A născut într-un buncăr în Kiev: Tu ești un Ucrainean nou!
Viktoria are 32 de ani și a născut primul său copil așa cum nu și-ar fi imaginat niciodată: sub pământ, într-un adăpost antiaerian transformat în spital. A adus în familia noastră incredibil de multă iubire și fericire, a povestit proaspăta mămică. Iată istoria completă a venirii pe lume a bebelușului său.
Era a doua zi de război, se auzeau explozii peste tot, îmi era tare frică. Mă rugam să îmi cunosc odată fiul, așa că m-am apucat să fac curat prin casă, să mă pregătesc pentru bebeluș, iar durerile m-au apucat treptat, nici nu le-am băgat în seamă la început. Nu îmi venea să cred că voi ajunge să nasc în timp de război.
Și mie, și soțului ne era teamă să mergem cu mașina la spital, se auzeau explozii peste tot. Am pierdut jumătate de oră la coadă ca să alimentăm, era foarte aglomerat la benzinărie, dar apoi am condus printr-un oraș pustiu… A fost foarte ciudat, înfricoșător, să vezi orașul altădată plin de viață, în halul acesta…
Vuietul sirenelor era asurzitor
Când am ajuns la spital, toate luminile erau stinse pentru că personalul medical se temea să nu fim bombardați. Medicul meu ne-a întâmpinat și ne-a condus într-o cameră foarte frumoasă și veselă decorată. Dar două ore mai târziu, s-au auzit sirenele. Alarmele erau atât de puternice și era aproape suprarealist când te uitai pe geam, toată arhitectura gotică, străzile pustii și vuietul acela asurzitor.
Nimic din ce am pregatit pentru naștere nu s-a întâmplat
În timpul sarcinii am făcut cursuri prenatale, am mers la un curs de yoga special pentru gravide, m-am pregătit pentru o naștere blândă. Nimic din toate astea nu s-a întâmplat. Medicul a venit și a spus că trebuie să coborâm în adăpostul antiaerian. Toată lumea era speriată și alerga. Iar eu nici măcar nu reușeam să îmi pun pantalonii, pentru că durerile deveniseră foarte puternice. Când am intrat în adăpost, am fost șocată. Fusese construit pe vremea sovieticilor și nu fusese deloc întreținut, aveai senzația că se prăbușește peste tine.
Era foarte frig, iar aerul era umed.
Pe noi ne-au dus într-o cămăruță fără uși, cu o perdea de duș care ne despărțea de restul de 50 oameni. Nu exista niciun fel de echipament medical, doar o masă ginecologică veche. Am încercat din răsputeri nici măcar să nu o privesc, speram să putem reveni în spital cât mai curând.
Și tocmai atunci mi s-au rupt membranele. Medicul s-a uitat la mine și a zis că trebuie să nasc acolo și acum, că ar fi fost prea periculos să mai așteptăm. Era atât de ferm și aveam atâta încredere în el, încât din acel moment nu m-am mai temut. Mă gândeam doar la momentul în care durerea va fi dispărut, iar eu îmi voi ține copilul în brațe.
Pe fiul meu îl cheamă Fedor
Am fost atât de fericită când l-am ținut în brațe pentru prima oară! Cu perișorul negru, arată ca o miniatură a soțului meu. Tatăl lui i-a tăiat cordonul ombilical. Când l-am ținut pe Fedor în brațe prima oară am fost surprinsă de cât de cald era. Au fost niște senzații aproape mistice, de bucurie și fericire. Îl țineam în brațe acolo, în buncăr, și i-am zis Ești norocos, ești unic, te-ai născut în Ucraina, ești un Ucrainian nou!.
În fiecare dimineață mă trezeam un pic mai devreme ca să îl pot privi cum doarme, arăta ca un îngeraș. Apoi, mă uitam pe fereastră, să văd dacă mai sunt clădirile la locurile lor. Sper ca fiul meu să afle despre război doar din povești. Să nu știe niciodată ce înseamnă, cu adevărat, războiul.
În ciuda situației în care suntem, Fedor a adus cu el fericire, bucurie și bunătate. Avem grijă de el și suntem atât de fericiți când facem asta!
Sper și mă rog pentru pace. Fedor este un ucrainean nou și ar trebui să crească într-o Ucraină nouă.
Sursa: The Guardian
CITEȘTE ȘI: Sunt sigură că nașterea naturală doare pe moment și după trece, dar o cezariană poate să doară toată viața
