O declarație cel puțin surprinzătoare. Da, am un copil favorit!

Este o afirmație pe care nimeni nu o face în gura mare. Niciun părinte nu vrea măcar să recunoască posibilitatea ca așa ceva să se întâmple, vreodată. Este unul dintre elementele care generează atât de multă vinovăție, încât subconștientul ne ascunde acest fapt față de noi înșine. Si totuși, Diana ne-a vorbit despre asta într-o declarație cel puțin surprinzătoare.

Adevărul este că orice părinte are un copil preferat.
Sigur, nu vorbim despre asta, dar dacă e să fim 100% sincere cu noi înșine, toate favorizăm, din când în când, unul dintre copii. Definiția din dicționare a cuvântului favorit este „deosebit de popular, plăcut în mod special de cineva”. Este descrierea perfectă a copilului meu favorit. Îmi place de el. Îmi place să petrec timp împreună cu el. E magic pentru mine!

Ca mama, sunt 9 oameni în unul singur în fiecare zi.
Am nenumărate roluri în 24 de ore. Iar copilul meu preferat se schimbă și el.
Când juniorul de nici doi ani își smulge scutecul plin și aleargă cu el prin casă, sigur că fratele lui mai mare este preferatul meu. Peste o oră, când mă cert cu mijlociul care nu vrea să își facă temele, iar cel mic mi se ghemuiește la piept, cu plușul preferat în brațe, căutându-mă pentru jocul de-a v-ați ascunselea pe care îl iubește atât de mult, devine din nou preferatul meu. A avea un copil favorit este despre a rezona, în mod special, cu felul său de a fi, cu personalitatea sa care poate fi, sau nu, pe aceeași lungime de undă cu a mea.
Citește și despre: Scrisoarea mamei către primul născut, nu voi uita niciodată momentele acelea speciale, în care eram doar noi doi 

A avea un copil favorit nu are legătură cu iubirea
Pot fi un părinte suficient de bun, iubitor, dedicat, fără a mă preface că personalitatea vulcanică a unuia dintre copiii mei se potrivește cu felul meu de-a fi, pacifist. Inclusiv prietenii mei fac parte din categoria oamenilor pacifiști, pentru că nu rezonez la fel de bine cu ceilalți. Iar faptul că rezonez mai bine cu unul dintre copii nu înseamnă că îi iubesc pe ceilalți mai puțin, că le dedic mai puțin timp sau că mă port cu ei altfel.

Copiii au câte un părinte preferat
Probabil că ideea de a avea un copil preferat este cea mai oribilă chestie la care se poate gândi o mamă, conform societății actuale. Dar mă uit, la noi în familie, și copiii noștri au un părinte preferat și asta nu are legătură cu faptul că unul dintre noi ar fi mai permisiv. Pur și simplu, mijlociul iubește să meșterească, iar eu nu mă pricep deloc la asta, așa că își petrece tot timpul liber cu tatăl lui, care e și el priceput.
Evident, părintele lui preferat este tatăl, iar asta e perfect normal, au energii asemănătoare, care se atrag. Dacă are de ales cu cine să își petreacă timpul liber, îl va alege pe el. Ceea ce e ok, dacă am de ales între a-mi petrece timpul liber în grădină, făcând ceva ce îmi place împreună cu unul dintre copiii care iubesc grădinăritul și a mă chinui cu vreun circuit electric de pe la vreun roboțel și alegerea mea e simplă. Nu ar trebui să ne prefacem că ne plac activități la care nu ne pricepem, mai ales că celălalt părinte e mai înzestrat la asta.
Citește și: Tu, al doilea meu copil, ești special! Cu tine, viața mea e mai completă decât mi-aș fi imaginat-o vreodată

Sentimentul de vinovăție nu a ajutat pe nimeni
Desigur, pot alege să mă simt vinovată pentru că rezonez mai bine cu unul dintre copii. Dar nu ar fi corect nici față de mine, nici față de ei.
Personalitățile lor sunt în formare, trec prin etape diferite, avem momente în care ne înțelegem mai bine și perioade în care avem mai multe conflicte, și e normal să fie așa. Și eu, și ei ne schimbăm și evoluăm odată cu trecerea timpului, ei mai mult decât mine. E normal, nicidecum un motiv de vinovăție.
A avea un copil favorit nu e despre a sta cu el, in detrimentul celorlalți. Nu e despre a-l iubi mai mult decât pe ceilalți, despre a-l favoriza în timpul conflictelor dintre ei sau alte lucruri pe care ți le poți imagina. Este, pur și simplu, o conexiune specială, personală, la un nivel subconștient, greu de explicat în cuvinte.

Tu ce părere ai despre mărturia Dianei? În ce măsură rezonezi cu ea?
Crezi că e posibil să ai un copil preferat, dar să îi iubești pe toți în egală măsură?
Citește și: Dragă mamă-soacră, îți mulțumesc pentru felul în care ai reușit să-l crești pe fiul tău, un fiu care gândește, trăiește și iubește cu toată ființa lui