Te-ai simțit copleșită, tristă sau neliniștită în timpul sarcinii și ai crezut că e doar „o fază normală”?
Adevărul e că, dincolo de bucuria așteptării, sarcina poate aduce cu ea și umbre greu de dus: depresie, anxietate, teamă. Schimbările hormonale, presiunea de a fi „perfectă” și nesiguranța legată de viitor pot declanșa stări emoționale intense, pe care multe femei le ascund sau le ignoră. Dar sănătatea mintală în sarcină contează la fel de mult ca cea fizică. Este esențial să recunoști semnele și să ceri ajutor atunci când ai nevoie. Pentru tine. Și pentru copilul tău. Citește articolul complet ca să înțelegi mai bine ce este depresia prenatală, cum se manifestă și ce poți face ca să te simți mai bine.
Știm deja cât de puternic este impactul pe care îl au părinții asupra dezvoltării bebelușului, a copilului și a viitorului adult, dar te-ai fi gândit că această influență începe din viața intrauterină? Nu doar viitoarea mămică este afectată de stres, depresie sau anxietate: și bebelușul său are de suferit!
Copiii ale căror mame au fost extrem de stresate, anxioase sau depresive în timpul sarcinii au un risc crescut de apariție a problemelor de sănătate mintală și a problemelor de comportament în perioada copilăriei și a adolescenței. Sau, cel puțin, așa a concluzionat un studiu desfășurat de Asociația de Psihologie Americană. Irene Tung este autoarea studiului menționat, doctorand în cadrul California State University Dominguez Hills. Ea afirmă că:
„Rezultatele studiului nostru sugerează că suprasolicitarea psihologică a mamei în timpul sarcinii are un efect mic, dar persistent asupra riscului unui copil de a dezvolta comportamente agresive, dezinhibate sau impulsive. Este o dovadă în plus a faptului că este extrem de important ca viitoarele mame să aibă acces la sprijin psihologic oferit de către specialiști în domeniu, acest sprijin putând contribui la a preveni o serie de probleme comportamentale ale copiilor.”
Depresia și anxietatea gravidelor declanșează agresivitate și hiperactivitate la copii
Tung și colegii săi au analizat date provenite din 55 studii care au totalizat peste 45.000 de participante. Toate aceste studii au măsurat nivelul de solicitare psihică cu care s-au confruntat mamele în perioada sarcinii (stres, anxietate, depresie) și au urmărit nivelul de externalizare comportamentală al copiilor lor. Cu alte cuvinte, toți acești specialiști au monitorizat simptomele de agresivitate, respectiv de deficit de atenție și hiperactivitate ale copiilor acestor mame.
Oamenii de știință au observat că mamele care au raportat niveluri crescute de anxietate, depresie sau stres în perioada sarcinii au avut un risc crescut de a naște copii care vor manifesta simptome caracteristice ADHD sau un comportament agresiv sau ostil, conform răspunsurilor oferite de către părinți, educatori sau profesori.
Cercetările au evidențiat o relație directă între sănătatea mintală a gravidelor și comportamentele externalizate de către copii. Pe de altă parte, există și studii care au eșuat în încercarea de a separa legătura dintre efectele stresului, depresiei sau anxietății în perioada sarcinii de efectele metodelor de parenting ale acestor părinți asupra copiilor lor.
Efectele anxietății mamelor asupra copiilor sunt vizibile mai ales la vârste mici
Studiul efectuat de Irene Tung a inclus doar acele cercetări în care nivelul de stres al mamelor a fost cuantificat atât în perioada sarcinii, cât și după naștere. Astfel, s-a constatat că chiar și după controlarea nivelului de stres post-partum, suprasolicitarea mamei în perioada în care a fost gravidă a crescut riscul de apariție a unor probleme de comportament la copii. Acest efect a fost constant atât la fetițe cât și la băieți și s-a manifestat atât în copilăria timpurie (2 – 5 ani) cât și în copilăria mijlocie (6 – 12 ani) și adolescență (13 – 18 ani), deși cele mai intense simptome s-au observat în primul segment de vârstă.
Merită menționat că aceste rezultate sunt confirmate și susținute și de studiile care au examinat efectele expunerii fătului la hormoni de stres în perioada dezvoltării intrauterine și modul în care aceștia influențează dezvoltarea creierului. Prin urmare, acest rezultat ar trebui privit ca un punct de plecare în înțelegerea variabilelor culturale și socioeconomice care afectează stresul prenatal și în dezvoltarea unor metode eficiente de intervenție.
Stresul are un impact cu atât mai puternic asupra familiilor defavorizate
„Cele mai multe dintre aceste cercetări se concentrează asupra unor subiecți albi, proveniți din clasa de mijloc și cu un nivel superior de educație. Dar experiențe precum cele derivate din rasism, diferențe economice și lipsa de acces la resurse medicale contribuie în mod esențial la nivelul de stres al viitoarelor mame. Înțelegerea modului în care toate aceste greutăți influențează viețile familiilor mai puțin reprezentate în studiile efectuate până în prezent este indispensabil pentru dezvoltarea uni politici de sănătate publică echitabile.”
Următoarele cercetări asupra cărora Tung își concentrează atenția își propun să ofere o mai bună înțelegere a opțiunilor de sprijin și a resurselor necesare pentru a încuraja reziliența și recuperarea din situații stresante în timpul sarcinii, mai ales pentru familiile care se confruntă în mod direct cu inechitatea socială. Scopul final este acela de a promova intervențiile eficiente și utile, menite să susțină sănătatea mintală a viitoarelor mame și bunăstarea părinților și a copiilor.
Ce determină depresia si anxietatea in sarcina
Sarcina poate fi o perioadă plină de schimbări și emoții intense, iar unele situații pot crește riscul de anxietate și depresie în rândul viitoarelor mame. Iată câteva exemple de astfel de situații:
Probleme de sănătate fizică: Complicații ale sarcinii cum ar fi hipertensiunea gestațională, diabetul gestațional sau amenințarea de naștere prematură pot provoca stres și anxietate considerabilă.
Istoricul personal de probleme de sănătate mintală: Femeile care au avut depresie sau anxietate înainte de sarcină sunt la un risc mai mare de a experimenta aceste condiții și în timpul sarcinii.
Stresul legat de sarcină: Incertitudinea legată de sănătatea bebelușului, frica de naștere, precum și schimbările hormonale pot contribui la dezvoltarea anxietății și depresiei.
Probleme în relația de cuplu: Conflictele cu partenerul sau lipsa sprijinului din partea acestuia pot amplifica sentimentele de singurătate și stres.
Probleme financiare sau profesionale: Instabilitatea financiară sau presiunile la locul de muncă, mai ales în contextul pregătirii pentru un nou membru în familie, pot deveni surse semnificative de anxietate.
Izolarea socială sau lipsa unei rețele de suport: Sentimentul de izolare sau lipsa sprijinului din partea familiei și prietenilor poate crește sentimentele de anxietate și depresie.
Pierderi anterioare sau traume legate de sarcină: Experiențele anterioare negative legate de sarcină, cum ar fi avortul spontan sau pierderea unui copil, pot provoca temeri și anxietate profundă în timpul unei noi sarcini.
Abordarea acestor probleme printr-un suport adecvat al partenerului de viață și a familiei extinse în general, sau alte intervenții timpurii pot ajuta la gestionarea simptomelor și la îmbunătățirea stării de bine a viitoarelor mame.
