Carui copil nu-i plac pisicutele? Iata o poveste scurta pentru copii cu animalutele lor preferate.
Pisica Mieunica avea 4 pisoi. Trei dintre ei erau de culoarea laptelui, la fel ca ea. Perfect albi, cu ochisori mari si albastri si mustati stufoase. Ziceai ca-s trei bulgarasi de zapada!
…si mai era si Ghem. Ghem….nu semana cu fratiorii lui. In loc sa aiba blanita aceea pufoasa si alba, el avea…dungi! Spuneti si voi…dungi! De parca dungile ar fi potrivite pentru un motanel stilat…!
Toate animalele din ograda radeau de Ghem. El era ceva mai mic decat fratii lui, putin stangaci. Se impiedica des si cadea in nas.
Era ultimul la cataratul in copaci, si odata urcat se trezea ca nu mai stie sa se dea jos. Iar dungile sale….ei bine, in comparatie cu blanita imaculata a restului familiei, dungile sale erau absolut oribile!
Nici fratiorii lui Ghem nu prea vroiau sa se joace cu el. Le spusese un cocos batran, si cam prostut, ca daca se vor juca mult impreuna, ar putea lua si ei dungi. Si cu siguranta nu doreau sa se intample una ca asta …!
Ghem era adesea trist pentru ca nu avea cu cine sa se joace. Isi tot facea de lucru singur, dar adesea se plictisea. Fratiorii lui il tineau la distanta, ceilalti pui din curte radeau de el….tare greu era sa fii diferit!
Dar cea mai mare grija a lui era ca el nu va avea niciodata un om al lui. De multe ori o auzise pe Mieunica povestindu-le seara, inainte de culcare, cum fiecare pisica isi doreste sa aiba o casuta. Ii invata pe cei mici cum sa se spele, cum sa se alinte, cum sa toarca si cum sa prinda soricei, ca sa fie admirati si doriti de vreun om. Dar pe el, se gandea Ghem, cine sa il vrea…cu dungile astea urate??
Intr-o zi, la poarta se opri o masina din care cobori o fetita tare frumoasa. De cand o vazu prima oara, Ghem se sperie si vru sa fuga sa se ascunda, rusinat de dungile lui. Dar nu reusi sa mai miste nici macar varful coditei, cand vazu cat de frumoasa era fetita! Se oprise in loc si o privea absolut fermecat!
Si iata ca, spre marea lui mirare, fetita exclama:
– Mami! Uite mami ce pisic!
Atunci se dezmetici. Simti ca i se frange inimioara lui mica. Pana si ea observase cat e el de urat, cu dungile alea ale lui cu tot! Ii venea sa planga ca nu se ascunsese la timp…mai ales ca de fata erau si fratiorii lui cei perfecti! Dadu sa fuga, dar se impiedica de un fir inalt de papadie si cazu in botic. Simtea ca murea de rusine!
Deodata o manuta moale il curpinse de sub burtica si il ridica in aer.
– Uite mami cel mai frumos pisoi! Mami, pe acesta il vreau, se poate? Se poate mami? Crezi ca o sa ni-l dea noua? Oare nu e deja promis? Oh mami, o sa il iubesc atat de mult!
Lui Ghem nu ii venea sa creada. Nici celorlalte oratanii din curte! Cum, dintre toti puii Mieunicai, tocmai Ghem sa fie primul care va avea o casuta numai a lui?? Parea un vis! Doar Mieunica veni si ii toarse lin la ureche:
– Vezi, Ghemotocul meu…? Nu ti-am spus eu ca tu esti un pisic deosebit?
