In sarcina si dupa nastere toata lumea se concentreaza asupra proaspetei mamici si asupra bebelusului. Tati este de multe ori lasat la o parte, sau luat in considerare numai cand are de facut comisioane sau cand cineva trebuie sa fie…certat. Insa si taticii sunt oameni si au si ei temerile lor. Iata cele mai frecvente temeri nejustificate ale taticilor.
Teama de TATIC: ca nu pot contribui in nici un fel la buna dezvoltare a bebelusului nenascut
Este adevarat, mamicile sunt cele care poarta bebelusul in pantece. Ele duc povara responsabilitatii ca cel mic sa se dezvolte sanatos, de aceea nu consuma alcool, nu fumeaza si renunta la o multime de lucruri inca insuficient studiate si care ar putea afecta comoara pe care o vor aduce pe lume.
Mamele au nevoie de ajutor si sustinere, de incurajare si vorbe bune, au nevoie sa fie iubite si sa simta ca nu sunt singure pe drumul pe care merg. Prin urmare, tati are un rol esential: el asigura bunastarea psihica a mamei, de care depinde bunastarea viitorului lor copil.
Teama de TATIC: ca nu va face fata nasterii
Si in Romania din ce in ce mai multe mame isi doresc sa fie insotite in momentul nasterii de viitorul tatic. In maternitatile private acest lucru incepe sa fie posibil.
Insa taticii din Romania nu au crescut privind nasterea ca pe ceva firesc si natural. Din contra, evenimentul le-a fost prezentat inconjurat de o aura de mister si pudoare. Li s-a insuflat ideea ca numai femeile (sau medicii) trebuie sa fie prezenti la nastere. Si au mai venit si filmele americane cu tatici care lesina rusinos chiar in momentul in care toata lumea este ocupata cu aducerea bebelusului pe lume!
Ei bine, astea sunt clisee si comedii. In realitate, barbati din intreaga lume asista la sosirea bebelusului lor si fac fata cu brio momentului. Ei sunt mandri ca si-au ajutat activ partenera sa depaseasca aceste momente dificile si ca au fost acolo sa isi tina in brate puiul, ba sa-i si taie cordonul ombilical!
Teama de TATIC: ca nu face destul. Ei bine, asta este o aiureala. Este important ca fac tot ceea ce le sta in putinta pentru ca totul sa fie cat mai bine, pentru ca viitoarea mamica sa fie fericita si linistita. Cu siguranta ea ii va aprecia la adevarata valoare.
Teama sa manevreze bebelusul. Multi tatici evita chiar sa tina in brate un nou nascut, de teama ca l-ar putea rani. De fapt, bebelusii sunt mult mai rezistenti decat avem noi impresia, si nu se „strica” asa usor. Daca este manevrat incet si cu atentie, nu e smucit, zdruncinat, bebelusul este in perfecta siguranta. Citeste aici un mic ghid de tinere in brate a bebelusului
Teama de a schimba scutece sau de a-l imbraca pe cel mic. Si aici, ca in orice alta activitate, este nevoie de putina indemanare, care se capata. Nici mami nu stia sa imbrace bebelusi atunci cand a nascut, si iata ca acum se descurca foarte bine. Nevoia ne invata sa facem cele mai dificile lucruri, asa ca nu porniti la drum cu gandul ca „e prea greu”.
Teama ca nu pot linisti bebelusul. Este adevarat, tati nu poate alapta, dar acesta este singurul lucru pe care tati nu il poate face. In rest, tati poate tine copilul in contact piele pe piele, ii poate canta, il poate schimba si spala, il poate chiar hrani cu biberonul daca sanul mamei nu este disponibil.
Teama ca „nimic nu va mai fi ca inainte”. Asa este, este o teama perfect justificata. Insa „altfel” nu inseamna neaparat „mai rau”. Viata impreuna cu un bebelus are provocarile ei, dar este plina si de mici minuni care se succed cu o viteza ametitoare. Iar viata alaturi de un copil este palpitanta, amuzanta si plina de provocari.
Teama ca trebuie sa se maturizeze. Dupa cum toate femeile stiu, barbatii raman un pic copii si la 100 de ani. Si dupa 6 luni de colici sau somn, bebelusul are nevoie de un partener de joaca! asadar, tati se poate bucura de o a doua copilarie alaturi de cel mic, incepand cu turnurile din 3 cuburi si terminand cu cele mai provocatoare jocuri video.
Teama ca nu vor fi tati buni. Ei bine, cu teama asta se confrunta si mamele, in fiecare zi a vietii lor. Poate chiar mai mult si mai des decat taticii, avand in vedere ca societatea traditionala tinde sa puna pe umerii mamelor responsablitatea cresterii si educarii copiilor.
Adevarul este ca un copil are nevoie de ambii parinti implicati in viata sa si ca nu exista nici un manual de instructiuni care sa te invete sa fii un tata bun. Asculta-ti copilul, fii acolo pentru el, sprijina-l in cautarea independentei si vei fi cel mai bun tata pentru el!
Voi, tatici, de ce alte lucruri va mai temeti?