„De Crăciun, o să fiți acasă!“ O poveste de naștere frumoasă, cu miros de Crăciun, dragoste și fericire

De multe ori, poveștile de naștere sunt triste, dramatice. Experiențele mămicilor care au născut te revoltă. Cu povestea Adrianei am simțit cum începem să zâmbim. Ne-a încălzit sufletele și a sădit în ele speranța că, da, se poate și în România să naști de urgență în luna decembrie, în plină pandemie, să simți că toată lumea e lângă tine și te ajută și, mai mult, de Crăciun să fii lângă familie. Luați de vă bucurați și voi! Și nu uitați, de Crăciun sărbătoriți-L pe Domnul Iisus, nu pe Moș Crăciun. El este sărbătoritul acestei luni magice, iar povestea nașterii Adrianei ne-a adus aminte că nașterea înseamnă speranța într-un nou început, o nouă poveste de viață care poate ducele Binele mai departe! Sărbători binecuvântate!

Povestea noastră a început în luna aprilie a anului 2020 când am aflat că sunt însărcinată pentru a doua oară.
Am rămas repede însărcinată. Ne-am dorit acest copil, iar eu mi-am dorit dintotdeauna să fie fetiță. Odată cu aflarea veștii au început și emoțiile, gândurile despre cum va fi, ce va urma. Soțul meu a fost fericit când a aflat, a fost foarte afectuos cu mine și mai ales atent pe tot timpul sarcinii, așa cum trebuie să fie orice viitor tătic. Am stabilit primul consult prenatal unde am aflat că urmează ecografiile morfologice în număr de 3, am făcut toate analizele recomandate. Voiam să fie totul bine.
La cea de a doua morfologie am aflat că bebe este chiar fată. Eram foarte emoționată! Tot la această ecografie medicul mi-a spus că totul e bine, doar că bebe pare cu 7 zile mai mică la greutate.

Dureri acute au adus internarea de urgență
În timpul sarcinii, singura problemă medicală a fost tensiunea arterială care oscila. Am fost internată de două ori în timpul sarcinii, iar în săptămâna 35 am primit tratament pentru tensiune în timpul internării. Bebe era bine în „cuibul“ său. Făcusem și covid, o formă ușoară, am trecut ușor prin boală, copilul era și el bine. La 37 de săptămâni, într-o seară de luni, la ora 18:30, pe data de 14 decembrie, au început niște dureri localizate pe spate și sub burtă, erau atât de intense căci simțeam că nu mai pot sta în picioare. Pot spune că erau dureri insuportabile motiv pentru care am sunat ambulanța. Mi-am luat și bagajul pentru naștere cu mine.

Când ai credință, Dumnezeu lucrează prin oameni-îngeri
Am fost adusă la spitalul de urgență Sfântul Pantelimon deoarece spitalul Nicolae Malaxa devenise spital covid și medicul meu nu mă putea asista la naștere. Ajunsă acolo mi s-au recoltat probe pentru test covid PCR. Mi s-a luat tensiunea, am fost preluată de un medic pentru a face ecografie, totul indica faptul că fetița este bine. Am fost internată, m-au dus pe secție la sala de nașteri, mi-au monitorizat tensiunea, mi-au dat și tratament de tensiune s-au purtat foarte frumos cu mine, nu am ce să le reproșez. Al doilea medic care m-a văzut mi-a spus că dacă durerile trec se intervine pentru naștere peste 5 zile. A doua zi dimineața au venit doi medici să mă vadă și le-am spus că durerile încă sunt prezente în zona spatelui și sub burtă, altceva nu aveam și mă mișcam greu.

INFO Clubul Bebelușilor: Sfântul Pantelimon este unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Bisericii lui Hristos. El a fost medic în vremea împăratului păgân Maximian Galeriu. Adesea era numit „doctor fără arginți“, arătându-se prin aceasta că nu umbla după averi, mulțumindu-se cu ce avea din rosturile lui și nu cerea de la nimeni să-i plătească pentru binefacerile făcute.

O naștere anesteziată de … bucurie
Era ora 9:00 când mi s-a spus să nu mănânc nimic deoarece mergem la sală, intru la cezariană de urgență. Am fost dusă la salonul de lângă sală de operații, unde mai târziu am primit anestezia, iar în câteva clipe aceasta își făcuse efectul, mă întrebau toți cum mă simt.
La ora 12:09 au scos-o pe fetiță. Eram copleșită de emoții, era atât de frumoasă… și nu o spun pentru că am născut eu și că era a mea, dar chiar era frumoasă. Pe la ora 13:00 eram la perfuzii într-un salon, peste alte câteva momente mi s-a spus să încerc să mă întorc pe o parte. Seara m-au dus la monitorizare cu alte 2 paciente, ieșise și rezultatul testului PCR negativ și puteam sta neizolate. Dimineața au venit să mi se spună de declararea copilului. Pe mine m-au dus în salon la etajul 3 unde mai stăteam cu alte 3 paciente. Am stat o noapte acolo, apoi m-au mutat la etajul 2 unde eram mai aproape de fetița mea cât ea era la terapie intensivă.

Am stat 10 zile în spitalul de urgență Sfântul Pantelimon deoarece bebe Derin a trebuit să stea la terapie intensivă, i se administra antibiotic și oxigen. Doctorul neonatolog a spus că fetița luase o infecție de la mine și trebuie să fie monitorizată; și eu eram pe antibiotic perfuzii zilnic, dar personalul a fost amabil și călduros. Pe Derin mi-au adus-o în salon când a fost bine, în a 6a zi. M-am simțit bine pe timpul spitalizării, am fost tratată bine, atât eu, cât și copilul.
CITEȘTE ȘI: Naștere la Spitalul Sf. Pantelimon din București: am rămas UIMITĂ de ce am trăit acolo, în sensul BUN! Nimic de reproșat în ceea ce ține de nașteri

Primul nostru Crăciun în familie
Acasă am fost primită cu căldură de familia mea, de soț, copil, de mama mea. Soțul mi-a oferit sprijin și răbdare. A fost primul Crăciun alături de prințesa mea Derin, în formula de patru. A fost frumos deși pe grabă, pentru că nu pregătisem nimic, eu fiind în spital, dar nu contează, Crăciunul e doar o zi o sărbătoare. Aveam alături de mine comorile mele, fetița ți frățiorul ei și pe soț, și asta a fost mai important pentru mine.

Mergeam mereu la ea să o văd și o vedeam că este bine, însă inima îmi plângea că o vedeam acolo, dar toți mi-ai fost alături, medici m-au încurajat că va fi bine, familia prin telefon, am răbdat până când duminică am fost chemată de asistenta șefa și doamna doctor neonatolog care mi-au spus că fetița e bine, că o scot de la oxigen și că mi-o vor aduce cu mine în salon. Mi-au adus-o, eram fericită. Au mai ținut-o încă două zile pe antibiotic. Luase în greutate bine, totul era foarte bine, la naștere a avut 2.950 g și ajunsese la 3.200 g.

Vorbisem cu doamna neonatolog, o doamna doctor minunată, extraordinară, care m-a susținut, mi-a dat putere. Îmi spunea că de Crăciun voi fi acasă, nu voi fi în spital. Iată că a venit și ziua de 24 decembrie, ziua externării. Abia așteptam să plecăm și, sincer, nici nu știu cum a trecut timpul în cele 10 zile, mi-au părut că au trecut repede. La ora 13:00 am semnat actele de externare, la ora 16.00 ne-au externat, infirmiera m-a ajutat cu fetița și bagajul până jos în curte unde ne aștepta soțul și băiețelul meu. Eram fericită. Familia mea era cu mine!
Experiența mea a fost una dintre cele mai bune la spitalul de urgență Sfântul Pantelimon. Doamnei doctor să îi dea Dumnezeu multă sănătate, a fost o adevărată profesionistă. Nu a primit niciun ban, iar personalul auxiliar a fost foarte drăguț, nimeni nu mi-a vorbit urât sau de sus. Mai erau asistente nesuferite la neonatologie, dar cu mine nu le-a mers. În rest, totul a fost foarte bine, mâncarea spitalului e acceptabilă, chiar dacă nu prea am mâncat acolo decât o dată, în rest s-a ocupat familia. Dacă aș mai avea pe viitor un copil, tot la Spitalul Sfântul Pantelimon aș naște!

Adriana împreună cu fetița ei, imagini trimise împreună cu povestea nașterii.