Totul a fost la superlativ. Permanent m-am simțit în siguranță, știam că atât eu, cât și bebe suntem pe mâini bune

Buna dragilor,
Numele meu este Ramona, am 35 ani, sunt din Iași și sunt mămica a doua minuni, Amalia de 7 ani și 2 luni și Matei de aproape 8 luni.
Pentru că am cu ce mă lăuda 🤪, va voi împărtăși și vouă lumea minunată în care trăim. Dar, cum lăuda de sine nu miroase a bine… Să începem cu începutul… In 2014 am fost diagnosticata cu endometrioza la unul dintre ovare.. soc și groaza. Aveam 26 ani, căsătorită de un an și ne doream mult un copil. Spaima m-a făcut atunci să mă îndrept spre sistemul sanitar din mediul privat. Așa am ajuns pe mâinile Dnei Dr Cristina Cacicovchi, un suflet minunat și un medic foarte profi. Am fost operată în septembrie 2014 iar în noiembrie 2015 am rămas însărcinată cu prima minune, Amalia.

Data probabila a nașterii era 8 august 2016. Pe 6 august 2016 dimineața am eliminat dopul gelatinos, apoi au început contracții ușoare la intervale foarte mari… 2-3 ore. Nu am băgat de seamă neapărat. În după amiaza aceleeasi zile am mers la ziua unei prietene de familie. Contracțiile erau cam din ora in ora și puțin mai puternice. Am ajuns acasă în jurul orei 23.00. Am vrut să mă pun la somn, însă contracțiile se intensificase, și ca interval și ca durere. Am realizat atunci că momentul nașterii este aproape. Eram foarte entuziasmata și nerăbdătoare să-mi cunosc fetița. Cat despre dureri, le gestionam bine deoarece mă pregătisem psihic că voi naște natural și în mintea mea excludeam ideea de cezariana. Pe la 5 dimineața, pe 7 august 2016, contracțiile erau din 5 in 5 minute, așa că am sunat la maternitate (privată) sa anunț că voi veni.

Maternitatea este la maxim 5 minute de noi, de mers cu mașina. Am ajuns acolo, Dna care îmi urmarea sarcina era de gardă (cat noroc 🍀). Aveam dilatație de 5 cm. M-am internat și am început să fac ture de salon, ca sa mă dilat mai repede. Deși durerile erau mai intense, ajunsesem doar la dilatație de 6 cm. Atunci Dr a decis să intervină medicamentos pentru a accelera dilatația. Mi s-a administrat oxitocina, care a avut un efect rapid. M-am dilatat până la 10 destul de repede. Pentru că apa (membranele) nu mi se rupsese, a intervenit doctorul manual. Mi-a rupt membranele și a urmat partea cea mai grea pt mine atunci, împinsul. Nu-mi imaginam cu cata forță trebuie sa împingi. Partea asta mi-a dat ceva bătăi de cap și din acest motiv a durat expulzia mai mult decât era de așteptat.

Dar, am reușit și la 12.20 s-a născut Amalia, un copil de 10. Credeam că gata, am scăpat, însă nu a fost așa. A urmat o hemoragie foarte puternica. Nu vedeam, însă auzeam cum curge sângele. Sunetul era ca atunci când dai drumul la robinet. M-am panicat, practic am făcut atac de panica. Și cei din jurul meu intrase în stare de panica. Așa că s-a decis să mă anestezieze pt a putea prelua situația. Când m-am trezit, era ora 14, Dr era lângă mine. A stat tot timpul asta langa mine. Mi-a explicat ce s-a întâmplat, nașterea a produs o rana foarte puternica pe uter, de aici și sângerarea foarte puternica. Dar totul s-ar terminat cu bine. Dna Dr a știut cum să intervină și dupa externare nu am avut nicio problema. Cat despre spitalul privat, totul a fost la superlativ. Totul timpul m-am simțit în siguranță, știam că atât eu, cât și bebe suntem pe mâini bune. Am născut la Arcadia Iași. Revin către voi și cu nașterea băiețelului. Numai bine!

Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT  | BEBELUSI  | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 💕 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului

Citește mai multe povești de naștere trimise de mămici:
Bebe Cristian a venit pe lume la 34 de săptămâni. Decizia de a mă externa fără el mi-a rupt inima în bucăți
Am leșinat când l-am văzut pe bebe, era mov și toată substanța albă era uscată pe el, era tot umflat dar cel mai frumos
Îi căuta inima cu ecograful și nu o auzea. Atunci am știut ca s-a terminat totul. Am simțit ca nu o mai am pe fetița mea
La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau sa urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
Doare nașterea naturală, travaliul poate fi extrem de dureros, dar aș mai naște de 1000 de ori tot natural, la privat
Nașterea mea a durat 36 de ore. Existau 2 variante: să scoată bebelușul cu o ventuză ori să mergem direct în sala de operații