Felul in care iti privesti pentru prima oara copilul te poate face un parinte perfect sau un parinte care va intampina dificultati in a se conecta cu propriul copil.
Se vorbeste despre ora magica, despre cat de important este ca nou-nascutul sa fie in contact piele pe piele cu mamica lui inca din primele clipe dupa nastere, cat de mult conteaza sa i se ofere sansa sa suga in primele 60 de minute dupa ce a venit pe lume, cat de covarsitor de important este felul in care se naste bebelusul.
Noi avem o intrebare mult mai simpla pentru tine. Tu ce ai vazut prima oara cand ai privit in ochii copilului tau nou-nascut?
Atunci cand eu mi-am privit prima oara copilul in ochi, am vazut o nesfarsita incredere in mine, curiozitate si o pofta nestavilita de joaca. Nu am vazut nici un strop de rautate sau de egoism.
Din acea clipa, am stiut ca daca vreodata copilul meu se va purta egoist sau cu rautate, comportamentul lui va fi fost creat de circumstante. El nu este asa. Si din acea clipa, mi-am dat seama ce resonsabilitate uriasa port: este de datoria mea sa ii protejez inocenta si bucuria pura de a trai.
Copiii sunt perfect inocenti atunci cand se nasc
Ei vor doar sa fie iubiti, sa invete si sa se faca utili. Parintii care nu vad aceasta realitate, pierd unele dintre cele mai pretioase clipe din viata. Acesti parinti nu au incredere in propriul lor copil, il vad ca fiind imperfect si necesitand permanente imbunatatiri. Ei se concentreaza asupa unor amanunte, in loc sa se bucure de noua persoana intrata in viata lor, si sa ii aprecieze bucuria de a trai si energia cu care invata.
In alte cuvinte, acesti parinti se concentreaza mai degraba asupra comportamentului copilului, in loc sa puna accent pe legatura parinte-copil.
Atitudinea parintelui fata de copil este cel mai important factor care va determina tipul de relatie care se creeaza intre cei doi, peste ani. Este dureros de trist sa vezi un parinte care nu a reusit sa citeasca dulceata si bunele intentii ale propriului copil, si care apeleaza la pedepse ca sa il indrepte pe „calea cea buna”.
Acesti parinti sunt mereu in garda, cauta in permanenta metode de a-si corecta copilul, de a-l schimba, inhibandu-i exuberanta innascuta. Copilul care traieste aceasta experienta devine la randul lui intens emotiv, raspunzand cu furie, frustrare, nutrind idei de razbunare si sintetizand, in micutul sau trup, cantitati uriase de cortizol, hormonul stresului si al…fricii.
Parintele se considera indreptatit sa pedepseasca iar si iar, copilul incepe sa fie privit ca un inamic, caci este o sursa continua de nazbatii.
Parintele care reuseste sa citeasca in ochii bebelusului sau dragostea, curiozitatea si veselia, va avea incredere nemarginita in el.
In loc sa ii urmareasca greselile, parintele se va concentra asupra relatiei pe care o are cu copilul sau, si va invata sa se bucure impreuna cu el pe masura ce redescopera lumea, cu mirarea de copil. Si cum dragostea si pacea atrag dragoste si pace, copilul la randul sau va raspunde intr-o maniera plina de iubire si de incredere.
Ceea ce se intampla atunci cand parintele isi priveste prima oara in ochi copilul, le defineste ambilor viitorul, care poate fi unul plin de bucurie, sau o lupta continua.
Relatia poate fi una plina de incredere, sau o batalie permanenta intre doi adversari. Aceasta prima intalnire reprezinta inceputul unor ani de fericire sau de tristete.
Cei care sunt capabili sa observe bunele intentii ale propriului copil, vor intampina uneori momente dificile in vietile lor ca parinti, dar nu isi vor vedea niciodata copiii ca fiind o povara.
Priveste cu atentie acest nou inceput si invata de la copilul tau cat de simpla si de frumoasa este viata, si ea poate dainui vesnic!
