Dacă tu ai fi certat/ă sau pedepsit/ă, ai face lucrurile mai bine? Sau într-un mod mai liniștit? Sau oricum îi ceri copilului să facă? Normal că nu! Și noi se presupune că suntem adulți și știm cam cum stă treaba! Atunci de ce ai avea această pretenție total absurdă de la copilul tău? Să fim serioși, dragii de ei abia vin pe lume și trec de la un stadiu la altul cu o viteză fenomenală. Și învață de la noi, adulții, cum să trăiască, cum să (re)acționeze, cum să se poarte cu ceilalți. Și cum toți ne dorim copii „buni”, ajungem să le cerem lor să se poarte frumos. Deși îi pedepsim. Pentru că da, nici noi nu am fost crescuți cu blândețe. Nici noi nu am beneficiat de iubirea adulților din jurul nostru, nici nouă nu ne-a răspuns cineva cu răbdare și blândețe, atunci când făceam ce fac copiii de obicei. E greu, dar nu imposibil, să ne schimbăm felul de a ne purta cu ei. Dacă reușim să nu mai reacționăm, și doar să acționăm, atunci lucrurile vor fi cu mult mai simple. Iar despre pedepse nici măcar nu s-ar mai pune problema. Pentru că tu știi, mai bine decât oricine, ce răni au lăsat pedepsele pe care tu le-ai primit în copilărie.
Ce este pedeapsa
Că este vorba despre țipat, certat, amenințat, lovit la fund sau ciupit de obraji, toate acestea sunt pedepse. Chiar și atunci când copiii sunt trimiși în camera lor sau sunt puși să stea un anumit timp singuri, reprezintă o pedeapsă. Pentru că este practic un fel de abandon, iar copilul rămâne singur cu cele mai dureroase sau înfricoșătoare trăiri, trăiri pe care este nevoit să și le gestioneze singur. Citește și despre: 7 semne de STRES la copii pe care păriții trebuie să știe să le recunoască
Efectele negative ale pedepselor
În primul rând, relația dintre voi doi are extrem de mult de suferit. Copilul te va respinge și va fi mereu în defensivă. În al doilea rând, cu siguranță nu va fi dispus să iți povestească despre ce i se întâmplă și va încerca să te mintă pentru a nu ajunge în situația de a fi pedepsit. Iar acest lucru va duce și mai departe, la a nu afla efectiv ce face copilul și astfel, nu vom avea cum să îl ajutăm dacă trece prin situații dificile. Mai mult decât atât, copiii vor perpetua propriul nostru stil de a gestiona lucrurile și cu siguranță vor ajunge să se poarte fix așa cum ne purtăm noi cu ei. Vor ajunge să creadă despre ei înșiși că sunt răi, în loc să înțeleagă că doar un anume comportament al lor nu a fost bun. Și nu în ultimul rand, pedepsele nu funcționează. Niciodată. Copilul nu va ține minte niciodată pentru ce a fost certat, dar își va aminti cu siguranță că tu l-ai certat.
Nu înseamnă că nu punem limite
De cele mai multe ori adulții cred că dacă cei mici nu sunt pedepsiți, atunci vor crede că le este acceptat comportamentul și nici nu învață vreo lecție. Însă, a nu-i pedepsi nu înseamnă că nu îi mai învățăm limitele. Nu înseamnă că nu îi învățăm că nu au voie să treacă strada, că nu au voie să rănească pisica, că nu au voie să își facă nevoile pe covorul din sufragerie. Înseamnă doar că îi putem învăța să facă toate aceste lucruri fară să îi pedepsim. Rezistă tentației de a-l umili, de a-l „îndrepta” sau de a-l face de râs. Citește și despre: 14 Tehnici de educație blândă pentru copiii, utile în formarea deprinderilor sănătoase de gestionare a emoțiilor
Disciplina pozitivă
Dacă ne conectăm mai întâi cu copilul și îi arătăm iubirea noastră, cu siguranță, va fi dispus să ne audă. Pentru asta însă, este nevoie ca noi, oamenii mari, să reușim să ne gestionam propriul răspuns la comportamentul copilului. Așa că mai întâi este bine să respiri adânc de câteva ori. Dacă e nevoie, mai respiră de alte câteva ori. Apoi stai lângă copil și validează-i emoțiile. Nu o să audă dacă începi să îl cerți sau să îi explici ce a făcut greșit, pentru că adrenalina și ceilalți hormoni ai stresului îl împiedică să te audă.
Conectează-te cu copilul, ia-l în brațe, pune-i o mână pe umăr, privește-l cu multă iubire, fă-l să vorbească despre ce îl supără și încearcă să înțelegi și punctul de vedere al copilului. Oferă-i, eventual și soluții atunci când are o problemă care îl conduce la comportamentul pe care vrem să îl schimbăm. Dacă își lovește fratele mai mic, pentru că îi stă în drum, explică-i că lovitul doare și că îi poate cere fratelui să se dea la o parte. Pe măsură ce crește, îl putem ajuta să găsească singur soluții pentru situațiile acestea. Nu uita că întotdeauna în spatele unui comportament negativ este o nevoie ce nu a fost îndeplinită. Conectează-te cu cel mic, oferă-i înțelegere, validează-i trăirile și ai să vezi cât de bine vă reacționa după aceea. De la noi, părinții lor, pleacă totul. Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor copilului cu el însuși și cu lumea exterioară
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
