Sunt o proaspătă mămică de numai 12 zile! Să vă povestesc și nașterea mea. Am fost la control la spital cu tot cu bagajul pentru naștere la 39 de săptămâni (după recomandarea doctorului care m-a monitorizat, pentru că sunt mica de înălțime și în bazin, în ideea că îmi declanșează nașterea). Recomandarea medicului a fost să revin la 40 de săptămâni poate naștem atunci, că acum bebe nu dă semne, zis și făcut. Am ajuns la 40 săptămâni și o zi la control, în speranța că mă internează, dar nu, a zis sa mă duc acasă că nu naștem acum, am plecat și de data asta acasă, cu recomandarea din nou să vin la 41 saptămâna și o zi să mă internez. Am ajuns iar la spital la control de 41 săptămâni sarcină și o zi, și m-a internat doctorul de gardă de atunci, mi-a făcut ecografie, și bebe avea deja 3900 grame plus/minus 500 grame. Bunn.
M-a internat marți și de atunci în fiecare zi, a venit câte un alt medic la vizită, (am prins tot personalul din spital cât am stat internată) se uitau la mine, mă întrebau cum mă simt și cam atât. Vineri aveam deja 41 și 4 zile, a venit vizita mare și au propus să încerce să îmi declanșeze nașterea cu oxitocina, sa nu prind weekendul acolo.
Citește și: La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau să urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
Zis și făcut, mă coboară la sala de naștere, la ora 13 mi-au pus perfuzie cu oxitocina, și în vreo 3 ore au început durerile urâte, pe la ora 18 jumătate am zis că nu mai pot sa țin, nu mă dilatasem destul, și a zis să mai aștept, dar nu am mai putut și am împins, m-a urcat pe masă și am început să împing mai tare, s-a rupt colul destul de tare, m-a tăiat jos, și am reușit în final pe la 19 fără 10 să nasc o fetita de 4130 grame și 54 cm. M-a cusut, a cusut și colul (doamna doctor și fetele rezidente, de nota 10).
Citește și despre: 10 lucruri pe care NU ți le spune nimeni despre nașterea naturală
La naștere am pierdut cam mult sânge și am avut anemie, motiv pentru care am mai stat o zi în spital, momente în care medicii care veneau la vizita la mine și la bebe, de doua zile îmi ziceau că luni plec acasă, având analizele mele. Luni când a venit ziua de plecat, a venit doamna asistenta și m-a chemat în cabinet că vrea doctorița de gardă să mă vadă. Când am intrat în cabinet m-a luat de la ușa: tu nu vezi ce față ai, ia uite ce analize ai, nu pleci acasă până nu îți mai fac o perfuzie cu fier. M-a lăsat fără cuvinte atitudinea ei. Bineînțeles ca m-am apucat de plâns, cum să vorbești asa cu o mama care abia a născut, și este sensibilă emoțional în acele momente, dar am reușit să trec peste, am mai stat o zi în spital, singura cu bebe în salon.
Poveste de naștere: După 5 ore de travaliu cumplit, implorând să mi se facă epidurala, am născut cu ajutorul ventuzei o fetiță de 3150 grame
Acum la 12 zile de la naștere încă nu mi-am revenit, dar sper să vină zile mai bune. Plus ca după o zi de când am ieșit din spital m-am ales și cu un herpes la ochi de toată frumusețea, acum dacă l.-am luat din spital habar nu am, bine că a trecut. A trebuit sa întrerup alăptarea sa iau tratament. Acum ne chinuim să revenim pe lapte matern.
Poveste de naștere: Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat
