Problema infertilitatii este adusa in discutie in cazul in care, dupa un an de contacte sexuale regulate neprotejate, cuplul nu reuseste sa obtina o sarcina. Avorturile repetate la varste mici si foarte mici de sarcina pot face parte tot din categoria problemelor de fertilitate. Mai mult, daca ai peste 35 de ani, medicii recomanda sa apelezi la un specialist in probleme de fertilitate dupa numai 6 luni de incercari. Iata care sunt etapele pe care le va parcurge medicul pentru a identifica eventuala problema care te impiedica sa ramai insarcinata.
Prima etapa in demersul de stabilire a unui diagnostic este reprezentat de anamneza. Asta inseamna ca vei purta o discutie cu medicul, in care acesta iti va adresa numeroase intrebari legate de stilul de viata, de viata sexuala si de istoricul medical personal si familial.
Iata cateva dintre intrebarile la care te poti astepta daca se suspecteaza o problema de infertilitate feminina:
- De cat timp incerci sa ramani insarcinata? Ce alte analize ai facut pentru a identifica problema?
- La ce varsta ai avut prima menstruatie? Cate zile dureaza menstruatia? Cat este de abundenta?
- Ai avut vreo sarcina? Ai suferit vreun avort spontan? Ai facut vreo intrerupere de sarcina, si daca da, prin ce metoda, la ce varsta de sarcina?
- Ce metode de contraceptie ai folosit?
- Ce frecventa au contactele sexuale? Exista disfunctii sexuale, ale tale sau ale partenerului?
- Ce interventii chirurgicale ai suferit?
- Suferi de vreo boala cronica?
- Istoricul medical include boli inflamatorii pelvine sau boli cu transmitere sexuala?
- Suferi de boli tiroidiene, galactoree, hirsutism, dureri pelvine sau abdominale in timpul contactului sexual?
- Ce rezultate au avut testele Papanicolau si ce tratamente ai urmat?
- Ce medicamente folosesti? Suferi de alergii?
- Ai in familie cazuri de menopauza precoce, boli congenitale, retard mental sau infertilitate?
- Esti expusa la mediu toxic?
- Consumi alcool sau droguri? Fumezi?
Aceasta discutie – pentru care este bine sa te pregatesti si pe care e bine sa o porti cu toata sinceritatea – va fi urmata de un examen clinic amanuntit. Medicul iti va determina greutatea, inaltimea si indicele de masa corporala, tensiunea arteriala si pulsul. Iti va examina tiroida si eventual iti va cere sa faci o ecografie tiroidiana. Va urmari existenta vreunei secretii la nivelul sanilor si va avea in vedere semne discrete ale excesului de hormoni androgeni. Examenul vaginal va permite examinarea vaginului si a cervixului si a secretiei vaginale. In timpul tuseulu vaginal medicul va urmari aparitia durerii la nivelul aparatului genital si al glandelor anexe, va evalua dimensiunea si forma uterului si pozitia acestuia si va cauta eventuale formatiuni nodulare la nivelul organelor pelvine.
Evaluarea functiei ovariene este necesara in toate cazurile suspectate de infertilitate.
Disfunctiile ovulatorii reprezinta principala cauza de infertilitate la peste 40% dintre femei. Evaluarea functiei ovariene are urmatoarele etape:
- Obtinerea de informatii detaliate despre caracteristicile menstruatiilor. Femeile cu menstruatii neregulate, cu cicluri mai lungi de 35 de zile, cu sangerare menstruala foarte redusa au in general probleme legate de ovulatie.
- Monitorizarea temperaturii bazale
- Determinarea progesteronului seric ofera informatii valoroase despre ovulatie, cu conditia ca proba de sange sa fie recoltata la momentul potrivit.
- Determinarea prezentei hormonului luteinizant in urina ofera informatii legate de prezenta sau absenta ovulatiei
- Biopsia uterina urmareste recoltarea unui fragment de endometru pentru a evalua rezultatul actiunii progesteronului asupra mucoasei uterine.
- Ecografia transvaginala permite vizualizarea numarului si a dminesiunii folicuclilor ovarieni
- Determinarea hormonilor tiroidieni si a nivelului de prolactina, a hormonului de stimulare foliculara si a estradiolului permit realizarea unui tablou hormonal care sa localizeze cauza infertilitatii.
Evaluarea rezervei ovariene reprezinta evaluarea numarului si calitatii ovulelor existente la un moment dat. se determina in functie de intensitatea raspunsului la stimularea ovariana si se testeaza in cazul femeilor de peste 35 de ani, cu un singur ovar sau cu istoric familial de menopauza precoce.
Evaluarea factorilor cervicali posibil implicati in determinarea infertilitatii consta in examinarea mucusului cervical si a interactiunii dintre acesta si sperma. Examinarea poate evidentia evolutia cervicitelor potential implicate in determinarea infertilitatii prin creerea si intretinerea unui mediu nefavorabil pentru supravietuirea spermatozoizilor.
Evaluarea morfologiei si functionalitatii uterului nu este foarte frecventa, anomaliile uterine nefiind o cauza comuna de infertilitate.
Histerosalpingografia masoara dimensiunile uterului si forma acestuia si poate evidentia cazurile de uter septat, uni- sau bicornual, dar identifica eventualii polipi endometriali, tumori sau sinechii.
Sonohisterografia reprezinta o ecografie endovaginala dupa introducerea unei solutii saline in uter si se foloseste pentru identificarea formatiunilor patologice.
Histeroscopia este cea mai invaziva metoda, dar care ofera si cele mai clare rezultate. Nu se foloseste des deoarece presupune riscurile oricarei interventii chirurgicale.
Evaluarea permeabilitatii trompelor uterine se poate face prin histerosalpingografii cu substanta de contrast. In cazul in care rezultatele nu sunt concludente se poate efectua laparoscopia si cromotubatia.
Evaluarea factorilor peritoneali posibil implicati in determinarea infertilitatii se concentreaza asupra endometriozei si aderentelor posibil existente. Ecografia transvaginala ofera o imagine a zonelor de proliferare endometriala mari, insa nu este suficient de sensibila. Laparoscopia exploratorie este singura metoda care permite o evaluare corecta, dar avand in vedere riscurile interventiei, nu se aplica de obicei decat femeilor tinere care incearca sa conceapa de mai mult de 3 ani si nu reusesc, desi celelalte investigatii nu au identificat nici o problema.
Este bine ca medicul sa parcurga intregul protocol de examinare deoarece de multe ori cauza infertilitatii nu este singulara. De aceea investigatiile nu trebuie intrerupte in momentul identificarii primei probleme, ci trebuie continuate pana la obtinerea unei imagini de ansamblu corecte si cuprinzatoare.
