Am născut natural la Filantropia, fără mită sau alte sinonime. Mi s-a refuzat orice intenție: ” Dacă mai încercați nu vă mai primesc!”

Mă numesc Alexandra, sunt mamică și soție la doar 22 de ani! Este minunat!
Am născut la Filantropia fără bani dați, nici la controalele periodice, nici la naștere si nici pe perioada de 7 zile state în spital.
Am născut natural la Maternitatea Filantropia din București fără mită sau alte sinonime. Mi s-a refuzat orice intenție de a da ceva domnului doctor la fiecare control. Am încercat și mi s-a spus:” Dacă mai încercați nu vă mai primesc!”. Nu vreau să dau numele domului doctor pentru motive personale. Ajunsă acolo la cel mai bun doctor din spital, la recomandarea mătușii mele.

După un travaliu ce părea ca nu se mai termină, am născut un băiețel de 2 kg 900g și 49 cm.

Nici după mai bine de 10 ore de travaliu nu reușeam să mă dilat. Mi s-a făcut o injecție pentru a mă ajuta, am născut după 40 de minute, cu un travaliu de 14 ore. Pentru ca am născut într-o perioadă „aglomerată”, nașterile erau record. Nu mai erau locuri în spital. Erau mămici care stăteau cu membranele rupte pe scaune și își așteptau locul într-o sala de nașteri. Eu am luat ultimul loc din spital la momentul când am ajuns la camera de gardă cu membranele rupte. Desigur, a fost o femeie care a născut în 10 minute, pe ceas.
Ghinionul meu a făcut să nu nasc cu medicul care mi-a urmărit sarcina. Dar nu a fost o tragedie, pentru ca dânsul a lăsat „instructiuni” domnilor colegi despre și pentru mine. Am născut cu doamna doctor care era de gardă în acel moment. Nu vreau să dau nume pentru a evita presupuse păreri pro sau contra despre x sau y medic.
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața

Am de spus doar ca absolut toți medicii de la Filantropia sunt cel puțin minunați (am cunoscut câțiva). Cum spuneam, am născut cu o altă doamna doctor care s-a comportat exemplar, ca și cum eram pacienta dânsei, da, fără sa dau vreo atenție. Când a venit vremea ca puiul meu să se nască, s-a umplut sala de medici, asistente și moașe în mai puțin de 10 secunde, iar din clipa aceea am început sa cunosc persoane din personalul spitalului. Numai cuvinte de lauda am și pentru doamnele doctor de la neonatologie și pentru asistentele de la neonatologie, în special pentru doamna asistenta șefa.

Am avut parte și de 3 controale pe zi (de la medicul care mi-a urmărit sarcina, de la doamna doctor cu care am născut și de la medicul de gardă) pentru mine, iar pentru copil cel puțin 2 și la nevoie. Am fost învățată cum sa alăptez, cum sa scot gazele copilului. Mi s-a explicat pas cu pas cum se face băița acasă, inclusiv îngrijirea buricului. Dacă am avut nevoie de sfaturi suplimentare, am cerut și am primit. Și da, toate astea fără mită. Se poate! Doamnele asistente veneau cu seringa pentru copii din 3 în 3 ore și puteai lua câte voiai pentru ca al tău copil să se sature. Dacă rămâneau seringi mai puteai lua și între cele 3 ore. În fiecare dimineață copiii erau luați și duși la baie, cand se întorceau miroseau magnific. Citește pe larg despre: Rutina corectă de îngrijire a bebelușului: băița, zona scutecului, năsucul, ochișorii, gurița, unghiuțele, urechiușele

Orice nelămurire sau curiozitate am avut, am primit răspuns fără întârzieri. Sa nu mai spun ca ni se adresau cu „mami”. De exemplu ne spuneau: „uite mami, asa se pune corect copilul la sân.” Și ne arătau. Eu am avut răni pentru ca nu înțelesesem exact cum să atașez corect la sân. Am avut o rană asa de gravă încât mi s-a recomandat să fac pauză măcar o zi la acel sân pentru ca arată îngrozitor. Am fost „certată” și mi s-a spus că trebuia să întreb dacă nu am înțeles, că ele de aia sunt plătite ca să ne învețe și sa fie lângă noi. Și aveau dreptate!
Citește pe larg despre:  Când îl atașam la sân, bebe urla efectiv de îl auzeau vecinii la 3 case depărtare. Alăptarea a fost un chin dar și salvarea noastră

Din păcate pentru mine și băiatul meu am stat 6 nopți și 7 zile în spital. Totul a fost lapte si miere, până a doua zi. Am ajuns la spital joi, în jur de ora 4 dimineața si am născut în aceeași zi la 17:26. Vineri seara băiatul meu avea ceva la ochisor care nu arăta prea grozav. Paradoxal, în ciuda faptului că totul a fost ok, am făcut o ușoară depresie pentru faptul că nu eram acasă. Copilul meu a luat o bacterie la ochișor, iar pentru că am prins weekend-ul în spital, bacteorologul nu lucra. Gândul că bebelușul meu avea ceva si nu știam ce anume, m-a distrus, am căzut într-o depresie strict pe durata spitalizarii.

Ulterior i s-au luat probe de la ochi și i s-a luat sânge pentru analize. Rezultatele au întârziat să apară, nu eram singurii din maternitate cu probleme, trebuia sa aștept, nu? Atunci nu mi se părea normal. În tot acest timp am fost tratați, surprinzător, chiar foarte bine. Asistentele veneau și îl luau la toaletarea ochișorului din 2 în 2 ore, timp de 2 zile. Începând de luni i s-a administrat antibiotic pentru ca rezultatele analizelor au venit. Am stat până miercuri. Din nefericire pentru noi, ne cunoștea absolut toată secția de neonatologie. De la doamnele femei de serviciu până la medici. Zilnic auzeam:”poate mâine plecați.”, „iar voi?”. ” Aaa Matei, noi ne cunoaștem „. Dar vă spun sincer, în afară de familia de acasă, nu ne-a lipsit nimic. Mâncarea a fost proaspătă și bună, iar curățenia permanenta.
CITEȘTE ȘI DESPRE: 9 Aspecte pe care nu ți le spune nimeni despre nou născut

Ajunși acasă în sfârșit, soțul meu m-a ajutat enorm cu tot ce a ținut de casă, copil, ba chiar și de mine. În primul rand m-a ajutat să mă odihnesc, aveam mare nevoie. După 4 zile de la internare numărasem orele dormite și vă spun că erau mai puțin de 20. Dacă ne mai dă Dumnezeu încă o minune de copil, fără ezitare voi călca din nou pragurile Maternității Filantropia. Recomand cu mare caldură. Am născut pe 2.09.2021, natural la Maternitatea Filantropia din București

PS.: Dacă citește o anume mămică, Iulia, colega mea de salon, o rog din suflet să lase un comentariu la această postare. Am plecat acasă în aceeași zi, iar din graba mea am uitat sa îi cer numărul de telefon. Sunt convinsă că din aceeași grabă și ea a uitat.
CITEȘTE ȘI DESPRE:  PUSEUL DE CREȘTERE LA BEBELUȘI – Tot ce trebuie să știe o mămică

CITEȘTE ȘI DESPRE: 11 Clipe înfricoșătoare împreună cu nou-născutul pentru orice mamică la primul bebeluș