Pentru că ne dorim să le venim mereu în sprijinul proaspeților părinți, nu doar cu informații despre bebeluși și îngriirea lor, ci și cu subiecte ce țin de dezvoltarea personală, am apelat de această dată la Cristian Stan, autorul cărții „Arta de a te iubi”. Cu siguranță îl știi și datorită podcasturilor pe care le realizează și în cadrul cărora vorbește despre relații, iubire de sine și nenumărate subiecte ce țin de dezvoltarea personală. Iată ce ne-a povestit nouă despre relațiile dintre părinți și iubirea de sine.
Clubul Bebelușilor: Când nu îți mai este bine lângă partener, dar aveți un copil împreună, este mai bine să stai în relația aceea și să încerci să o repari sau este mai bine să mergeți separat?
Cristian Stan: Nicio relație nu o să fie perfectă. Nicio relație nu o să meargă cap coadă, fără certuri, fără tensiuni, pentru că noi, în sine, suntem oameni dificili. Avem frici, avem traume, avem gândiri diferite, așa că eu nu cred că putem să avem o relație perfectă cu un om, oricât de mult ne-am dori amândoi. Tocmai de aceea, recomand ca în momentul în care relația nu mai merge bine, să ne așezăm la aceeași masă, să discutăm, să încercăm să găsim soluții, să începem un proces de reconstruire a noastră ca indivizi, pentru a putea deveni mai buni pentru partenerul nostru și atfel pentru a avea o relație mai bună.
Ce-i drept este dificil să îți dai seama când e oportun să faci acest lucru și când nu. Pentru că ambii parteneri trebuie să fie de acord cu varianta asta, să se poată lua o decizie conștientă să repare relația și dorința să fie cu adevărat sinceră. Pentru că cineva poate să spună “domne’, da, vreau să fac chestia asta, dar să nu depun niciun efort” și situația poate să devină puțin confuză, tocmai pentru că tu nu șii dacă ar trebui să mai rămâi acolo sau să pleci. Vorbind aici strict de o relație, indiferent că este un copil la mijloc sau nu. Ce simt că este important, este ca bătălia să fie purtată înainte să apară un copil. Eu nu cred că trebuie să te grăbești să faci un copil.
Aici îmi este un pic greu să îmi exprim opinia pentru că nu am un copil și nu vreau să par ipocrit. Eu nu am un copil în momentul de față, pentru că până în punctul acesta am tot lucrat împreună cu Diandra, să avem o relație bună, una în care să putem crește un copil împreună, una în care să avem siguranța că vom rămâne unul alături de celălalt, că avem aceeași viziune asupra relației, că vrem să facem lucrurile, în felul ăsta, împreună. Suntem acum, de exemplu, în punctul în care ne dorim să facem un copil, adică, cumva 7 ani de zile, i-am petrecut învățându-ne să ne iubim. Așa că, dacă relația nu mai merge bine, sfatul meu este, da, să rămâi, să rezolvi, însă, în același timp, să fii foarte atent la dorință și efort – pentru că efortul este cel mai clar semn al dorinței; în momentul în care cineva depune un efort poți să îți dai seama dacă există și dorință. Nu pleca în momentul în care o relație nu merge bine. Rămâi acolo, încearcă să rezolvi, nu pentru că există un copil, nu asta ar trebui să fie motivația. Ci pentru că, dacă îți dorești cu adevărat, relația poate să fie salvată. Și copilul într-adevăr poate să crească într-o familie, alături de doi părinți care se iubesc.
Clubul Bebelușilor: Copiilor încă li se mai spune că nu este frumos să facă ceva anume pentru că vor vedea ceilalți. Practic, sunt condiționați încă de mici să privească în exterior și să ajungă să corespundă. Ce i-ai sfătui pe părinți să facă în acest sens?
Cristian Stan: I-aș sfătui pe părinți să încerce să se întrebe cât de mult i-a ajutat pe ei, de-a lungul vieții, să gândească așa. În momentul în care realizăm cât de nocive sunt lucrurile acestea pentru noi înșine, o să devenim mult mai conștienți de efectul pe care îl au cuvintele noastre sau gesturile noastre, sau reacțiile noastre asupra celor din jur. Tocmai de asta este bine să înțelegem că relația noastră cu cei din jur începe cu noi înșine. În momentul în care înțelegem ce ne face nouă rău, ce ne face nouă bine, ce ne place, ce nu ne place, ce ne ajută, ce nu ne ajută, ce ne saboteză, ce ne salvează, putem să înțelegem mult mai bine cum ar trebui să îi tratăm pe cei din jur, încât și ei să fie bine.
Clubul bebelușilor: Noi, mamele credem că este mai bine să îți pui copilul pe primul loc, pentru că altfel nu suntem mame bune. Tu ce spui de ideea asta?
Cristian Stan: Nu cred că un copil se va bucura vreodată să vadă că mama lui nu are energie, că nu se îngrijește, că se lasă mereu pe ultimul loc și că nu face o prioritate din nevoile și din dorințele ei. Nu într-un mod egoist, bineînțeles, pentru că foarte multă lume interpretează sfatul ăsta ca fiind egoist. Însă trebuie să înțelegem că cei mici nu înțeleg ce le spunem ci înțeleg ce le arătăm. Copiii învață prin imitație. Așa că, dacă vrem să creștem un copil care să știe ce înseamnă să se prețuiască și să aibă grijă de el, e nevoie ca mama însăși să se pună pe primul loc. Să te pui pe primul loc nu înseamnă să îi pui pe ceilalți pe locul 2. Să te pui pe primul loc înseamnă că și tu meriți același nivel de atenție, de dragoste, de grijă, precum le oferi tu celor din jur.
Dacă ne dorim asta pentru copilul nostru, cred că trebuie să îi arătăm asta prin exemplul propriu. Și părerea pe care eu și Diandra o împărtășim este că, într-o relație, prima dată te pui pe tine pe primul loc. Adică într-o familie prima dată te pui pe primul loc, după aceea pui partenerul – adică tatăl sau mama copilului și-apoi îl pui pe copil. De ce? Pentru că ăsta este modul normal în care ar trebui să curgă energia. De la cei mai mari la cei mai mici. De la mine, la cel de lângă, la copilul nostru. În momentul în care energiile noastre se îmbină, precum o apă care vine din mai multe părți, se formează un efect de cascadă. Așa că ajunge să curgă și mai multă energie la copil.
Clubul Bebelușilor: Noi, părinții, suntem cel mai bun exemplu de urmat, pentru copiii noștri. Dar când noi înșine, încă ne luptăm cu umbrele, cum facem ca ei să fie bine până ajungem și noi să fim bine cu noi?
Cristian Stan: Noi, ca indivizi, cred că o să ne luptăm toata viața cu umbrele. Dar cel mai mult ne luptăm cu umbrele în momentul în care nu le conștientizăm. Lupta devine mult mai ușoară sau măcar, pe jumătate câștigată, în momentul în care conștientizăm că avem umbre. E nevoie să înțelegem că noi ne luptăm cu umbrele interioare, să înțelegem ce presupune lupta asta, de unde vin aceste umbre, ce putem să facem, care este soluția și după aceea să începem să ne luptăm cu ele într-un mod productiv, eficient, încât să fim bine și dacă facem asta, o sa transmitem exemplul cel mai potrivit oamenilor din jurul nostru, fie că este vorba despre partner sau despre copil.
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
