Plansul este unul dintre modurile de exprimare specific bebelusului, prin care-si semnalizeaza nevoile, disconfortul, nemultumirea. Unii bebelusi plang mai putin, altii mai mult, unii parca necontenit.
Instinctul matern ar trebui sa ne spuna ca trebuie sa fim langa copil atunci cand plange si sa incercam sa-l linistim.
Din pacate exista inca mentalitatea care sustine ca “e bine sa planga bebelusul, lasa-l sa planga, face plamani!” sau “daca e hranit si schimbat n-are de ce sa planga, astea-s mofturi, trebuie lasat sa se linisteasca singur”.
Insa a lasa un bebelus sa planga singur fara a incerca sa-l consolam este deosebit de nociv pentru dezvoltarea lui afectiva si uneori cu consecinte chiar fizice: unii copii se pot ineca de plans, unii suferind chiar de “spasmul hohotului de plans” care consta in aparitia apneei, cianozarea fetei si pierderea cunostintei pentru cateva secunde sau minute.
Dar chiar in lipsa unei aparente suferinte fizice menirea noastra de mame este sa cautam sa ne alinam copilul.
Ce putem face pentru a linisti copilul care plange?
In primul rand gestul reflex de a-l lua in brate este foarte adecvat, acesta ar trebui sa fie primul lucru pe care sa-l facem, astfel asiguram bebelusul ca-i suntem aproape, ca-l sustinem.
Uneori este de ajuns a lua copilul in brate pentru ca el sa se linisteasca, ceea ce inseamna ca semnaliza prin plans nevoia de afectivitate, dorinta de a simti caldura linistitoare a mamei.
Daca faptul ca ne aratam prezenta si disponibilitatea luandu-l in brate nu are efect, trebuie sa “investigam” mai departe cauzele: daca nu are scutecul murdar, daca nu-i este foame, sete, cald, daca nu are febra etc. S-ar putea ca una sau mai multe dintre acestea sa fi generat plansul copilului, care se va linisti o data ce remediem problema.
Un lucru care are mare influenta si un rol foarte important in linistirea copilului este starea psihica a mamei: o mama agitata, ingrijorata, cu siguranta ii va transmite starile ei bebelusului sau ii va accentua starea anxioasa deja instalata.
Multe mame nu constientizeaza acest lucru dar de multe ori bebelusii plang fiindca li se transmit emotiile mamei, ei sunt ca niste bureti care se imbiba cu aceste emotii, de aceea in general o mama relaxata, calma, sigura pe ea va avea bebelusi la fel iar mamele agitate, panicate, anxioase, vor avea bebelusi asemeni lor. Pot fi si exceptii, desigur, cert este ca e dovedit ca bebelusul se incarca cu starea spirituala a mamei, puteti remarca cu putina atentie.
Majoritatea copiilor in primele saptamani de viata, unii chiar luni, se linistesc la auzul asa ziselor “sunete albe”, care se spune ca sunt asemenea sunetelor auzite de ei in pantecele mamei si de aceea ii calmeaza.
Poate ai observat ca bebelusul se opreste din plans sau adoarme atunci cand e pornita masina de spalat, aspiratorul, foenul. Poti incerca si aceste metode cand vezi ca altceva nu-l linisteste, pornirea aspiratorului, foenului sau a unui CD sau aplicatii pe mobil care contine “zgomote albe” ar putea avea efect in linistirea copilului.
In primele luni de viata cauza cea ma frecventa a plansului la bebelusi este din cauza colicilor.
In concluzie, cele mai la indemana si eficiente metode de calmare a bebelusului sunt sanul mamei, bratele ei, zambetul ei.
Insa daca plansul ti se pare prea frecvent, pe durate prea lungi, ingrijorator, daca ti se pare ca semnaleaza o problema caruia nu-i poti da de cap, nu ezita sa te prezinti cu bebelusul la un specialist, plansul putand ascunde suferinte fizice sau boli pe care nu le poti depista singura.
Pentru voi care a fost cea mai eficienta metoda de linistire a bebelusului cand plange?
