Este dificil să facem o clasificare a nutrienţilor şi a importanţei acestora, fiecare având un rol aparte în diferitele ţesuturi şi organe.
Un loc special îl ocupă, însă, proteinele „cărămizile” care intră în structura fiecărei celule şi care contribuie la funcţionarea multor enzime şi mediatori. Muşchii, oasele, creierul, inima, sângele, hormonii şi imunitatea au, la rândul lor, nevoie de proteine.
Copiii, fiind în creştere, au un necesar mai mare de proteine decât adulţii. În situaţiile în care trebuie calculat acest necesar, pot fi utilizate tabelele realizate de societăţile ştiinţifice de nutriţie pediatrică, care calculează cantitatea de proteine necesară zilnic, în funcţie de vârstă, greutate, înălţime, dar şi în funcţie de situaţia specifică a fiecărei afecţiuni, atunci când este cazul.
Laptele este o sursă importantă de proteine pentru bebeluşi, în primele luni de viaţă laptele matern fiind cel care asigură cantitatea necesară creşterii şi dezvoltării acestora.
Laptele de mamă nu asigură, însă, doar necesarul cantitativ, ci reprezintă şi CEA MAI BUNĂ sursă de proteine la această vârstă; prin modul în care sunt structurate, aceste proteine sunt uşor de digerat, de absorbit şi apoi de folosit în formarea de noi ţesuturi.
Pe măsură ce copilul creşte este important ca alimentaţia să-i asigure în continuare acest echilibru între CANTITATE şi CALITATE.
Surse de proteine | Ce lapte oferim copiilor?
Proteinele sunt extrase din alimente de origine animală sau de origine vegetală.
Laptele de mamă este cea mai bună alternativă în primele luni de viaţă, iar dupa începerea diversificării se vor introduce treptat alimentele care conţin proteine: carne, brânză, iaurt, ou, soia, fasole, tofu, linte şi alte leguminoase, cereale inclusiv pâine şi paste, nuci şi seminţe, migdale, quinoa, porumb dulce, broccoli, ciuperci, avocado.
Dacă alimentaţia naturală nu mai este posibilă, este important ca sugarul să primească un produs de lapte cât mai asemănător cu laptele de mamă.
În acest sens, formulele de lapte sunt adaptate diferitelor etape de creştere, atât prin cantitatea de nutrienţi necesară, cât şi prin calitatea acestora. Spre exemplu, cazeina din laptele matern se găseşte sub formă de β-cazeina, care produce micelii de dimensiuni mici, uşor de digerat în stomacul bebeluşilor, raportul în laptele uman fiind de 40:60.
Laptele de vacă, deşi folosit pe scară largă în prepararea diferitelor produse, nu este adaptat necesităţilor de creştere şi dezvoltare ale bebeluşilor. În laptele de vacă, proteina majoritară este α-cazeina, care produce micelii cu un volum de 2 ori mai mare decât cele din laptele de mamă, deci mai greu de digerat, având un raport cazeină/zer de 80:20.
Folosirea laptelui de vacă, în care există acest exces de proteine, poate determina în cazul bebeluşilor o digestie mai dificilă, având drept consecinţe colici abdominale, balonări sau tulburări de scaun.
În plus, studiile din ultimii 30 de ani au arătat faptul că, pe termen lung, la copii, spre deosebire de adulţi, excesul în conţinutul de proteine, în special în perioada de sugar şi în primii ani de viaţă, creşte riscul de a fi supraponderal mai tarziu.
După vârsta de 1 an, laptele rămâne un aliment important în hrana zilnică a copilului mic, fiind recomandată o cantitate de 400 – 500 ml de lapte, zilnic. Până la vârsta de 2 ani are loc o dezvoltare importantă a creierului şi toate procesele de creştere au încă un ritm accelerat.
Din acest motiv, principiile alegerii laptelui rămân aceleaşi ca şi la vârsta de sugar, laptele de mamă sau formulele de creştere fiind o alternativă prin care se asigură atât cantitatea, cât şi calitatea optimă a nutrienţilor necesari în această perioadă.
Dr. Mihaela Oros
Medic primar pediatru
