Agresivitatea copiilor poate avea numeroase cauze. In functie de varsta, mediu social, exemplu familial si multe alte variabile, copiii se pot purta agresiv sau pot cadea victime agresivitatii altor copii. Cum reactionezi atunci cand copilul tau devine violent? Ce faci atunci cand copilul tau este lovit de un alt copil? Cum combati agresivitatea ca mod de comportare?
Problema agresivitatii este una extrem de complexa, iar multitudinea de factori declansatori ai comportamentului agresiv face ca solutiile sa fie multiple si diferite. Ca in orice alta situatie, este mai usor sa previi decat sa tratezi.
Cum previi declansarea unui episod de agresivitate?
In principiu, este esential ca cel mic sa simta ca este tratat corect de catre adultii importanti din viata sa. El are nevoie de limite si de disciplina, impuse insa intr-un mod plin de iubire. Ca parinte, invata sa respecti cateva reguli:
- Concentreaza-te asupra comportamentelor pozitive si evita sa te concentrezi asupra celor negative.
- Stabileste reguli corecte. Alege un numar mic de reguli care este important sa fie respectate si explica-i-le celui mic.
- Fii consecvent in ceea ce priveste cele cateva reguli stabilite.
- Ramai calm.
- NU folosi niciodata pedepse fizice. Nu faci decat sa iti inveti copilul ca violenta este acceptabila!
Cum reactionezi in cazul in care esti martorul unui episod violent?
Este important ca reactia ta sa fie atat prompta cat si corecta, pentru a evita ca micul conflict sa avanseze, pentru ca victima sa fie protejata iar micul agresor sa fie oprit si lamurit ca nu e in regula sa lovesti, impingi, musti.
Fii atenta la factorii declansatori. Cei mai multi copii care au porniri violente au si un „calcai al lui Ahile” care declanseaza criza. Unii nu suporta sa li se ia o jucarie din mana, altii nu vor sa imparta toboganul, altii au o problema cu copiii mai mici sau mai mari decat ei. Uneori crizele de nervi se declanseaza atunci cand copilul este flamand, sau cand este obosit. Observa atent ce se petrece si actioneaza inainte de declansarea conflictului, amintindu-i celui mic regulile de baza, de exemplu „nu e bine sa lovim alti copii”.
Intervino rapid. Imediat ce copilul tau devine agresiv, trebuie sa intervii, pentru ca acesta sa inteleaga ca ceea ce face nu este acceptabil. Indeparteaza-l de locul sau motivul conflictului si asteapta-l sa se linisteasca.
Nu face o tragedie din ceea ce s-a intamplat. Daca tu faci o scena, copilul agresiv obtine exact ceea ce isi dorea: sa fie in centrul atentiei. Concentreaza-ti atentia asupra victimei, asigura-te ca e bine, ca nu e lovit rau, spune-i ca iti pare rau si ca agresorul a reactionat asa pentru ca era nervos. Copilului agresiv multumeste-te sa ii atragi atentia ca ceea ce a facut „doare” si ca l-a ranit pe celalalt copil.
Fii un exemplu pozitiv. Chiar daca esti nervoasa, nu tipa, nu lovi, nu jigni, nu-i spune ca e rau sau obraznic. Nu faci decat sa ii arati ca e in regula sa reactioneze astfel atunci cand se infurie. Controleaza-te si multumeste-te sa il scoti din miezul conflictului atunci cand depaseste limita.
Reactioneaza mereu la fel. In timp, copilul va invata sa anticipeze consecinta pe care gesturile sale violente o au.
Apeleaza la time-out. Desi metoda este disputata si contestata de unii sustinatori ai atasamentului securizant, ea poate fi extrem de utila in cazul copiilor care isi traiesc foarte intens emotiile. Nu spunem sa il inchizi pe cel mic intr-o camera separata, insa poate fi o idee buna sa il insotesti intr-un loc in care sa ii oferi ocazia sa se calmeze.
Foloseste jocul de rol. Jucariile, de exemplu, isi pot astepta randul ca sa se dea in scranciob, isi pot imparti jucariile sau se pot juca impreuna in groapa de nisip improvizata in mijlocul sufrageriei. Copilul va deprinde astfel metode acceptabile de exprimare si de rezolvare a conflictelor, pe care le va putea aplica apoi in viata reala.
Discuta despre ce s-a intamplat. Asteapta ca cel mic sa redevina calm, dar nu amana discutia prea mult, caci risti sa uite ce s-a intamplat. Intreaba-l de ce anume s-a enervat atat de tare, explica-i ca e normal sa se supere din cand in cand, dar nu e acceptabil sa raneasca alti copii. Ofera-i alte metode prin care sa isi exprime furia.
Invata-l despre asumarea responsabilitatii. In loc sa se distreze cu ceilalti copii, va trebui sa piarda din timpul de joaca pentru a strange cuburile pe care le-a aruncat in timpul crizei de furie, sau sa repare jucaria stricata. In cazuri mai serioase, este posibil ca banii pentru desertul din ziua respectiva sa trebuiasca folositi pentru a inlocui ceea ce a distrus. Acestea nu sunt pedepse, ci sunt consecinte naturale ale faptului ca a reactionat nepotrivit atunci cand s-a infuriat.
Apreciaza comportamentul pozitiv. Teoriile moderne sustin ca cei mici nu trebuie educati folosind sistemul de pedepse si recompense. Totusi, e o idee buna ca „intamplator” sa ii amintesti copilului cat de bucuroasa esti ca a impartit jucariile, ca a avut grija de copilul acela mai mic decat el care vroia sa se dea pe tobogan, ca atunci cand s-a suparat a ales sa dea un sut puternic in minge. Este cu siguranta mai bine si mai util sa procedezi astfel, concentrandu-te pe comportamentele pozitive si rasplatindu-le cu lauda, atentia si aprecierea ta, decat sa acorzi atentie sporita comportamentelor negative.
Tu cum reactionezi in cazul unui incident de acest gen intre copii? Ce faci, concret, daca copilul tau este victima unui micut violent sau daca, din contra, copilul tau este cel care loveste alti copii?
