Din momentul în care bebelușul se naște, el începe să învețe despre lumea în care tocmai a intrat prin intermediul simțurilor. Învățarea senzorială reprezintă fundamentul dezvoltării bebelușului, de aceea este important ca acesta să aibă ocazia de a explora lumea prin intermediul tuturor simțurilor sale. Acest proces contribuie la dezvoltarea sănătoasă a creierului și a legăturilor dintre neuroni. Văzul, auzul, mirosul, gustul și simțul tactil se dezvoltă extrem de repede în primele 12 luni de viață și, pe măsură ce simțurile devin tot mai sensibile, răspunsurile micuțului îi fac personalitatea să se contureze și să strălucească.
Caracteristicile dezvoltării umane
Dezvoltarea bebelușului, de la naștere până la încheierea copilăriei mici, este un proces stadializat. Până la împlinirea vârstei de 2 ani, bebelușii se înscriu în stadiul de dezvoltare senzorio-motor, care este urmat, abia după vârsta de 24 luni, de stadiul preoperațional.
În stadiul senzorio-motor bebelușul învață preponderent prin intermediul simțurilor. El percepe lumea înconjurătoare cu un număr în creștere de detalii, pe care le înregistrează tot mai atent pe măsură ce creierul său formează noi și noi conexiuni neuronale, care se extind din ce în ce mai mult.
Calendarul dezvoltării senzoriale în primul an de viață
Percepțiile senzoriale ale nou-născutului și cele ale copilului de un an sunt esențial diferite. Ce este important să reții e că în primul an de viață, bebelușii învață din ceea ce văd, ating, gustă sau miros. Stimularea consecventă a simțurilor duce la apariția de noi comportamente, iar în acest context învățarea este mai degrabă o adaptare la mediu, care îi asigură supraviețuirea.
0 – 2 luni: abilitățile vizuale ale bebelușului sunt limitate, el distinge mai curând contururi și contraste decât imagini detaliate. Simțul olfactiv este pe deplin dezvoltat, micuțul recunoscând mirosul familiar al mamei și întorcând capul către sursa de hrană. Auzul este dezvoltat, bebelușul reacționând față de sunetele familiare. Simțul tactil este bine dezvoltat, motiv pentru care micuțul dorește contactul piele pe piele cu adultul care îl îngrijește. Gustul exprimă o atracție deosebită pentru dulce, aroma laptelui matern și cea a laptelui praf fiind preferate.
2 – 4 luni: abilitățile vizuale încep să se îmbunătățească; în structura ochiului se formează un număr mare de celule cu conuri și cu bastonașe. Bebelușul începe să urmărească cu privirea obiecte și chipuri aflate la o distanță de 20 – 40 cm de fața lui. Din punct de vedere al simțului olfactiv, bebe este mai evident interesat de alimente și reacționează mai puternic față de mirosurile neplăcute. Sunetele încep să fie asociate cu anumite obiecte, iar bebe începe să verbalizeze. Simțul tactil e mai bine dezvoltat, bebe fiind capabil să folosească ambele jumătăți ale corpului, simultan. Deși continuă să manifeste o preferință pentru dulce, bebelușul alăptat își poate exprima nemulțumirea față de unele mirosuri și arome ale laptelui matern după ce mama a consumat diverse condimente.
4 – 6 luni: bebelușul începe să perceapă mai bine culorile și delimitarea fizică a obiectelor. Câmpul său vizual se lărgește și îi permite să remarce obiecte aflate la mai mare depărtare și să le urmărească mișcarea. Simțul olfactiv și cel tactil îl fac să fie deranjat de mirosul și senzația date de un scutec plin; bebelușul reușește să apuce obiectele, să le tragă și să le împingă. Părinții observă că bebelușul pare să le răspundă, pe limba lui, încercând să imite sunete și intonații ale acestora. Curios, micuțul devine interesat să experimenteze mai multe arome, inclusiv gustul sărat, și își exprimă interesul pentru mâncarea adulților.
6 – 8 luni: percepția asupra profunzimii spațiului se îmbunătățește, iar mirosul devine important în procesul de selecție a alimentelor pe care e dispus să le încerce și care îi plac. Simțul auditiv se perfecționează, bebelușul devenind capabil să localizeze direcția de proveniență a zgomotelor. Simțul tactil în dezvoltare și gustul îi permit să recunoască texturile unor obiecte sau alimente și să se întindă după mâncare.
8 – 10 luni: coordonarea mână-ochi este mult îmbunătățită, mișcările devenind din ce în ce mai precise. Mirosul îi permite să deosebească alimentele care îi plac de cele pe care nu le agreează. Bebe începe să recunoască unele cuvinte familiare și semnificația lor. Apucă obiectele în pensă, între arătător și degetul mare și este tot mai interesat să participe la masa adulților și să încerce alimentele de pe farfuriile acestora.
10 – 12 luni: bebe nu mai întâmpină nici un fel de dificultăți când vine vorba despre atingerea și apucarea obiectelor, percepția asupra spațiului și a distanțelor fiind mult superioară etapelor inițiale de dezvoltare. Adulții care îl îngrijesc remarcă o accentuare a preferințelor olfactive și a reacției față de acestea. Auzul e bine dezvoltat, micuțul reacționând față de cântece cunoscute sau față de diverse sunete familiare. Mersul de-a bușilea se dezvoltă, iar bebe este acum capabil să se întindă după jucării, să le apuce și să le manevreze conform scopului lor. În ceea ce privește gustul, preferințele sunt mult mai variate.
Importanța stimulării senzoriale a bebelușilor
Bebelușii și copiii au nevoie de o stimulare senzorială adecvată, la momentul potrivit, pentru a se dezvolta armonios. Privarea copiilor de acest tip de stimulare îi expune unui risc crescut de apariție a întârzierilor de dezvoltare, inclusiv a întârzierilor cognitive, identificate la copiii crescuți în orfelinate și la bebelușii născuți prematur.
Integrarea multisenzorială este recunoscută, în prezent, ca esențială pentru dezvoltarea normală a copiilor. Este o abilitate dobândită, care se specializează odată cu înaintarea în vârstă și care atinge apogeul în copilăria târzie.
De multe ori, copiii cu tulburări de dezvoltare au mecanismele de integrare multisenzorială „defecte”, ceea ce înseamnă că trebuie antrenați pentru a percepe și interpreta corect stimulii.
Lipsa de stimulare senzorială a fost observată la prematurii crescuți în incubator, privați de atingere, dar expuși la sunete și lumini fără a fi capabili să le coreleze cu sursa. Un astfel de scenariu poate face dificil, pe termen lung, răspunsul la stimulii sociali sau din mediu. Reversul situației, reprezentat de îngrijirea de tip cangur, în care bebelușul este purtat în contact piele pe piele cu adultul timp de minim o oră pe zi, în minim primele două săptămâni de viață, a demonstrat scoruri semnificativ mai mari la evaluările mentale și fizice, observații care se mențin și după ani de zile.
Dezvoltarea creierului este strâns legată de stimularea mecano-senzorială a bebelușului. Privarea bebelușului de acest tip de stimulare în primele luni de viață are efecte negative dificil sau imposibil de combătut.
Studiile au demonstrat că în creierul nou-născutului se dezvoltă între două și trei milioane de sinapse în fiecare secundă. Aceste sinapse transmit mesajele senzoriale către creier; cu cât sunt folosite mai mult, cu atât au șanse mai mari de a deveni permanente. Atunci când nu sunt folosite, sinapsele mor, prin urmare stimularea senzorială este esențială pentru a dezvolta creierul, pentru a susține o evoluție normală, îl ajută pe copil să învețe și să comunice despre lume.
Îngrijirea obișnuită pe care o mamă i-o oferă bebelușului ei stimulează simțurile de bază, dar și a unor mecanisme mai fine; funcționarea articulațiilor și dezvoltarea echilibrului, de exemplu. Studiile au demonstrat că activitatea cu cel mai mare grad de stimulare este hrănirea, urmată de joacă, purtare, îmbăiere și schimbarea scutecului și a hainelor.
Metode practice pentru susținerea dezvoltării senzoriale a bebelușului
Susținerea dezvoltării senzoriale a bebelușului prin antrenarea simțurilor sale de bază poate fi făcută din prima zi de viață și nu este un proces complicat. Ea constă predominant în îngrijirea de bază, oferită într-un mod conștient și variază în funcție de vârstă. De cele mai multe ori, lucrurile simple, dar repetate de mai multe ori pe zi, sunt cele mai importante atunci când vine vorba despre îngrijirea bebelușului.
Stimularea senzorială la bebeluși de 0 – 3 luni
Agață un carusel colorat deasupra patului bebelușului;
Încurajează bebelușul să țină și să scuture o zornăitoare de dimensiuni potrivite vârstei;
Atinge ușor și gâdilă bebelușul pentru a-l face să chicotească;
Joacă-te cu bebelușul într-o cât mai mare varietate de poziții;
Oferă contact piele pe piele din plin;
Zâmbește la bebeluș, atinge-i mânuțele, picioarele, fruntea;
Cântă melodii simple și vorbește-i;
Atunci când îi schimbi scutecul, atinge diverse zone zone ale corpului și asociază gestul cu un sunet amuzant până când micuțul începe să urmărească mișcarea mâinii și să o asocieze cu sunetul;
Agață o oglindă pe perete, atinge-o și spune numele bebelușului; în timp, acesta va înțelege cine e în imaginea reflectată.
Implicarea tatălui în viața unui copil este esențială pentru dezvoltarea sa emoțională și senzorială
Prin participarea la jocuri tactile, explorarea mediului înconjurător și comunicarea afectuoasă, nu numai că îl ajuti pe bebe să-și dezvolte simțurile, dar și începi să îl cunoști mai bine și să construiești o legătură puternică cu el. Fiecare moment petrecut împreună este o ocazie de a crea amintiri valoroase și de a întări legătura emoțională dintre voi. Iată câteva moduri în care tatăl poate contribui la bunăstarea și dezvoltarea copilului:
Explorarea texturilor: Oferirea bebelușului diferite obiecte cu texturi variate, precum plușuri moi sau jucării aspre, pentru a-i stimula simțurile tactile.
Plimbări în natură: Explorarea mediului înconjurător în timpul unei plimbări în parc sau prin curtea casei pentru a descoperi diverse elemente naturale și pentru a stimula simțurile vizuale.
Jocuri cu sunete: Folosirea diferitelor obiecte care produc sunete interesante, cum ar fi clopoței sau jucării muzicale, pentru a-i stimula simțul auditiv.
Masaj: Oferăi bebelușului o sesiune de masaj delicată, folosind uleiuri naturale și mișcări blânde, pentru a-i stimula simțurile tactile și pentru a-l ajuta să se relaxeze.
Jocuri cu apă: Organizarea jocurilor cu apă în baie, unde bebelușul poate să se joace cu diferite jucării plutitoare și să se obișnuiască cu apa într-un mediu sigur și controlat.
Implicarea buniciilor și a tatălui în activitățile de dezvoltare senzorială ale bebelușului este extrem de valoroasă nu doar pentru copil, ci și pentru relația acestora. Aceste activități simple și creative pot contribui semnificativ la dezvoltarea senzorială a bebelușului și la consolidarea legăturilor afectuoase cu bunicii și tatăl.
Stimularea senzorială la bebeluși de 4 – 6 luni
Încurajează bebelușul să atingă diverse materiale cu texturi diferite: lână, catifea, mătase, bumbac;
Ridică și coboară bebelușul în diverse poziții pentru a-l învăța să își dezvolte motricitatea și echilibrul;
Găsește mingiuțe de culori și texturi diferite și învață-l să le arunce, să le rostogolească și să le facă să sară.
Stimularea senzorială la bebeluși de 7 – 9 luni
Oferă obiecte noi pe care bebelușul să le examineze folosind ambele mâini;
Arată-i cum să întoarcă paginile cartonate ale unei cărți;
Oferă-i obiecte de greutăți diferite pentru a experimenta ce înseamnă să le ridice pe fiecare;
Arată-i diferite obiecte, apropiate și îndepărtate, pentru a-l obliga să focuseze privirea la distanțe diferite;
Susține-l să observe mediul înconjurător din diferite poziții: pe spate, pe burtică, în șezut, în timp ce se târăște sau stă în picioare cu ajutor.
Stimularea senzorială la 10 – 12 luni
Joacă-te de-a v-ați ascunselea;
Du-l pe bebe în fața oglinzii și spune-i să arate diferite părți ale corpului;
Încurajează-l pe bebe să se deplaseze peste, pe sub și printre diferite obiecte din casă;
Expune-l pe bebe la o varietate de texturi prin intermediul alimentelor, hainelor, jucăriilor, bureților de baie etc;
Ține bebelușul la distanță de spațiile în care se fumează sau unde se folosesc substanțe chimice agresive.
Stimularea senzorială este extrem de importantă pentru dezvoltarea armonioasă a bebelușului; impactul acesteia este mai complex decât ai bănui. Transformă fiecare interacțiune cu bebelușul într-un moment semnificativ!
