Continuăm seria propunerilor de nume deosebite, cu categoria celor masculine, întâlnite în Sinaxar (calendarul creștin-ortodox). Opțiunea nu este una întâmplatoare, deoarece mare parte dintre părinți își mărturisesc credința față de Dumnezeu și prin acest act, de a-și boteaza urmașii cu nume sfinte, având astfel speranța unei binecuvântări și a unei ocrotiri divine, permanente. „Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi.” Michelangelo Buonarroti
După o lungă perioadă de materialism și ateism expus cu forța în perioada de dictatura comunistă, cercetarea onomasticii românești este încă lipsită de latura religioasă, aspect ce reprezintă de fapt baza înțelegerii istoriei numelor de persoană. Pentru că, prenumele noastre s-au format și dezvoltat prin creștinism, în legătură directă cu Taina Botezului. Asumarea credinței în Hristos începe cu botezul, când pruncului i se dăruiește o nouă identitate, simbolizată de un nume, ce-l va însoți pe pământ și în eternitate. Într-o deplină asemănare cu religia care le-a creat, numele creștine sunt unificatoare, indicând astfel, de timpuriu, fenomenul de globalizare. Prin filtrul creștinsmului, nume de origine romană, greacă, ebraică, germană, persană, slavă, se adună pe același spațiu, în aceeași datină onomastică, generând o multitudine de variante provenite din adaptarea lor lingvistică distinctă.
Citește pe larg și despre: Semnificația celor mai importante nume de sfinți pentru fete și băieți | Cine este sfântul meu protector?
Iată 20 sugestii masculine, mai puțin întâlnite pentru nume de băieți inspirate din calendarul creștin-ortodox
AHILE – evocat la 15 Mai
Prenume de erou legendar, foarte cunoscut din Iliada lui Homer. Sf. Ierarh Ahile, episcopul Larisei, capitala Tessaliei, a trăit în timpul împăratului Constantin cel Mare, a fost un creștin educat, un cărturar distins, ce a participat la Sinodul de la Niceea ( 325 ) a luat cuvântul împotriva ereziei preotului Arie.
Derivate: Ahileu, Ahim, Achim, Hilie, Hilia
AUGUSTIN – evocat la 15 Iunie
Prenumele are origini romane (din Augustus ce inseamnă sacru, venerat). Pe timpuri, a existat și o localitate, Augusta, iar cei ce o locuiau se numeau augustini. Prenumele este regăsit în Europa creștină, atât în aria orientală, cât și în cea occidentală, în special datorită Fericitului Augustin, un teolog și cărturar, ce a trăit intre sec. IV-V. Fiu al unei creștine, Monica, și al unui tată idolatru, Patricius, Fericitul Augustin a primit o educație desăvârșită, în cadrul școlilor superioare din Cartagina. A fost filosof, profesor de retorică și gramatică, predând în Cartagina, Roma și Milano. În toată această perioadă, mama sa a căutat să-i atragă atenția asupra apropierii de credința în Dumnezeu. Așa începe să asculte predicile episcopului Milanului, să citească Evangheliile și Epistolele Sf. Apostol Pavel. Convertirea Fericitului Augustin vine firesc, fiind botezat de Ep. Ambrozie. S-a dedicat apoi unei vieți de propovăduire a credinței, a fost hirotonosit ca preot în Hipona, urmând ca în anul 396 să fie numit episcop. A scris multe lucrări teologice în care combătea ereziile.
Derivate: Gusti, Gustav, Gus, Agustin
Citește și despre: Nașii de botez sunt părinți duhovnicești pentru finii lor. Sfaturi pentru o alegere înteleaptă, o valoare în plus adusă în viața copilului
AVRAM – evocat la 14 Februarie
Prenumele are origine ebraică, purtat fiind de cunoscutul strămoș al poporului evreu, părintele poporului ales, monoteist. Are înțelesul de tată slăvit sau de tată binecuvântat. Numele a fost preluat de creștini și purtat de mulți monahi care, prin exemplul lor de moralitate, smerenie și rugăciuni, au înfăptuit miracole. Avem aici menționarea, o dată, a Cuviosului Avramie, fost pustnic ce, prin hirotonisire, har de la Dumnezeu și calități deosebite, a reușit să creștineze o întreagă comunitate rebelă, din zona Edesei. Și-a ajutat mult și nepoata, pe Cuvioasa Maria, spre a înțelege și ea care sunt căile si lucrarea Domnului, în special rolul suferinței prin iertarea păcatelor. Iar a doua oară, avem menționarea Sf. Părinte Avramie, episcop în Cetatea Cares, din Mesopotamia, înzestrat cu o slujire duhovnicească specială, recunoscută și apreciată chiar de Împăratul Teodosie cel Tânăr de la Constantinopol.
Derivate: Avraaam, Avran, Avramie
CITEȘTE ȘI: 30 Cele mai frumoase nume de băieți
CASIAN – evocat la 29 Februarie, iar când nu este anu bisect, în data de 28 Februarie
Prenume cu origine latină (din Cassianus), atestat în epoca imperială, regăsit frecvent în limba etruscilor. Forma feminină Cassiana apare și în inscripțiile din Dacia. Unii interpretează numele ca fiind o combinație indo-europeană cu rădăcina kadsios, ce înseamnă splendid, alții îl consideră provenit dintr-un adjectiv grecesc ce se traduce ca strălucit. În Viețile Sfinților întâlnim mai multe menționări precum Sf. Ioan Casian din Schytia Minor, cu o educație aleasă, dobândită într-una din cetățile bilingve ale Pontului Euxin (probabil Tomis). Alături de sora sa și de un prieten (Gherman), Casian călătorește la Bethleem, stabilindu-se în zona peșterii unde s-a născut Isus. După 5 ani, pleacă spre pustiul Egiptului, un loc vestit pentru viața monahală organizată, unde trăiau marii duhovnici. Trăiește o vreme și la Constantinopol, apoi la Roma, și ulterior în Galia (portul Massilia – Marssilia din prezent). În Massilia, preot fiind, ridică doua așezăminte monahale, unde introduce toate canoanele monahismului răsăritean, deprinse în timpul șederii sale în Egipt. Datorită originii sale daco-romane, Sf. Ioan Casian este revendicat de Biserica Ortodoxă, fiind socotit un sfânt străromân, ce aparține însă întregii culturi creștine.
Derivate: Casin, Casan, Cosian, Casia, Casiana, Casim, Casimir
Citește și despre: 20 de sugestii deosebite de nume de băieți inspirate din natură
DAMIAN – evocat la 1 Noiembrie
Prenume cu origine greacă (din Damianos) derivat din rădăcina verbului damao, ce înseamnă a supune, a domestici, a îmblânzi, a potoli. Atestarea în onomastica creștină se explică prin martiriul a doi medici frați, Cosma și Damian, a căror mamă creștină se numea Teodota. Au trăit în Siria (orașul Cyr), vindecând mulți creștini bolnavi (aceștia erau prigoniți din Palestina din cauza persecuțiilor religioase). Doctorii îi tratau cu pricepere și bunătate, aplicând principiul Evangheliei „În dar ați luat / în dar să dați”. Așa au fost supranumiți „Doctorii fără de Arginți”. Mărturiile ne amintesc de minunea trăită de împăratului Justinian care, grav bolnav fiind, s-a rugat pentru însănătoșire sfinților Cosma și Damian și astfel, s-a vindecat. Drept recunoștință și în cinstea lor, Justinian a fortificat orașul Cyr, a renovat o biserica și a construit o alta. Miracolul trăit a întărit cultul pentru acești sfinți.
Nu avem prenume derivate din Damian (doar de la fratele sau, Cosma – Cozma, Cosmin, Cozmin)
DIMA – evocat la 10 Aprilie
Prenume ce provine direct din onomastica grecească (Demis și Demos, de la Dimitrie). În onomastica creștină a fost purtat de Sf. Mucenic Dima de la Smirna ( orașul Izmir de azi ), un martir al credinței în Hristos.
Derivate: Dimi, Dema, Dimu, Dem
CITEȘTE ȘI: Nume de regi și regină, principe și principesă pentru copii inspirate din Familia Regală a României
EUSEBIU – evocat la 22 Iunie
Prenume ce pătrunde în onomastica românească prin filiera latină ( din Eusebius ), atestat târziu, odată cu apariția creștinismului. Are înțeles de blând, de pios. Apare în Sinaxar, unde sunt amintiți mai mulți sfinți cu acest nume. Biserica ortodoxă îl recunoaște și pomenește pe Sf. Eusebie, episcop de Samosata, un mare luptător împotriva arienilor. Îmbracat în haine de ofițer, a străbatut orașele din Siria, Fenicia, Palestina, cu scopul de a hirotoni preoti și episcopi ortodocsi, deoarece mulți episcopi din acea parte a lumii creștine erau arieni. Alături de Sf. Vasile cel Mare, numit în acea vreme arhiepiscop al Caesareii Cappadociei, a căutat modalități de combatere a ereziei, promovată de împăratul arian Valens.
Derivate: Sebi, Sebia, Sevia, Eusevie
FABIAN – evocat la 5 August
Prenume folosit în special în aria de cultura latină. Numele a fost purtat de mari personalități culturale ale vechiului Imperiu Roman. Forma veche este Fabius. În Sinaxar întâlnim menționarea Sf. Ierarh Fabian, episcop de Roma, ce a suferit din cauza persecuțiilor dezlănțuite de împăratul Decius. A fost un bun organizator al Bisericii și a adus multe suflete pe calea dreaptă a credinței.
Derivate: Favia, Fabiana, Fabi, Bianu, Abi, Avi
IACOB – evocat la 27 Noiembrie
Prenume foarte vechi și răspândit la toate popoarele creștine. Are origine biblica, în Vechiul Testament (Jaakob, fiul lui Isaac și al Rebecai, fratele geamăn al lui Isav). Apare în Sinaxar, în mai multe rânduri. Ortodocșii îl pomenesc pe Sf. Mucenic Iacob, un martir din Persia. Cunoscut ca o mare personalitate a timpului, a fost înzestrat cu deosebite calități morale și intelectuale. Un om foarte bogat, simpatizat de însuși regele, căruia i-a slujit cu mare credință. Deși era creștin, chiar s-a asociat cu regele din acea vreme împotriva creștinilor, în special ca să nu-și piardă poziția socială si averile. Ulterior, după moartea regelui și după ce familia l-a renegat, a regretat fapta și și-a mărturisit credința în Dumnezeu, succesorului la tron, Varanes.
Derivate: Iacov, Jacob, Covu, Cova, Cuba
IOACHIM – evocat la 9 Septembrie, odată cu Ana
Prenume vechi, destul de des întâlnit în onomastica românească de odinioară, în prezent foarte rar folosit. Are origini biblice, regăsite la unele personaje ilustre din Vechiul Testament (vezi numele tatălui Fecioarei Maria). Este un nume divin, cu înțelesul de a ridica, a înălța, a îndrepta.
Derivate: Ichim, Achim, Echim, Atimie, Kim, Chimu
IOSIF – evocat la 3 Noiembrie
Nume răspândit mai ales prin intermediul Bisericii Apusene, frecvent în onomastica românească, în special în Transilvania. Are origini ebraice, regăsite în Vechiul Testament (Joseph, fiul al Rachelei). Înțelesul numelui este de a adăuga. În Sinaxar sunt trecuți mulți sfinți cu acest nume. Un exemplu este Sf. Iosif, ocrotitorul Maicii Domnului, cel care a devenit logodnicul ei, spre a împlini Marea Taină a Nașterii Domnului. O rară puritate, o imensă smerenie, o bunatate neobișnuită, minunile pe care le-a trăit, comunicarea sa cu Dumnezeu, toate îi vor aduce numele de Iosif cel Drept. Un alt exemplu este Sf. Mucenic Iosif Preotul care, alături de episcopul Achepsima, a pătimit mult în timpul persecuției împăratului persan Sapor II. (acest Iosif este pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 3 Noiembrie).
Derivate: Iosiv, Iosu, Iosa, Iosip, Siban, Siv, Siva, Iusuf, Ioșca, Ioji
LEVI – evocat la 21 August (Sf. Apostol Tadeu, numit și Levi)
Prenume de origine ebraică cu înțelesul de a fi aproape de cineva, a se alipi, a se lega. În Vechiul Testament, numele este dat unuia dintre cei 12 fii ai lui Iacob (al treilea născut . Forma feminină Leviana este foarte rar întâlnită, mai des fiind folosită forma Levana.
MAXIMILIAN – evocat la 4 August și 22 Octombrie (între cei 7 tineri din Efes).
Prenume vechi în onomastica europeană și românească, atestat în secolul XV, de influență latină, fără a avea un caracter popular. Provine din romanul Maximus, forma la superlativ a lui Magnus, ce inseamnă Mare. ( folosit ca determinare pentru familiile cu mulți copii, Maximus era cel mai mare dintre ei. De exemplu, Quintus era al 5 lea ). Derivatul Maxim era foarte cunoscut elitelor romane. În Sinaxar sunt trecuti mai mulți sfinți cu numele Maxim. Este pomenit alături de alți tineri din Efes, identificați ca fiind creștini și persecutați în vremea împaratului Deciu (349 – 251).
Derivate: Max, Maxim, Maximiliana, Axim, Axi, Maximian
MOISE – evocat la 28 August
Prenume arhaic cunoscut prin numele celui care a întemeiat legea iudaică, cultul ce-i poartă numele, definit prin derivatul Mozaic. Probabil e de origine egipteană, trecut Mosheh în ebraică, cu sensul de fiu, cel născut. Sunt mulți sfinti cu numele Moise în Sinaxar. De exemplu, Sf. Mucenic Moise numit si Etiopianul, după originea sa (pomenit de Biserica Ortodoxă la 28 August). În urma unor întâmplari deosebite trăite, din tâlhar s-a transformat într-un bun creștin, luminat, mult plăcut de Dumnezeu.
Derivate: Moisil, Moisei
NICHITA – evocat la 15 Septembrie
Prenume arhaic, atestat în Dacia, în secolul IV. Pare să fi cunoscut o frecvență destul de mare în toată lumea creștină și în cele doua Dacii, unde trăia populația romanizată și creștină din nordul și sudul Dunării. Sunt mulți sfinți cu acest nume în Sinaxar. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 15 Septembrie pe Sf. Mucenic Nichita, supranumit Romanul, ce a trăit în zona malului stâng al Dunării și a fost episcop al sciților și goților, sub domnia Sf. Constantin cel Mare. A arătat milă și a dat dovadă de curaj, în vremea persecuțiilor creștine, ocrotind năpăstuiții, hrănindu-i, ascunzându-i, îmbărbătându-i spre a nu ceda barbariilor principelului Atanaric.
Derivate: Nechita, Nichit, Chitu, Chita, Nechiță, Netu, Neta
OLIVIAN – evocat la 29 Mai
Prenume cu frecvență redusă în onomastica românească veche. La baza lui stă latinul Olivantis, ce înseamnă cel care culege măslinii. Se înrudește cu numele Liviu și Livian. În Sinaxar este menționat Sf. Mucenic Olivian, episcop al Cetății Efes, ce a trăit și a slujit în timpul domniei lui Maximilian. Derivatele Olivia și Oliva sunt forme târzii care apar în Evul Mediu și se răspândesc sub influența literaturii cavalerești.
Derivate: Liviu, Livia, Oli, Vivi
PATRICHIE ( PATRICIU / PATRIK ) – evocat la 17 Martie
Prenume rar întâlnit în onomastica romanească, însă des folosit în Irlanda și în țările nordice. La baza sa se află numele roman Patricius, ce înseamnă o persoană de rang aristocratic (patrician). Răspândirea numelui în Europa creștină se explică prin viața și lucrarea duhovnicească a unor sfinți. Biserica Ortodoxă îl pomenește pe Sf. Patrick (Patriciu), evanghelizatorul sau Apostolul irlandezilor. Acesta s-a născut în Țara Galilor, a fost sclav, a reușit să se elibereze, a urmat cursuri de teologie, sub conducerea Fericitului Gherman. Cu mare tact și înțelepciune, a organizat Biserica, cunoscând realitățile sociale, insulare, știind să transforme clanurile de băștinași în comunități creștine. A ridicat mânăstiri, în jurul cărora s-au dezvoltat adevărate târguri. A susținut că fără Harul divin, desăvârșirea și mântuirea omului nu pot avea loc.
Derivate: Patricia, Păți, Rici, Tricia, Trisha
SILVESTRU – evocat la 2 Ianuarie
Prenume puțin întâlnit în onomastica romanească contemporană, cu origine latină, având înțelesul de padurean, de pădure, al pădurii (din adjectivul silvester). Îl menționăm aici pe Sf. Silvestru, episcopul Romei, cu o pregătire ecleziastică specială, făcută sub îndrumarea Părintelui Timotei. S-a distins prin evlavie și bună cugetare. A fost hirotonit preot, apoi Papă al Romei. A apărat cu mult curaj credința, în timpul prigoanei, încurajând oamenii în Duhul Adevărului lui Hristos. Tot el l-a îndemnat pe împăratul Constantin cel Mare să se boteze, să postească, să-i elibereze pe creștinii întemnițați, să dea din averea sa săracilor, spre iertarea păcatelor și vindecare trupească. Împăratul, ce suferea de o boală gravă, și-a recăpătat astfel sănătatea, chiar imediat după Taina Botezului.
Derivate: Sevestru, Silivestru, Selevestru, Silviu, Silvia, Silvana, Silvan, Siluan
TOMA – evocat la 6 Octombrie
Prenume destul de frecvent în onomastica creștină universală, întâlnit mai rar în cea românească modernă. La baza lui stă un substantiv aramaic, cu înțelesul de geamăn. Îl regăsim în Noul Testament, ca numele unuia dintre cei 12 Apostoli. Toma a fost un pescar din zona Galileea, ales de Isus pentru calitățile sufletului său, dăruirea și atașamentul față de ideile propovăduite. Este cunoscut în special pentru neîncrederea sa în Învierea Mântuitorului. Când însă Isus i s-a arătat (după Înviere), iar el L-a recunoscut, tulburat fiind de descoperirea făcută, surprins și bucurat, a strigat celebrele cuvinte „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. Sf. Apostol Toma a vestit Evanghelia în zona Indiei, unde a adus mulți păgâni la credința în Hristos.
Derivate: Tomana, Oma, Tomaida
VADIM – evocat la 9 aprilie
Prenume frecvent în onomastica creștină răsăriteană și occidentală, în special în a doua jumătate a veacului. La originea lui stă adjectivul Vadismos care înseamnă a umbla mult, a merge, a circula. În Sinaxar, numele aparține unui călugăr din Persia, ce a trăit în timpul domniei lui Sapor al II-lea. Vadim s-a născut într-o familie foarte bogată, nobilă, s-a simțit atras de spiritualitate, slujindu-l toată viața pe Dumnezeu. A ridicat o mânăstire, ca loc de priveghere, post și rugaciune.
Derivate: Vadi, Vadu, Adu, Dimi
Propunerile noastre, limitate ca numar, ar putea fi totuși o sursă de inspirație pentru o anumită categorie de părinți, în alegerea de prenume pentru fiii lor. Specificațiile aferente dau numelor consistența și puterea sfințeniei lor. Materialul de față încearcă să sublinieze timid rolul principal al religiei în păstrarea tradiției la noi, la români. Folosim termenul „timid”, din cauza zilei de azi, când educația se face uneori pe rețelele de socializare, cultivarea pe la la televizor, trendurile se succed sub amprenta exotismului, iar biserica ortodoxă e asociată, nu de puține ori și din nefericire, cu un mijloc de manipulare prin miracole.
