Mă obosea efectiv fiecare atașare la sân, simțeam că se duce durerea fix în creier și înapoi

Mi-am dorit tare mult să nasc natural. Am văzut poate zeci de clipuri cu nașteri pe YouTube și visam la acel moment magic în care bebe vine pe lume și aterizează direct în brațele mele calde într-o căldare de iubire. Nu a fost să fie așa.
Dar mi-am dorit și mai mult sa alăptez. Nu știam exact ce o să însemne pentru mine fizic și psihic dar știam că este cel mai bine pentru bebe și voiam să îi ofer acest dar de hrană cum nu poate fi alta pentru el.

După operație, în maternitate, mi l-au adus pe micuț. Eram atât de obosită, nici nu știam pe ce lume mă aflu, dar deja intrase în mine grija că trebuie să îl pun la sân, să pornească lactația și să evit să i se dea formulă.
Nu a stat nimeni cu mine să mă învețe să îl atașez. Nu știam nici eu, nici el, ce trebuie să facem deși văzusem atâtea clipuri și tutoriale. De atâta epuizare toată informația părăsise creierul meu. Am cerut mameloane de silicon pentru că mi se părea că nu am sfârcuri pentru a alăpta normal. Le-am atașat și l-am pus la sân. Instinctul lui a intrat în acțiune și a supt. Dar în gol evident.
Ajungea bineînțeles să fie flămând și să i se ofere biberon de care eu eram speriată ca de bau bau crezând că o să se pună între mine și el în succesul alăptării. Dar ce puteam face? Laptele încă nu era acolo. Peste noapte știam că trebuie să mă odihnesc dacă vreau să îl pot îngriji așa că a fost iar hrănit cu formulă. Și a fost ok. A fost ce trebuia pentru momentul respectiv.
Citește și despre: „Furia laptelui” poate dura chiar și 2 zile, dar cât timp simptomele nu se accentuează, totul este normal

Teoretic aveam un consultant în alăptare, în maternitate, care a venit succint și mi-a spus trei vorbe, care oricum nu s-au lipit prea bine din cauza oboselii și iată cum m-am trezit iar singură și făcând eu doar ce știam. L-am pus la sân să suzeteze la mamelonul de silicon.
Am ieșit din spital cu sânii plini. Venise laptele. Simțeam că s-a întâmplat ceva bine. Aveam pregătit lapte praf și biberon în caz de orice dar eram chitită să încep aventura. Din prima oră când am ajuns acasă am chemat-o pe Simona, consultant in alăptare, un înger după cum mi-a recomandat-o prietena mea. Și au fost cheie momentul și prezența ei. Nu pot sa o recomand suficient. A venit doldora de informații și ajutor. M-a întrebat de ce folosesc mameloane. Eram convinsă că sunt necesare. Le-am pus de-o parte și m-a ajutat sa îl pun pe bebe la sân. Când s-a atașat și mi-a spus că uite, a înghițit lăptic, mi-au dat lacrimile. Simțeam că am băgat a întâia și am pornit lin la drum. Am fost atât de fericită.
Citește și despre: Bebelușul are nevoie să fie pus la sân ori de câte ori cere! Nu ceasul spune când trebuie hrănit, ci chiar puiuțul pe care îl ții în brațe

Și așa am continuat. Atașarea nu a fost perfectă de la început. Era și bebe novice în asta și eu stângace. A început să doară tot mai tare la fiecare atașare. Simțeam o durere străpungătoare și când mă gândeam că urmează masa îmi venea să amân. Defilam cu sânii prin casă unși bine cu cremă doar doar s-or liniști. Dar au fost câteva săptămâni când a durut și mă întrebam descumpănită dacă așa va fi mereu, deja numărăm zilele cât va trebui să fac asta. Mă obosea efectiv fiecare atașare. Deși după masă nu mai durea, când se punea la sân simțeam că se duce durerea fix în creier și înapoi. Ba chiar am trăit și un episod de angorjare cu puțină temperatură de care m-am speriat dar din nou Simona mi-a fost aproape și m-a sfatuit și ajutat sa trec peste.

Eu tot așteptam să treacă durerea. Căutam pe net care va fi momentul când nu va mai durea iar răspunsurile că e nevoie de puțină răbdare și că în curând o să fie simplu și magic, mă exasperau. Nu credeam. Dar cumva , în vâltoarea zilelor, peste creme cu lanolină și mameloane de argint și un bebe tot mai priceput în a prinde sfârcul, durerea s-a dus și eu nu mai simt să amân momentul mesei. Am reușit. Am reușit să îi dau exclusiv sân, să am răbdare. Să perseverez si să reușesc.
Acum bebe are 5 săptămâni și simțul sfârcului e în dezvoltare. Dacă îl pierde din guriță îl caută frenetic dar îl găsește și îl apucă imediat. E bine. Sunt happy. E obositor. E ca un job cu ture și de zi și de noapte fara zile de concediu :)) dar ce dar minunat pt puiul meu. Așa că da. Acum pot și eu să spun, cu răbdare, se poate ajunge sa fie ușor și nedureros.
Citește și despre: Când ne punem puiul la sân, creierul eliberează oxitocină, hormonul fericirii, care are minunata sarcina de a presa celulele de lapte, făcând astfel ca laptele să iasă ușor

INFO CLUBUL BEBELUȘILOR
Simona Ivanciu, consultant în lactație IBLC
În momentul în care apar răni, când există durere la atașarea bebelușului, cheamă ajutor. Dacă a ajuns un consultant la tine deja și totuși nu ai scăpat de dureri, contactează-l din nou. Nu sta să te doară. Ceva se întâmplă acolo și este bine să primești ajutor cât mai rapid. Se întâmplă, în practică, sa nu existe o conectare perfectă între mămică și consultant, ceea ce este perfect normal. Dar nu lăsa acest lucru să te dea înapoi! Nu renunța la dorința ta! Tot în practică, se întâmplă, să fie nevoie de ajutor suplimentar. Cum ar fi, de exemplu, ședințele de osteopatie, la care, eu personal, trimit toți bebelușii. Ca și consultant am la îndemână o mulțime de tehnici prin care pot ajuta o mămică să facă atașarea cât mai profund, doar că, se întâmplă, să fie nevoie, după cum spuneam, de osteopatie, care să-l ajute pe bebeluș să scape de toate tensiunile musculare pentru a putea sta la sân, fără tendința de a strânge foarte tare cu gingiile sau cu maxilarul.

Citește și despre: Pe holul secției de neonatologie se închinau ode biberoanelor. Alăptarea, un proces atât de natural, parea că este inhibată, discreditată și poate chiar blamată …
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE