Din momentul în care devenim părinți, noi ne punem pe al doilea plan și întotdeauna când vine vorba despre copiii noștri ne dorim întotdeauna ce este mai bun. Ne dorim să facem cele mai bune alegeri și ne este greu să știm încotro să o luăm când avem mai multe opțiuni. Dorința asta de a fi perfecți, dorință pe care o purtăm asupra noastră, de când apare copilul, parcă ne întunecă simțirea. Întrebăm în stânga și-n dreapta, apelăm la specialiști, ne informăm de pe sfântul Google, facem orice să găsim răspunsul cel mai bun. Doar că cei mici au nevoie doar de a fi prezenți lângă ei. Au nevoie de experiențe care să îi ajute să crească, să se dezvolte și până la urmă, să trăiască într-o lume care nu e deloc ușoară.
Era o vorbă care spunea că nu ai cum să faci lumea să fie după cum ai vrea să fie ea pentru copilul tău, ci să pregătești copilul pentru lumea asta. Și, deși sună dur, chiar așa este. Dacă îi ajutăm de mici să treacă peste dificultăți, găsindu-și intern propriile soluții, nu cele oferite de noi, cu siguranță, vor crește așa cum au nevoie. Revenind la subiectul acestui articol, m-am gândit să îți spun cum am procedat eu legat de grădiniță. Așadar, când am ales să o duc pe fetița mea la grădiniță, am ales din start să fie privată. Recunosc că și firea mea nu este una de a mă lupta cu birocrația, de a aduna foi peste foi și de a urmări liste. În același timp, nici banii nu ne dădeau afară din casă. Cum am ajuns eu să aleg, îți povestesc imediat. Citește și: Prima zi de gradinita
Trebuie să lucrezi
După ce am născut-o pe fetița mea, am stat acasă. Am ales să nu implicam foarte mult bunicii, în primul rând pentru că, practic, noi ne-am asumat rolul de părinți, așa că ne-am gândit să facem acest lucru până la capăt. În al doilea rând, am mers pe ideea de a o lăsa pe cea mică să se adapteze ușor ușor cu familia extinsă, respectandu-i ritmul. Iar ritmul ei a fost de a fi mai tot timpul cu mami și un piculeț cu tati. În timpul cât am stat cu ea acasă m-am reprofilat. M-am certificat pentru o nouă „meserie” și a durat ceva vreme până să o obțin. Ca să pot începe să și lucrez, am ajuns la varianta de a o da la grădiniță. Dar pentru că eu nu aveam loc de muncă, singura opțiune a fost să o dau la privat, pentru că, practic, se presupune că dacă nu ai job, poți sta acasă cu copilul și-atunci nu are nevoie să meargă la gradi (de stat).
Obstacole pe drum
Când am decis că este cazul să meargă la gradi, a venit pandemia și mai mergi cu copilul pe undeva dacă poți. După ce-a trecut, mi-am luat inima în dinți și pe baza unei recomandări primite de la o prietenă am fost să vizitez o grădiniță privată aflată foarte aproape de casă. Doamna cu care am vorbit a fost tare drăguță. Și meniul părea ok. Nu aveam de alergat după multă hârțogăraie. Așa că am dus copilul acolo două săptămâni. Într-un articol ți-am povestit despre întâmplarea nefericită de acolo. Așa că am mutat-o la altă grădiniță și totul a fost ok. Din experiența aceasta, a alegerii unei grădinițe „bune”, îți pot spune să ai încredere în ceea ce simți și chiar dacă nu merge din prima, să nu renunți. Mai caută, mai încearcă. Detalii aici: Cele mai importante 5 sfaturi pentru o acomodare ușoară a copilului la grădiniță
Taxe, meniuri și alte lucruri importante
Pentru că sunt sigură că ai nevoie de mai multe puncte de vedere, am căutat pentru acest articol și alte păreri ale mămicilor de pe diverse grupuri. Îți pot spune că primul element eliminatoriu în alegerea grădiniței a fost taxa. Una ridicata, în foarte multe cazuri, că să nu spun usturătoare, în cazul celor private. Practic, un salariu mediu sau aproape un salariu este sacrificat pentru a plati taxa și eventual opționalele pe care le oferă grădinița privată. Și-atunci în funcție de cheltuielile pe care le mai ai pe lângă, este bine să îți faci un calcul. Eu, având două joburi, ambele cu venituri fluctuante, a trebuit să îmi chibzuiesc foarte bine, partea financiară. Am avut sentimentul de aruncat banii în vânt, după ce în primele luni, copilul a luat de la gradi toate virozele și mai mult stătea acasă decât la gradi. Apropo de asta, un dezavantaj pe care îl au grădinițele private este că părinții își aduc copiii răciți sau cu febră. Deși, în principiu, ar trebui să nu fie primiți.
În ceea ce privește grădinițele de stat, acolo trierea este riguroasă și dacă al tău copil prezintă semne de răceală, nu este primit. Ceea ce înseamnă că trebuie să lipsești de la serviciu sau să găsești pe cineva care să aibă grijă de copil. La privat, însă, plătești taxa chiar dacă cel mic nu merge la grădi. Un alt element de selecție îl reprezintă modul în care se prezintă grădinița – care sunt condițiile în care vor sta copiii, meniul (iar aici contează dacă grădinița are bucătărie proprie sau nu), locul de joacă exterior și nu în ultimul rând, de cum se poartă educatoarele cu copiii. Citește și despre: Cum arată copilul care NU este pregătit de grădiniță: urmărește aceste indicii
Grădiniță privată – Experiența mea
La grădinița la care merge fetița mea, problema, din punctul meu de vedere, a fost că educatoarele s-au schimbat. Într-un an și jumătate a schimbat două educatoare. Deși, la început, am fost stresată din acest punct de vedere, pot spune că tot ceea ce s-a întâmplat, a fost benefic pentru creșterea copilului meu. Prima educatoare a ajutat-o să se acomodeze fantastic de bine. Cu a doua, a reușit să acumuleze foarte multe informații. Urmează să descopăr și ce lucruri va aduce a treia educatoare. Deși cea mică spune că nu îi place de ea, sunt sigură că va avea de învățat ceva și din această situație.
Repet, știu că pare dur, dar copiii au nevoie de toate experiențele, fie și ele negative, pentru a reuși să crească și să se dezvolte. Au nevoie să învețe și să lase oamenii să plece, având încredere în ei înșiși că se pot descurca, au nevoie să învețe și ce înseamnă dragul dar și dorul de cineva, au nevoie de tot ceea ce viața le scoate în cale. Treaba noastră este de a le fi alături. CITEȘTE ȘI: Vârsta potrivită pentru grădiniță – Este pregătit copilul pentru colectivitate?
