Diagnosticul de tulburare din spectrul autism ( TSA ) nu se poate da în urma unei analize de sânge, ci se face exclusiv pe baza manifestării unor tipuri specifice de comportament. Atunci când copilul manifestă cel puțin șase tipuri specifice de comportament din trei categorii diferite de deficite acesta primește diagnosticul de ”autism”. Cele trei categorii sunt: comunicare, interacțiune socială și comportamentul și interesele.
În cazul în care copilul tău nu vorbește deloc sau vorbește foarte puțin și are o capacitate slabă de interacțiune sau comunicare în general primul pas recomandat este ca părintele să devină conștient de deficitele verbale pe care le are copilul pentru a putea solicita ulterior ajutor specializat. De aceea, necesitatea unei diagnosticări corecte, timpurii și importanța intervenției specifice de terapie cresc șansele de reușită și chiar de recuperare în cazul copiilor cu TSA. Multe programe de terapie își consolidează strategia de predarea pe baza motivației și a recompensei.
Oricât de mult îți iubești ca părinte copilul și oricâte planuri ți-ai făcut pentru el înainte de a fi diagnosticat cu o tulburare din spectrul autism, acest diagnostic nu este ușor de digerat pentru niciun părinte și vine la pachet cu o listă de previziuni mai mult sau mai puțin sumbre. Căutarea de soluții sau metode noi de abordare a copilului, înțelegerea conceptului de autism și a modului de manifestare reprezintă cea mai bună alegere pentru părinți.
Din fericire, azi părinții au de ales între multiple programe de terapie, centre specializate unde își pot duce copilul câte 4 sau chiar 8 ore pe zi de luni până vineri sau să-și creeze propria echipă de terapie la domiciliul copilului. De asemenea, mulți părinți sunt deschiși și cursurilor special create pentru părinți și aparținători de copii cu TSA. Unii părinți aleg chiar să devină co-terapeuți pentru o mai mare eficiență a procesului educativ, dar și pentru a se înțelege și conecta mai ușor cu propriul copilul.
Chiar dacă mulți spun că autismul este o boală care durează toată viața, sunt părinți care au avut curajul să spere și să creadă cu tărie în ajutorul specializat. Astfel ei au dat copiilor lor șansa să interacționeze cu o lume care părea diferită și dificilă de înțeles inițial.
Copiii cu autism sunt capabili de schimbări majore, inclusiv de recuperare
Chiar dacă recuperarea nu este o premisă a fericirii, la fel nici autismul nu reprezintă o condamnare la tristețe. Nimeni nu spune că este ușor acest proces, autismul este o tulburare de dezvoltare în fond și care se manifestă prin diferite dificultăți de socializare, comunicare și schimbări de comportament.
Semnele autismului pot fi recunoscute încă din primul an de viață sau cel mai sigur în jurul vârstei de 2 ani jumătate sau 3 ani când copilul începe să piardă din achizitiile dobandite până atunci. Spectrul autismului este destul de larg și poate afecta copilul de la ușor la sever.
CITEȘTE ȘI: Semnele autismului la copii – Mami, observă aceste indicii timpurii!
Toți copiii cu autism prezintă aceste dificultăți de limbaj verbal sau non-verbal
Dificultățile de exprimare și de înțelegere a limbajului, înțelegerea sau menținerea contactului vizual sunt printre cele mai vizibile semne ale autismului. Cele mai multe dificultăți le întâlnim sub forma dislaliilor – adică omiterea, alterarea sau chiar înlocuirea unor sunete sau silabe din cuvinte.
Limbajul poate fi repetitiv (ecolalie), rigid, lipsit de sens sau fără legătură cu subiectul discuției. Vocea copiilor poate fi uneori subțire, pițigăiată, joasă sau chiar cântata. De multe ori, copii cu autism pot să susțină monologuri lungi pe teme complexe sau de interes pentru ei, dar nu răspund la nume atunci când sunt strigați sau nu folosesc pronumele personal, persoana I.
Chiar și atunci când vorbesc corect și fluent, mulți copii nu pot susține o conversație cu două sau mai multe persoane. Putem vorbi de dobândirea unui vocabular bogat, dar nu și de înțelegerea sensurilor cuvintelor sau de recunoașterea expresiilor faciale ori folosirea gesturilor.
Din acest motiv, multe programe de intervenție s-au axat pe confortul copilului, pe crearea de bucurii și satisfacții personale mai de grabă decât pe ”recuperarea din autism”.
Copiii cu autism par că sunt neatenți tot timpul și nu imită spontan
De aici apar și primele întârzieri în dezvoltarea limbajului. Dar asta nu înseamnă că copilul cu autism nu poate să vorbească. Lipsa limbajului nu denotă potențialul sau dificultatea copilului de a vorbi și în viitor. Părintele trebuie să plece de la premiza că acum copilul nu vorbește încă, dar poate să o facă. Cu susținerea echipei formată din părinte-terapeut-coordonator și un program terapeutic actualizat periodic fix pe nevoile curente ale copilului, rezultatele nu vor întârzia să apară.
Tocmai această încredere oarbă și perseverență în asumarea efortului comun și a spiritului de echipă ajută la dezvoltarea funcției de comunicare și integrare a copilului în procesul educativ.
CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea limbajului la copii
Interacțiunea socială la copii cu autism
Mulți copii cu autism au interese restrânse, chiar dacă au o memorie foarte bună sau pot învăța multe abilități cognitive într-un timp retaliv scurt. Partea de interacțiune socială trebuie să fie înțeleasă ca pe ceva ce merită efortul pentru ei. O abilitate socială este întotdeauna înțeleasă ca un comportament verbal, conform lui Skinner, fiind recompensată de cei din jur. Pe măsură ce copii invață abilități sociale noi, învăța și cum să le folosească în contexte adecvate social. În acest sens, specialiștii recomandă să organizăm mediul astfel încât acesta să devină recompensatoriu pentru copil.
Interacțiunea socială poate fi o adevărată provocare pentru un copil care nu formulează cereri sau denumiri, nu arată cu degetul, nu menține contactul vizual sau nu răspunde la întrebări cu da si nu ori cand este strigat pe nume. Unii copii mai pot avea comportamente inadecvate social sau chiar să dezvolte frustrări neavând mijloacele de exprimare a propriilor preferințe, sentimete ori nevoi.
Prin implicarea unui partener de joacă și de socializare, putem oferi copilului șansa dezvoltării repertoriului de abilități sociale și recompensarea unui număr foarte mare de abilități care apar firesc în mediul social. Copilul învață astfel cum să câștige și să păstreze un partener social.
Interesele copiilor cu autism
Pentru o dezvoltare armonioasă a copiilor și pentru a obține implicarea lor în procesul educativ este necesar să cunoaștem și să testăm periodic care sunt preferințele lor în materie de joacă și interacțiune cu adulții sau cu alți copii. Recompensele alimentare și sociale reprezintă de asemenea factori declanșatori pentru menținerea interesului și a motivației.
De exemplu, un copil poate acordă o atenție neobișnuită unei anumite părți ale jucăriei preferate cum ar fi roțile unei mașinuțe sau poate prefera doar mașinuțele de o anumită culoare.
Ei mai pot manifesta o nevoie si un interes crescut pentru uniformitate/ simetrie si rutină zilnică. Cum ar fi solicitarea de a mânca doar un anumit fel de mâncare, o anumită culoare sau de a insista să meargă pe același drum către casă.
Copii cu autism au de cele mai multe ori nevoie de stimulare și corectare și terapia trebuie să fie centrată pe nevoile și interesele acestuia pentru a asigura reușita și achizitia de abilități și comportamente acceptate social.
CITEȘTE ȘI: Autismul depistat de timpuriu la copii poate fi într-adevăr o şansă la o viaţă cât mai normală
