Povestea noastră nu e fericita, experiența noastră cu spitalele de stat ne-a umbrit total fericirea si emoțiile nașterii! Mai aveam o lună până la data nașterii, aveam totul programat la un spital privat din Iași cu medicul curant, când am aflat ca sunt pozitivă covid! Totul bine, asimptomatică, dar foarte stresată ca nu voi putea merge să nasc la spitalul privat dacă nu mă negativez. Nici nu voiam să concep că voi ajunge să nasc într-un spital de stat.
Testul covid a ieșit pozitiv când aveam 35 de săptămâni de sarcină și 5 zile. Plănuisem sa nasc la singurul spital privat din Iași. Am făcut această alegere din mai multe motive: pandemia, lipsa empatiei din spitalele de stat, lipsa condițiilor decente, am vrut sa ne ferim de mizerie și microbi. La o săptămâna de izolare am început însă să fac tensiune, am ținut legătura cu medicul meu curant si el m-a sfătuit sa merg totuși la spitalul care era suport covid perioada respectivă pentru a fi ținuta subpraveghere. Ajunsă la spitalul Elena Doamna medicul de gardă din seara respectivă a decis că este mult prea periculos pentru bebe și a programat cezariana de urgentă.
Nașterea a avut loc la 36 de săptămâni și 5 zile. La nici o oră de la ajungerea la spital, fetița deja a venit pe lume, bine-nțeles ca nu mi-a fost permis sa o văd. A venit medicul neonatolog cât eu încă eram in sala și mi-a arătat 3 poze cu ea, mi-a transmis ca este bine și ca îmi va da mai multe detalii dimineața. A doua zi mi s-a transmis ca a făcut o hipoglicemie neonatală, dar să stau linistita, este monitorizată și primește perfuzii cu glucoză. Am stat 3 zile in spital dar am plecat la cerere pentru ca stăteam in condiții inumane și nimeni, nici măcar un medic nu a intrat măcar o singură dată să discute despre stărea noastră.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
Fetița a rămas în spital, au zis că imediat ce ies din izolare am dreptul sa o iau și ca oricum avea problema cu glicemia și trebuia sa rămână pentru monitorizare și tratament! Mai aveam 4 zile pana la ieșirea din izolare, timp în care am ținut mereu legătura cu medicul ei curant, primeam poze cu ea și detalii despre starea ei. Mereu mi se spunea că este bine, până în ultima mea zi de izolare când mă anunță că bebelușa a început să facă febra și ca momentan nu știu exact de la ce, a început tratament cu antibiotic și fac mai multe teste pentru a afla ce și de unde.
Zilele treceau și ea nu era mai bine, eu încontinuare nu aveam voie sa fiu lângă ea. La aproape 6 zile de la naștere medicul ne-a anunțat ca starea ei s-a mai ameliorat și ca luni îi pregătește ieșirea din spital (asta fiind sâmbătă). Duminica nu am primit vesti deloc de la spital, așa că am decis să sun eu (parcă am simțit că ceva nu e în regulă), mi-a răspuns o doamnă asistentă foarte speriată care îmi repeta într-una ca ea nu are voie sa-mi spună nimic și că să sun a doua zi când e medicul fetiței, moment în care m-am enervat și am cerut sa vorbesc cu medicul de gardă. Asistenta mi-a închis telefonul si la 10 minute a sunat medicul de gardă sa-mi spună ca dimineața când a intrat a observat ca fetița are un picior umflat si au decis sa o transferare la spitalul de copii (fără ca noi sa știm ceva).
Fetița a fost transferată la spitalul de copii Sf. Maria fără a ne cere acordul. Nu știu exact ce s-a întâmplat la spitalul Elena Doamna, răspunsul medicului a fost “ se mai întâmplă, asta este riscul la pacienții perfuzati îndelung”, dar bănuiala mea este nu s-au păstrat niște reguli de igiena în momentul în care i s-a pus branula.
După mii de telefoane si toate stările din lume, am reușit sa aflam ceva despre fetița noastră și abia a doua zi am reușit să mă internez alături de ea! Prima noastră întâlnire a fost după 2 săptămâni în secția de terapie intensivă, ATI-ul spitalului de copii! Micuța noastră a fost transferată, băgată în sala de operație, anesteziată, puncționată și nimeni nu s-a gândit măcar sa informeze părinții, să nu mai spunem de acord.
Am aflat ca fetița avea osteoartrită, pe baza unei infecții cu klebsiella luată în maternitatea unde am născut. Am stat alte 2 săptămâni la spitalul de copii, unde ar fi trebuit să fim sub observare dar defapt nu am fost tratate. Medicul care a preluat-o pe fetiță și-a făcut apariția o singură dată. În rest eram tratate de medicul lui rezident, dar cu părere de rău când își aducea aminte. Despre experiența cu spitalul de copii este o poveste mult prea lungă și deloc plăcută. Într-un final, după cele 2 săptămâni am plecat acasă cu o atela la piciorușul cu problema. Am primit recomandarea de a fi ținută timp de 10 zile si după apoi să revenim în spital. Împreuna cu soțul si restul familiei am decis sa apelam la un spital privat si de atunci continuam sa mergem acolo. Suntem foarte multumiți.
Ne-am gândit sa facem reclamație si să dau și in judecată spitalul, dar voiam să mă asigur că fetița mea este bine. Timpul a trecut și parcă toată lumea ne descurajează ca sigur nu rezolvam nimic. Cu fetița merg în sistemul rivat la un medic care-și desfașoară activitatea și la Sfânta Maria, unul din puținii doctori care ne-au tratat omenește cât am stat internate acolo. Ce mă încânta la Arcadia, este ca indiferent de problemă, ești tratat cu respect, cel mai important aspect.
Fetița din fericire este bine, luna viitoare face un an și este o puternică și o luptătoare. Nu a rămas cu repercusiuni, si evident nu are cum să-și amintească ceva din experiența primelor săptămâni de viață pe care le-am visat total diferit. Eu în schimb îmi amintesc tot si încă am nopți nedormite gândindu-mă câta indiferență există în sitemul medical de stat din țara noastră … Vă atașez primele noastre poze împreuna, când in sfârșit ne-am cunoscut. Felicitări mami și multă sănătate micuței tale!
Poveste de naștere trimisă de Andreea pe adresa de mail a redacției: [email protected] în exclusivitate pentru clubulbebelusilor.ro
CITEȘTE ȘI: Primele săptămâni după naștere pentru mamă și nou-născut
INFO CLUBUL BEBELUȘILOR: Criteriile de definire a infectiei nosocomiale sunt prevazute de catre Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 916 din 27.07.2006 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire si control al infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare.
Infectia nosocomiala este infectia contractata in unitati sanitare cu paturi (de stat si private), care se refera la orice boala infectioasa
- ce poate fi recunoscuta clinic si/saumicrobiologic si pentru care exista dovada epidemiologica a contractarii in timpul spitalizarii/actului medical sau manevrelor medicale;
- care afecteaza pacientul datorita ingrijirilor medicale primite;
- este legata prin incubatie de perioada internarii sale in unitatea respectiva, indiferent daca simptomele bolii apar sau nu apar pe perioada spitalizarii.
Infectiile nosocomiale sunt considerate infectiile care apar la nou-nascut peste 3 zile de viata. Infectiile neonatale cu debut tardiv (peste 3 zile de viata) se datoreaza conditiilor din mediul intraspitalicesc, germenii implicati fiind: stafilococ coagulazo-negativ, stafilococcus aureus, E. Coli, Klebsiella, Pseudomonas, Enterobacter, Candida, Streptococ, Serratia, Acinetobacter, anaerobi.
CITEȘTE ȘI POVESTEA CRISTINEI: Am născut cu încurajări că fac totul bine, că este totul în regulă. O naștere ca la carte … posibilă pentru Christine în Regatul Unit
