Antibiograma sau tratamentul țintit | Ce este și când se face

De multe ori, părinții sunt tentați să trateze toate infecțiile la fel. Să creadă că antibioticul care a funcționat data trecută îi va face bine și acum. Nimic mai greșit. Așa se naște imunitatea. Dar nu a corpului, ci a antibioticului în fața infecției!

Nu cred că greșesc foarte mult când spun că tratamentele „după ureche“ s-au inventat în România. Aici, la fiecare colț de stradă găsești câte un binevoitor care să-ți „prescrie“ medicamentul minune care pe el l-a scăpat dintr-un mare necaz. Nici nu contează că l-a durut altceva decât te supără pe tine, a funcționat! Doar asta contează. Iar una dintre categoriile de antibiotice, așa-numitele antibiotice cu spectru larg, s-a generalizat la colțul străzii ajungând să capete alte înțelesuri, și anume că antibioticul e bun la orice. Și dă-i! A strănutat sau tușește? Dă-i antibiotic cu spectru larg, că altfel ajunge să-ți facă febră și nu mai scapi de internare!

Vomită? Antibiotic cu spectru larg, că sigur e vreun virus stomacal, iar el e micuț și nu are imunitatea dezvoltată încă. Trei greșeli într-un simplu enunț: 1) virusurile nu răspund la antibiotice, 2) un virus gastrointestinal poate lovi atât un copil cât și un adult și 3) cu acest tratament nu vei face decât să-i sabotezi chiar tu imunitatea. O infecție poate fi determinată de patru tipuri de microorganisme: bacterii, paraziți, virusuri și ciuperci. Dacă infecția este declanșată de o bacterie, tratamentul este antibioticul. Cu toate acestea, contactul repetat cu aceste medicamente a făcut ca bacteriile să dezvolte mecanisme de apărare mai puternice, să-și modifice sensibilitate. Rezultatul: unele medicamente devin ineficiente.

Citește și despre:
A venit frigul! Parcă văd că iar mi se îmbolnăvește copilul!
Mucozități în gât la bebeluși și copii – ce sunt, de ce apar, cum se elimină?
Menținerea căilor nazale curate. Cum se face lavajul nazal la bebeluși și copii
Ajutor! Cum reacționăm corect când bebe are o problemă de sănătate
Cum facem față virozelor și bolilor contagioase ale copilăriei în sezonul rece
Vedeta sezonului rece – Virusul sincițial respirator (RSV) la bebeluși și copii

Antibiograma sau tratamentul țintit

Medicina, însă, a inventat modalitatea prin care se poate afla ce fel de antibiotice distrug bacteriile care au provocat o infecției. Analiza se numește antibiogramă și este o tehnică de laborator care testează sensibilitatea bacteriilor la antibiotice. Este o analiză foarte necesară la copii, pentru că reduce la zero riscul tratamentului „după ureche“. Numai medicul este cel care o recomandă, iar la copii este gratuită prin medicul de familie și contracost la clinicile private, prețul fiind în jur de 25 de lei pentru o antibiogramă.

În orice caz, această analiză este foarte utilă în cazul unor infecții repetate asupra cărora tratamentele anterioare s-au dovedit ineficiente, precum și în cazuri în care pacientul are o predispoziție pentru infecții recurente. Însă, nu întotdeauna rezultatele obținute în laborator pe microbul izolat se potrivesc cu cele obținut pe organismul uman. Adică într-un fel reacționează la antibiotic o bacterie în laborator (în speță, antibioticul o omoară) și același antibiotic se poate dovedi ineficient în corpul uman.

Explicația este că, în organism, antibioticul nu poate ajunge în toate zonele unde există microbi. Alteori se întâmplă ca la scurtă vreme de la începerea tratamentului, bacteria care s-a dovedit sensibilă la un antibiotic, să dezvolte rezistență la același antibiotic și, bineînțeles, tratamentul să devină ineficient. În astfel de cazuri, doctorul specialist poate propune, sub atentă supraveghere, o combinație de antibiotice. O analiză similară, dar care țintește infecțiile fungice, se numește fungigramă. Ea testează sensibilitatea tulpinilor de fungi  la diverse antimicotice.

Cum se realizează a antibiogramă

Pentru a afla din capul locului dacă avem de-a face cu o infecție microbiană, medicul de laborator va analiza, mai întâi la microscop proba prelevată de la bolnav. Un număr mare de leucocite este semnul evident și de netăgăduit al unei astfel de infecții.

Abia după această analiză se trece la realizarea antibiogramei, pentru care microbii extrași din produsul biologic al bolnavului (secreție faringiană, urină, scaun, sânge etc.) se izolează și sunt cultivate în laborator, iar apoi sunt testate cele mai multe clase de antibiotice.

În funcție de cum reacționează acestea la antibioticele pe care s-a făcut testul, medicul de laborator va întocmi o listă cu opțiuni de tratament. Spre exemplu, antibioticele care nu au afect asupra microbilor îi lasă pe aceștia să crească sub formă de colonii până aproape de ele. Asta îi oferă doctorului de laborator informația că acei microbi sunt rezistenți la antibioticul respectiv.

De fapt, cu cât distanța dintre microbi și pastila de antibiotic pusă în cultură este mai mare, cu atât se consideră că acel antibiotic va putea „să-și facă treaba“. Un antibiotic poate să oprească înmulțirea unui microb (acest efect poarte numele de bacteriostatic) oferind ocazia organismului să-l distrugă, sau îl poate omorî (iar acest efect poartă numele de efect bactericid).

Rezultatul unei antibiograme este gata în 48 de ore.

Scopul analizelor bacteriologice nu este, însă, numai acela de a descoperi microbii cauzatori de boli, ci și de a stabili dacă acești microbi pot fi distruși de către unele substanțe chimice sau de către antibiotice. În acele cazuri de infecții microbiene când tratamentul cu antibiotice și alte substanțe antimicrobiene nu dă rezultatele dorite, medicul își poate recomanda cura cu autovaccinul.

Cum poți preveni rezistența la antibiotice

Înainte de toate, trebuie să știi că abuzul de antibiotice duce atât la apariția rezistenței bacteriilor la aceste medicamente, dar și la declanșarea unor reacții alergice sau infecții grave diareice care, în cazuri rare, pot duce chiar și la deces. Iată ce trebuie să știi ca să nu ajungi în situația de a „ajuta“ bacteriile să se împrietenească cu dușmanii lor, antibioticele:

• în caz de infecție, stabiliți la un control de specialitate dacă este vorba despre o infecție virală sau bacteriană;
• solicită să vi se facă antibiograma, ca să fii sigură că ați primit antibioticul corect, dacă vorbim de o infecție bacteriană;
• urmați corect tratamentul cu antibioticul recomandat de către medic (doze corect măsurate, administrate la intervalele corecte);
• nu sări peste doze și, mai ales, nu întrerupe administrarea antibioticului dacă starea pacientului de îmbunătățește după 1-2 zile de la începerea tratamentului. În aceste zile, antibioticul nu poate distruge decât bacteriile cele mai slabe din colonie, astfel că dacă întrerupi tratamentul, bacteriile se vor înmulții iar și va trebui crescută doza de antibiotic sau, mai rău, schimbat antibioticul cu unul mult mai puternic;
• nu folosi antibiotice rămase din ture trecute de boală, recomandate de persoane fără experiență. Administrarea substanței greșite nu va face decât să amâne vindecarea și să stimuleze înmulțirea bacteriilor;
• încercați să preveniți îmbolnăvirea prin respectarea unor reguli simple de igienă (spălarea mâinilor) și prin vaccinare!