ca ideal este sa asteptam inceperea travaliului atunci cand este vremea, cand atat copilul cat si organismul mamei sunt pregatiti de nastere. Insa exista si exceptii, uneori travaliul trebuie pornit in mod artificial adica se intervine cu provocarea nasterii. Daca riscurile asteptarii travaliului natural depasesc riscurile nasterii imediate a copilului, este recomandata inducerea.
Nasterea provocata – 5 Metode aplicate de doctori
Sa vedem care sunt modalitatile prin care se poate induce o nastere, ce avantaje are fiecare si de asemenea ce riscuri implica fiecare dintre aceste metode:
Intinderea membranelor
Daca dilatatia colului este favorabila, intinderea membranelor poate fi o metoda potrivita de inducere nemedicamentoasa. Doctorul va introduce un deget in vagin, pana la col, intinzand sau incercand sa separe membranele care inconjoara fatul. Prin aceasta metoda poti experimenta crampe si sangerari ulterioare.
Complicatii posibile:
- Disconfort sau dureri, in functie de cum este exercitata manevra si de cat de coborat este colul uterin
- Riscul ca bacteriile sa fie impinse in col, chiar daca se folosesc manusi sterile
- Riscul de a nu se porni contractile ceea ce ar implica si alte interventii.
Ruperea artificiala a membranelor
Cunoscuta si ca “ruperea apei” cum mai este numita popular este practicata in general doar in combinatie cu alta metoda de inducere, cum ar fi administrarea de oxitocina. Daca este macar putin dilatat colul se introduce un fel de carlig special cu care se face o gaura in sacul amniotic, ceea ce duce la cresterea productiei de prostaglandina care ar putea accelera contractile.
Complicatii posibile:
- Cresterea riscului infectiilor datorita introducerii degetelor sau a acelui instrument special
- Daca copilul nu este angajat pe canal exista riscul de prolaps de cordon ombilical – o urgenta medicala!
- Copilul se poate misca si ajunge intr-o pozitie mai putin favorabila nasterii naturale.
- Ruptura unui vas “praevia”- vas de sange care face legatura intre placenta si cervix.
Gelul cu prostaglandina
Prostaglandina este un hormon care stimuleaza contractile, inmuind si dilatand colul in acelasi timp. Exista geluri cu prostaglandina folosite in inducerea artificiala a travaliului. Posibile complicatii:
- Acest hormon sintetic poate produce contractii foarte puternice si dureroase care pot duce la necesitatea altor interventii.
- Hiperstimularea uterului poate duce la stres fetal.
- Hiperstimularea poate duce si la ruptura uterina, in special celor care incearca o nastere vaginala dupa una sau mai multe cezariene.
Administrarea de oxitocina sintetica
In mod normal oxitocina se elibereaza de catre creier pentru a stimula contractiile. Pe masura ce travaliul inainteaza creierul elibereaza si endorfine, care au rolul de a diminua durerile. Cand travaliul e stimulat de oxitocina sintetica aceasta actioneaza doae asupra muschilor uterului astfel inct nu se produce eliberarea endorfinelor de catre creier. Deoarece corpul e fortat sa produca rapid contractii puternice si nu produce endorfine, durerile pot fi extreme de intense, ceea ce poate duce la risc fetal.
Posibile complicatii:
- Hiperstimularea uterului poate duce la stress fetal sau ruptura uterina.
- Scaderea tensiunii.
- Sangerare post-partum in exces.
- Greata, voma, diaree.
Metoda mecanica:”cateterul Foley”
Numit asa dupa chirurgul care l-a inventat, acest instrument este un balon care aplica presiune asupra colului intr-o maniera asemanatoare in care ar face-o capul copilului angajat in nastere. Metoda aceasta mecanica insa nu prea se mai practica de cand se foloseste oxitocina sintetica.
Prin urmare toate metodele de inducere a nasterii presupun riscuri si nu ar trebui sa se practice decat atunci cand specialistul considera ca e absolut necesar si in niciun caz la cererea mamei care nu are motive reale medicale.
Odata inducerea declansata situatia devine riscanta si este nevoie de monitorizare atenta si de posibilitate de interventie rapida, de multe ori prin cezariana cu anestezie generala. Daca interventia se impune e bine ca medicul sa discute cu mama toate riscurile si beneficiile si sa aleaga metoda cea mai potrivita, in functie de particularitatile situatiei.
