Povestea mea de nastere incepe pe data de 14.01.2022, cand doctorita care mi-a supravegheat sarcina, m-a chemat la maternitatea de stat Ploiesti, pentru asa zisul control, dansa fiind de garda in acea zi. Am ajuns acolo dimineata la prima ora, asa cum mi s-a spus de catre dansa. Acolo o agitatie maxima, m-a pus sa ma urc pe pat pentru a ma controla, moment in care m-a imtrebat cum vreau sa nasc, pentru a n-oara. I-am spus ca natural, dar cum spune dansa la urma urmei, ca dansa stie mai bine.
Asa ca aceasta a ascultat bataile fetale si a ajuns la concluzia ca eu nu aveam prea mult lichid si ca indicata ar fi fost cezariana.
Am acceptat, si imediat m-au dus la etaj in salon. Acolo simteam ca imi iese inima din piept de emotii. Am asteptat vreo 3 ore, apoi m-au chemat asistentele pentru a-mi da cu betadina peste tot, pregatirea pentru cezariana. Mentionez ca sunt la primul copil si nu am stiut nimic din ceea ce se intampla, foarte repede m-au adus pe terapie intensiva, iar acolo a inceput calvarul, nimeni nu mi-a zis nimic din ce se va intampla, mi-au montat sonda urinara fara sa imi spuna nimic, branule, etc. Bineinteles ca de teama ca nu stiam ce se intampla, ce imi face, durerea de a-mi monta sonda, am inceput sa plang, iar infirmiera imi striga, cand ai stat cracanata la barbactu nu ti-a fost frica? Cumplit a fost. Si din acel moment am inceput sa astept, pentru ca medicul meu si-a luat pauza de masa, etc. Si asa am stat pana la 14.30 cand s-a hotarat sa ma ia in sala de operatii. Fara sa beau o gura de apa toata ziua.
M-a operat, iar dupa m-au dus cu targa inapoi in terapie intensiva, acolo a venit o asistenta care mi-a facut o injectie intramusculara in coapsa fara a ma intoarce, loc care este complet amortit si in prezent, pentru ca mi-a atins un nerv. Mentionez ca am 60 de kg, si ar fi putut sa faca in locul indicat fara mult efort. In fine, ajunsa pe salon a doua zi, au inceput durerile crunte. Nu ma puteam ridica de durere, nimeni nu a venit sa ne verifice. Doctora m-a operat vineri pentru ca era de garda, si am mai vazut-o abia luni, cand m-a si externat. In fine, eu am fost la copil din a doua zi, pentru ca imi doream sa il alaptez, insa nu am putut, pentru ca el era deja obisnuit cu laptele praf, si il gaseam mereu cu laptic la gurita. Nu reuseam nici sa il atasez la san.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 💕 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
A fost cumplita experienta din maternitate, norocul meu a fost ca in salon cu mine sa imi gasesc ingerul meu pazitor, o fata care nascuse natural, si care s-a recuperat foarte repede, si ea m-a ajutat weekendul acela. Mi-a dat apa, ea ma ridica, de ea ma sprijineam sa pot sa merg un etaj la copil. Un om minunat. Insa la copil, am observat un semnulet la cap, de care am tot intrebat si imi spuneau ca n-are nimic. Luni cand a venit doctora la control, m-a pus sa ma intind pe pat sa imi scoata firele, iar eu nu am mai putut sa ma ridic decat cu ajutorul ei. Si de aici a pornit tot scandalul, le-a certat pe asistente ca nu mi-au facut calmante deloc. Iar ele s-au razbunat pe mine. Mi-au vorbit foarte urat, m-au facut sa plang, au zis ca m-am vaitat. Au venit cu calmant si au aruncat tavita renala in pat, ca imi arata ele mie. Bineinteles ca am refuzat in conditiile acelea. M-a externat in acea zi, am plecat indoita de dureri, insa la externare mi-au spus ca puiul meu are picior varus, ca piciorusele sunt indreptate in interior si ca trebuie sa mergem la un ortoped, iar la cap mi-au spus ca ele nu observau daca eu nu le tot intrebam, si ca are un nev sebaceu.
INFO CLUBUL BEBELUSILOR
Piciorul strâmb varus equin
“Varus equin” este o diformitate cu care se nasc unii copii, ale cărei cauze sunt încă necunoscute, în acest caz piciorul este răsucit spre interior, iar vârful piciorului este orientat în jos. Cu tratament corespunzător, piciorul se vindecă total, fără a rămâne diferenţe sesizabile faţă de un picior normal. Piciorul varus equin reprezintă un accident de dezvoltare. În al doilea trimestru de sarcină un picior normal se transformă în acest picior varus equin. Ecografiile de dinainte de 14-15 săptămâni de sarcină pot sa fie normale și este posibil ca în saptamana a-16-a să apară această problemă de dezvoltare. Ea implica tot ce e de la genunchi în jos – os, mușchi, ligament. Dacă este de-o singura parte, gamba va fi mai subțire, iar talpa piciorului va fi mai îngustă și mai scurtă, indiferent de metoda de tratament. Diferența va fi undeva în jur de 1 cm – 1,3 cm la nivelul tălpii piciorului. 50% din cazuri sunt bilaterale, este mai frecventă la baieți. În Romania, conform statisticilor, se nasc anual între 400 – 500 de copii cu varus equin.
Din pacate la nicio ecografie dna doctor nu a vazut ca ar avea picior varus, nu mi-a spus niciodata nimic. Mentionez ca mi-a supravegheat sarcina la cabinetul ei privat, unde de fiecare data trebuia sa las foarte multe sute de lei. De atunci au urmat foarte multe luni si foarte mult chin la kinetoterapie. Dar experienta din spital, m-a traumatizat, si foarte mult timp cand trebuia sa vorbesc despre, plangeam. De aceea nu mi-as mai dori inca un copil.
Tin sa mentionez faptul ca abia dupa 2 luni am reusit sa il atasez pe bebe la san, si am continuat in paralel si alimentatia cu lapte praf, pentru ca din pacate lactatia mea scazuse, dar nu am renuntat nicio clipa de a-l pune la san chiar si in conditiile acelea. Ii multumesc lui Dumnezeu, puiul meu e sanatos, in prezent are 1 an si 6 luni, si merge de la 1 an singurel, piciorusele sunt foarte bine acum.
Citește mai multe povești de naștere trimise de mămici:
Bebe Cristian a venit pe lume la 34 de săptămâni. Decizia de a mă externa fără el mi-a rupt inima în bucăți
Am leșinat când l-am văzut pe bebe, era mov și toată substanța albă era uscată pe el, era tot umflat dar cel mai frumos
Îi căuta inima cu ecograful și nu o auzea. Atunci am știut ca s-a terminat totul. Am simțit ca nu o mai am pe fetița mea
La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau sa urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat
Nașterea mea a durat 36 de ore. Existau 2 variante: să scoată bebelușul cu o ventuză ori să mergem direct în sala de operații
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
