Scrisoare deschisa despre cand, de ce, cum vine sau nu bebe doi, trei, patru …Va rugam, nu ne mai intrebati!
Ai avut placerea de a auzi intrebarea asta? Ai stiut sa raspunzi? Cum ai reactionat?
Cunoasteti celebrele serii Gura lumii, sloboda! sau Gura lumii, nici pamantul n-o astupa? Nu?
Sa facem o scurta trecere in revista: Da tu cand te mariti draga, ca eu la varsta ta aveam si un copil?! Sau, caine (pisica, papagal, iguana…) iti trebuie tie?? Mai bine faci un copil!
Se continua cu: A trecut mai bine de un an de la casnicie, un bebe cand vine?
Urmeaza o serie intreaga de sfaturi, pareri, opinii, indemnuri si pseudo-amenintari legate de cum se creste bebelusul care tocmai a aparut.
Despre cand se intarca, cand se da la gradinita, cand se scoate suzeta, cand primeste pufuleti, care scutece sunt cele mai bune, de ce (nu) lapte praf, de ce (nu) carut sau sistem de purtare si tot asa.
Si cand abia crezi ca poti si tu sa respiri putin, urmeaza fatidicul: Si…? Mai faceti unul…?
Intai si-ntai, in putin probabilul caz in care nu esti bunica primului, intrebarea atinge un anumit gen de intimitate pe care o impartasesti cu prea putina lume. Iar daca esti bunica primului nascut, probabil ai destule informatii despre familie incat sa nu adresezi aceasta intrebare.
De ce?
Pai, pentru ca exista cupluri in care unul dintre parinti isi doreste cu disperare inca un copil, in timp ce celalalt nu, si atunci nu faci decat sa redeschizi cutia Pandorei.
Sau pentru ca poate cuplul respectiv chiar „lucreaza” pentru inca un copil, care insa se incapataneaza sa nu apara, fapt ce starneste suferinta si frustrari.
Sau, poate ca in familia respectiva lucrurile nu stau atat de roz incat sa se justifice aparitia unui al doilea copil, cand se discuta despre posibilitatea unui divort.
Sau poate ca pur si simplu stilul de viata al familiei cu pricina nu face loc inca unui copil, cu toata munca si agitatia care vin la pachet.
Indiferent care ar fi motivul pentru care o familie are un singur copil, exista foarte putine persoane pe lumea asta care sunt atat de apropiate incat sa cunoasca adevaratele motive ale lui „cum, doar unul??”…iar ele nu vor adresa niciodata aceste intrebari incomode!
Desigur, mai exista si intrebarea sarcastica. Cum, va opriti la unul? Dar asta la ce v-o fi trebuit? Vi se parea voua cool sa fiti parinti, nu?
He he … unde-s cluburile de odinioara … noptile pierdute … concursurile de bautura …? lasa ca va iese acuma pe nas…!
Aveti deja un baiat! Deci va trebuie si o fata…
Si mai exista si cei bine intentionati. Mama, e bine sa fie macar doi la parinti… Sa se aiba unul pe altul in viata… sa aveti o familie mare…sa nu ramana singur sa duca greutatile atunci cand o sa imbatraniti si o sa trebuiasca sa va ingrijeasca… sa nu i se intample Doamne fereste ceva si sa ramaneti singuri… aveti deja o fata, va trebuie si un baiat! Aveti deja un baiat…? Deci va mai trebuie si o fata!
Stim. E frumos sa te gandesti la o casa plina de nepoti care vor avea verisori cu care sa se joace.
E adevarat, teoretic, ca cei doi frati s-ar avea unul pe altul pana mai aproape de batranete decat vom putea noi sa ne insotim copiii. E adevarat ca o familie numeroasa aduce niste avantaje de necontestat in ceea ce priveste cresterea si educarea copiilor, care invata de mici sa imparta sau sa faca fata „cerintelor” unui mediu in care traiesc si alti copii, cu drepturi egale.
Si totusi, exista familii care si-au (re)gasit un echilibru, cu un singur copil. Care pur si simplu nu vor sa o mai ia de la capat, cu nopti nedormite, sarcini, nasteri, scutece, gradinite si muci. Care, poate pentru ca vin din familii cu un singur copil, considera ca un copil este absolut suficient.
Pentru aceste familii, si pentru cele care poate si-ar dori inca un copil dar nu il pot avea, va rugam: nu ne mai intrebati pe cand urmatorul? Urmatorul…cand si daca o vrea Doamne Doamne!
